ADEPT: Asociaţia pentru Democraţie Participativă    Asociaţia pentru
    Democraţie
    Participativă
  Monitorizarea activităţii partidelor şi politicienilor / promis.mdAlegerile parlamentare în Moldova din 30 noiembrie 2014Partide politice din Republica Moldova
   English Version      
    Home        Harta site-ului        E-mail           

Despre noi  

Prezentare  

Proiecte  

Activităţi  

Publicaţii  

Personal  

Alegeri  

Electorala 2007  

Electorala 2005  

Rezultate 1994-2005  

Componenţa blocurilor  

Comisia Electorală Centrală  

Societate civilă  

ONG  

Vocea Civică  

Partide Politice  

Puncte de vedere  

Comentarii  

e-journal  

Policy Briefs  

Caricaturi  

Informaţie utilă  

Legislaţie  

Site-uri relevante  

Guvernare şi democraţie în Moldova


  versiune pentru tiparversiune
pentru tipar
Nr. 5, 22 aprilie 2003

Activitatea instituţiilor publice

Relaţii externe

Studii, analize, comentarii

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

În perioada în cauză Parlamentul a adoptat următoarele dintre cele mai importante acte legislative:

Protocolul privind mecanismul de elaborare şi adoptare a Constituţiei Statului Federativ

Protocolul stabileşte modalităţile de constituire a Comisiei care va urma să elaboreze noua Constituţie a statului federativ, termenul de elaborare şi de discutare publică a acesteia, precum şi modalitatea de adoptare a ei – prin referendum.

Ridică întrebări însă procedurile stabilite, deoarece cele cîteva articole ale protocolului nu pot acoperi toată gama largă de probleme care ar putea apărea în cazul conlucrării viitoare dintre părţi. Cert este faptul că procesul de elaborare şi adoptare a noii Constituţii nu se înscrie pe deplin în reglementările existente şi în multe privinţe depăşeşte normele constituţionale existente.

Legea pentru ratificarea Convenţiei între Republica Moldova şi Republica Albania pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital

Prin ratificarea acestei convenţii s-a urmărit: evitarea dublei impuneri, prevenirea evaziunii fiscale, distribuirea drepturilor impunerii fiscale între statele contractante, eliminarea discriminării fiscale sub orice formă etc.

Convenţia are la bază următoarele principii: tratarea nediscriminatorie a contribuabililor, stabilitatea impozitelor, simplitatea decontărilor şi dinamizarea antreprenoriatului.

Legea pentru ratificarea Protocolului la Convenţia privind asistenţa juridică în materie civilă, familială şi penală între statele CSI

Legea garantează asistenţă în cazul îndeplinirii acţiunilor procesuale, între care: întocmirea şi expedierea documentelor; efectuarea cercetărilor, percheziţiilor şi ridicărilor de probe materiale; efectuarea expertizelor, interogatoriilor şi căutarea persoanelor; extrădarea persoanelor şi executarea sentinţelor.

Hotărîrea pentru aplicarea Convenţiei privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării şi folosirii armelor chimice

Prin hotărîrea respectivă în calitate de autoritate naţională responsabilă de realizarea prevederilor Convenţiei este desemnat Ministerul Economiei, care a fost învestit cu toate atribuţiile necesare exercitării funcţiilor respective şi care urmează să reprezinte Republica Moldova în relaţiile cu Organizaţia internaţională pentru interzicerea armelor chimice.

Legea pentru modificarea Codului cu privire la contravenţiile administrative

Prin legea respectivă Codul cu privire la contravenţiile administrative a fost completat cu prevederi referitoare la sancţionare pentru încălcarea regulilor de exploatare a maşinilor de casă şi control.

Legea pentru completarea Legii cu privire la poliţie

Prin modificările efectuate, organelor de poliţie li s-a permis în mod oficial să utilizeze aparate tehnice metrologice pentru determinarea vitezei automobilelor. Aceste aparate au fost utilizate pînă în prezent, fără a exista vreo normă legislativă corespunzătoare.

Legea pentru completarea legii bugetului de stat şi scutirea de plata taxelor vamale pentru importul distilatelor de vin

Prin legea respectivă Parlamentul a permis Departamentului Vamal să prelungească cu maximum 4 luni termenul de plată a accizelor şi plăţilor aferente pentru importul distilatelor de vin destinate fabricării divinurilor. cuprins articolul precedent articolul următor


2. Guvern

Remanieri

La 16 aprilie curent, directorul Departamentului Privatizării, Nicolae Gumenîi, a fost eliberat din funcţie în baza cererii depuse, urmînd ca interimatul să fie îndeplinit de actualul director adjunct al acestui departament, Mihai Cibotaru. Pe aceeaşi cale a fost eliberat din funcţie şi directorul adjunct al Departamentului Situaţii Excepţionale, Petru Coşleţ.

Mihai Laur, ambasadorul Republicii Moldova în Republica Ungaria, va exercita prin cumul funcţia de ambasador la Sfîntul Scaun, cu reşedinţa la Budapesta. În cadrul aceleiaşi şedinţe de Guvern, ambasadorul Republicii Moldova în Regatul Belgiei, Mihai Popov, a fost numit prin cumul în funcţia de ambasador în Regatul Ţărilor de Jos, cu reşedinţa la Bruxelles, iar ambasadorul moldovean în Federaţia Rusă, Vladimir Ţurcan, a fost confirmat prin cumul în funcţia de ambasador în Turkmenistan, cu reşedinţa la Moscova.

Hotărîri

Guvernul Republicii Moldova a aprobat Planul său de activitate pentru trimestrul al II-lea al anului 2003. Potrivit Planului, în această perioadă de timp urmează a fi examinate 41 de proiecte legislative, între care: proiectul vizînd modificarea şi completarea Legii din 15 noiembrie 2001 cu privire la combaterea spălării banilor; proiectul privind prevenirea şi combaterea corupţiei; proiectul privind aprobarea Raportului despre executarea bugetului de stat pentru anul 2002; proiectul Raportului analitic privind executarea prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare (APC) între Republica Moldova şi Uniunea Europeană (UE) pe parcursul a cinci ani din momentul intrării lui în vigoare; proiectul Raportului analitic cu privire la rezultatele activităţii economiei naţionale şi executării bugetului în trimestrul întîi al anului 2003 etc. Planul mai prevede pregătirea organizării la Chişinău a reuniunii Consiliului de Cooperare RM-UE; monitorizarea executării prevederilor hotărîrii Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei de promovare a exportului pentru anii 2002-2005, precum şi a exportului/ importului de mărfuri din/ în Republica Moldova.

La 3 aprilie curent, Executivul a aprobat proiectul de lege pentru ratificarea Acordului de comerţ liber între Guvernul Republicii Moldova şi Consiliul de Miniştri al Bosniei şi Herţegovina.

În ziua următoare, cabinetul de miniştri a avizat pozitiv Strategia naţională "Educaţie pentru toţi", urmînd ca Ministerul Educaţiei să propună, în termen de 3 luni, Planul naţional de acţiuni corespunzător acestei strategii. Strategia include evoluţia cadrului legislativ în domeniul învăţămîntului; descrie situaţia actuală în sistemul de învăţămînt; identifică sarcini, principii şi direcţii prioritare, care se impun a fi urmate în vederea implementării, monitorizării şi evaluării prezentei strategii.

Programul Naţional Social "Alocaţii şi credite pentru locuinţă" pe anii 2003-2008, care presupune intensificarea susţinerii sociale nominative a populaţiei la plata serviciilor locativ-comunale, precum şi perfecţionarea mecanismelor financiar-economice de formare a pieţei locuinţei a fost aprobat de către Guvern la 8 aprilie 2003.

La 14 aprilie curent, a fost instituită Comisia guvernamentală pentru dezvoltarea complexului energetic al Republicii Moldova, care va trebui să elaboreze şi să coordoneze implementarea unui proiect de dezvoltare a acestui complex.

La 16 aprilie a.c., Executivul a aprobat un proiect de lege potrivit căruia mărimea pensiilor pentru toate categoriile de salariaţi va fi stabilită în funcţie de stagiul de pensionare şi mărimea transferurilor la bugetul asigurărilor sociale de stat. cuprins articolul precedent articolul următor


3. Preşedinţie

Preşedintele Vladimir Voronin s-a întreţinut, la 14 aprilie a.c., cu Stephen Michael Minikes, ambasador al SUA la OSCE. În cadrul acestei întrevederi, a fost abordat procesul de reglementare a problemei transnistrene. Diplomatul american a reafirmat interesul SUA şi al OSCE privind soluţionarea acestei probleme şi şi-a asigurat interlocutorul de disponibilitatea acestor actori de a oferi asistenţă în acest sens. Stephen M. Minikes a accentuat că între SUA, UE şi OSCE nu există divergenţe în ceea ce priveşte modalitatea de depăşire a diferendului transnistrean.

La 15 aprilie curent, Vladimir Voronin l-a primit în audienţă pe Vadim Gustov, preşedintele Comitetului pentru problemele CSI al Consiliului Federaţiei de la Moscova. Cu acest prilej, şeful statului a reiterat interesul părţii moldoveneşti pentru identificarea unor modalităţi de restructurare a datoriilor istorice pentru gazele naturale livrate de către Concernul "Gazprom". În acelaşi context, Vladimir Voronin s-a referit şi la necesitatea revizuirii politicii de preţuri pentru gazele naturale importate de Republica Moldova din Federaţia Rusă. În vederea intensificării relaţiilor comerciale dintre cele două ţări, partea moldovenească şi-a arătat interesul pentru constituirea unor camere de comerţ ale Republicii Moldova în regiunile Federaţiei Ruse. cuprins articolul precedent articolul următor


II. Relaţii externe

La 9 aprilie 2003, la Belgrad s-a desfăşurat reuniunea şefilor de state şi de guverne ai statelor membre ale Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est (PCESE). Statele membre ale PCESE sînt: Albania, Bosnia şi Herţegovina, Bulgaria, Grecia, FRI Macedonia, Turcia, Uniunea Serbia şi Muntenegru. Croaţia are, deocamdată, statut de observator. La această reuniune a participat şi o delegaţie din partea Republicii Moldova, condusă de Preşedintele Vladimir Voronin.

În discursul său, rostit în cadrul lucrărilor summit-ului statelor membre ale PCESE, Vladimir Voronin şi-a exprimat speranţa că la următoarea reuniune de la Sarajevo Republica Moldova va participa în calitate de membru cu drepturi depline şi va putea, astfel, să-şi aducă contribuţia la realizarea obiectivelor acestei iniţiative regionale.

Vladimir Voronin s-a întreţinut cu Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene (CE), informîndu-l despre procesul reglementării contenciosului transnistrean şi solicitînd implicarea mai activă a UE în vederea creării posturilor vamale mixte moldo-ucrainene.

În cadrul acestui summit Vladimir Voronin a avut şi o serie de întrevederi bilaterale: cu Preşedintele Bosniei şi Herţegovina, Mirco Sarovic, fiind semnat Acordul cu privire la promovarea şi protecţia reciprocă a investiţiilor; cu Preşedintele Bulgariei, Gheorghi Pîrvanov; cu Preşedintele FRI Macedonia, Boris Trajkovski, şi cu Preşedintele Croaţiei, Stjepan Mesic, examinîndu-se posibilităţile de dinamizare a relaţiilor politice şi economice dintre părţi.

Se cere de amintit că Bulgaria a propus iniţiativa de creare a PCESE în 1997.

Vladimir Voronin a mai participat şi la Conferinţa Europeană, din 16-17 aprilie 2003 de la Atena, la care zece state asociate la UE au semnat Tratatul de aderare la acest organism continental. Oficialul moldovean şi-a felicitat pe această cale colegii săi europeni cu prilejul extinderii UE, a reiterat importanţa integrării europene pentru Republica Moldova şi a solicitat ca ţării pe care o conduce să i se acorde un statut similar celui de care beneficiază statele sud-est europene. În cadrul lucrărilor acestei conferinţe Vladimir Voronin a avut o întrevedere cu Javier Solana, secretar general al Consiliului UE şi înalt reprezentant al UE pentru politică externă şi de securitate comună. În cadrul acestei întîlniri oficialii au discutat despre soluţionarea conflictului transnistrean, Javier Solana asigurînd partea moldovenească de faptul că, în contextul lărgirii UE spre Est, organismul pe care îl reprezintă se va implica mai activ în procesul de reglementare a acestui contencios.

Vladimir Voronin a avut, de asemenea, oportunitatea să discute şi cu Preşedintele Romîniei, Ion Iliescu, despre posibilităţile de conferire a unui statut mai înalt Comisiei mixte moldo-romîne interguvernamentale, precum şi cu Preşedintele Ucrainei, Leonid Kucima, despre procesul instalării posturilor vamale mixte moldo-ucrainene. cuprins articolul precedent articolul următor


III. Studii, analize, comentarii

1. Doi ani mai tîrziu...
Anatoli Gudîm

La 19 aprilie 2001 Parlamentul şi-a exprimat votul de încredere faţă de programul activităţii Guvernului, iar Preşedintele, prin decretul său, a aprobat componenţa nominală a Guvernului constituit din 17 membri. Prim-ministrul a anunţat, la rîndul său, despre intenţia de a realiza planul de măsuri urgente Fulger pentru primele 100 de zile…

S-au scurs doi ani. Guvernul, anticipînd evenimentele, deja la 3 martie a.c. a adoptat Hotărîrea privind realizarea Programului de activitate "Renaşterea economiei - renaşterea ţării", în care se referă la rezultatele dezvoltării social-economice a ţării în anul 2002, măsurile şi sarcinile prioritare ce ţin de ridicarea eficienţei activităţii organelor de administrare publică" etc. Este scos în evidenţă faptul că în anii 2001-2002 în economie, în general, au fost asigurate rate înalte ale creşterii economice, a crescut calitatea vieţii populaţiei. De asemenea, sînt prezentate datele despre creşterea PIB-ului, producţiei şi serviciilor, rata scăzută a inflaţiei, mărirea salariilor şi pensiilor. În mod special, este evidenţiat că s-a reuşit "evitarea defaultului", fiind exprimată sincer recunoştinţa uneia dintre agenţii - Fitch Ratings - pentru ridicarea ratingului Moldovei în ceea ce priveşte obligaţiunile externe pe termen lung de la DD (riscul defaultului) pînă la B-, adică îmbunătăţindu-l puţin, deşi acesta este totuşi unul mai scăzut decît indicatorul pe care îl înregistra Moldova în dificilul an 1998, în perioada crizei financiare (ruseşti) regionale.

În continuare se afirmă că: "în acelaşi timp, analiza situaţiei social-economice a constatat şi rezerve neexplorate în activitatea organelor de administrare publică centrală şi locală, tergiversarea punerii în acţiune a unor hotărîri ale Programului de activitate al Guvernului. Însă la concret se vorbeşte numai despre încasările parţiale în bugetul de stat.

S-a hotărît: "1) de a lua cunoştinţă de mersul realizării Programului de activitate al Guvernului ... şi rezultatele obţinute în anul 2002, 2) de a aproba Planul de acţiuni pentru creşterea eficienţei activităţii organelor de administrare publică şi Planul de acţiuni pentru executarea bugetului în anul 2003". Primul plan conţine 55 de puncte referitoare la măsurile necesare şi este alcătuit din propunerile ministerelor şi departamentelor. Al doilea, constituit din 42 de puncte, este produsul Ministerului de finanţe. El prevede efectuarea controlului în fiecare trimestru, pînă pe data de 15 a lunii următoare.

Printre sarcinile primordiale (termenul de îndeplinire - 31 martie a.c.) sînt indicate: "elaborarea Strategiei de reformare a sectorului public" şi "elaborarea versiunii finale a Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei". Termenul a trecut, controlul s-a efectuat, documentele sînt ... în proces de elaborare.

Această hotărîre, deloc ordinară după importanţa sa, este o reflectare perfectă a stilului de lucru al Guvernului: optimism în lipsa priorităţilor pe termen lung, atenţie asupra formei şi operativităţii reacţiei şi neatenţie la evaluarea proceselor profunde ce au loc în economie şi în sfera socială.

Acţiunile administrative ale Guvernului, în mare parte populiste, au dat în anii 2001 şi 2002 un rezultat pozitiv iluzoriu, care s-a manifestat la suprafaţă prin creşterea PIB-ului şi creşterea cheltuielilor pentru necesităţile sociale, inclusiv pentru educaţie şi protecţia socială. Însă în economie, puţin cîte puţin, se profilează cumulativ tendinţe periculoase. Ele se manifestă nu numai prin mărimea ameninţătoare a datoriei de stat - externe şi interne - , ci şi prin lipsa acută de investiţii, creşterea nesemnificativă a numărului de noi locuri de muncă şi migrarea peste hotare în masă a celei mai active părţi a populaţiei apte de muncă, dezechilibrul dintre cererea internă şi ofertă (de aici şi creşterea importului), slăbirea rolului exportului în calitate de locomotivă a creşterii economice, deficitul în creştere al balanţei comerciale a ţării.

A nu lua în consideraţie limitele existente ale creşterii economice înregistrate ar fi incorect şi extrem de periculos pentru viitorul ţării. Desigur, atît Guvernul, cît şi populaţia au aşteptări optimiste de pe urma creşterii cu 16% a PIB-ului din ultimii trei ani. Cu toate acestea, merită de accentuat că volumul total al PIB-ului Moldovei în anul 2002 echivalent cu 22,04 miliarde lei (sau 1,62 miliarde USD) este cu 19% (cu 1/5!) mai mic decît PIB-ul ţării din anul 1997 anterior crizei, iar exportul din 2002 a constituit din 666 milioane USD - este cu 224 milioane USD sau cu o treime! mai mic decît exportul din acelaşi an 1997. În afară de aceasta, dacă am privi atent structura PIB-ului şi componentele creşterii acestuia, se observă că ponderea sectorului productiv (industria, agricultura) în această creştere este destul de modestă. Astfel, conform datelor Ministerului Economiei, din 7,2% de creştere a PIB-ului în anul 2002, numai 1,6 puncte procentuale au fost atinse din contul creşterii valorii adăugate în industrie, iar în agricultură - 0,9 puncte procentuale faţă de 2,6 puncte procentuale din sfera serviciilor şi 2,1 puncte din impozite pe producţie şi import. După cum se vede, o schimbare principială a calităţii creşterii, cu părere de rău, nu a avut loc. Dar şi structura creşterii este imposibil de modificat în doi-trei ani - pentru aceasta sînt necesare reforme structurale şi o perioadă de timp mult mai mare.

Între timp, Guvernul încă nu a luat decizii în probleme de principiu: Cum urmează a fi îmbunătăţit climatul antreprenorial şi investiţional? Cum urmează a fi depăşit caracterul inert al aparatului de stat? Care ar trebui să fie acţiunile noastre practice în calitate de vecin apropiat al Uniunii Europene, care curînd se va extinde pînă la graniţele noastre?

Merită de recunoscut că în anii 2001-2002, în virtutea unor condiţii cunoscute (în pofida presingului din partea FMI şi Banca Mondială), nu s-au produs schimbări constructive în politica economică. Au avut loc modificări ale legislaţiei, iniţiative îndreptate spre utilizarea metodelor de gestionare de stat în domeniul producerii, lărgirea asistenţei sociale a populaţiei - în pofida unor posibilităţi destul de limitate ale bugetului de stat. În schimb, a fost stopată realizarea unor intenţii, deosebit de importante, în domeniul reformelor structurale, pentru realizarea cărora urma a fi manifestată voinţă politică. Nu s-a reuşit cîtuşi de puţin îmbunătăţirea climatului antreprenorial, depăşirea distanţării activităţii băncilor comerciale faţă de sectorul real, precum nu s-a reuşit a reduce economia tenebră. Administrarea lipsită de iscusinţă a avut drept efect înrăutăţirea relaţiilor cu investitorii străini şi cu organizaţiile financiare internaţionale.

Deoarece rezervele simple ale creşterii economice sînt epuizate (lucru recunoscut de Preşedintele V. Voronin), sînt importante nu prognoze optimiste, ci priorităţi ale politicii economice fixate "în legi", precum şi acţiuni practice bine coordonate în vederea modernizării economiei moldoveneşti.

Pentru realizarea acestor obiective sînt necesare: voinţa politică, stabilitatea în ţară şi stabilitatea în echipa guvernamentală. Cu părere de rău, în componenţa actuală a Guvernului a rămas partea cea mai mică a celor (7 din 17) care au format garnitura guvernamentală acum doi ani la momentul învestiturii. Într-un şir de ministere şi departamente, în aceşti doi ani, conducătorii s-au schimbat de trei ori. În aceste condiţii se poate oare vorbi despre o echipă guvernamentală unită? cuprins articolul precedent


2. Realizările politice după doi ani de guvernare
Igor Boţan

În luna aprilie a.c. s-au împlinit doi ani de la alegerea preşedintelui Partidului Comuniştilor (PC), Vladimir Voronin, în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova (RM), precum şi de la învestitura noului Guvern. Aceste două evenimente sînt expresia realizării prevederilor constituţionale de după victoria absolută a PC la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001. Cu această ocazie, dar probabil şi cu ocazia demarării campaniei electorale pentru alegerile locale, programate pentru 25 mai a.c., presa afiliată partidului de guvernămînt a publicat recent o serie de articole în care a prezentat analize şi dări de seamă referitoare la realizarea promisiunilor electorale ale PC de acum doi ani.

Reprezentanţii partidului de guvernămînt insistă că îşi onorează întocmai obligaţiunile electorale, afirmînd că dacă o altă guvernare, necomunistă, ar fi realizat atîtea cîte a realizat actuala guvernare, atunci presa de opoziţie, cea neafiliată politic şi "forţele externe" ar fi ridicat-o în slăvi. Probabil, există o parte de adevăr în cele afirmate de reprezentanţii comuniştilor. În afirmaţiile respective se observă un reproş la adresa presei de opoziţie, precum şi a celei neafiliate politic, care observă doar neajunsurile actualei guvernări, trecînd cu vederea realizările acesteia.

Nimic deosebit într-o astfel de abordare a realităţilor. Se poate afirma că comportamentul mass-media afiliată partidului de guvernămînt şi al celei de stat au indus de fapt o reacţie de răspuns în comportamentul presei de opoziţie. Astfel, mass-media guvernamentală, dispunînd de cele mai impunătoare capacităţi de acoperire informaţională a teritoriului ţării, a făcut în ultimii doi ani un cult din proslăvirea actualelor autorităţi, prezentîndu-le ca fiind aproape infailibile. Chiar şi atunci cînd se vorbeşte despre existenţa unor probleme, acestea sînt prezentate ca o moştenire a aşa-numitelor "guvernări democratice" anterioare. Despre Preşedintele Vladimir Voronin în general se scrie chiar că ar fi "trimis de Providenţă" pentru a salva mult pătimitul popor moldovenesc, copleşit de amploarea problemelor ce s-au abătut peste el.

De fapt, starea reală a lucrurilor este undeva pe la mijloc, evident, cu excepţia afirmaţiilor despre "rolul providenţial" al Preşedintelui Voronin, aici nu pot exista compromisuri - ori ni l-a trimis Providenţa, ori ba!

Dacă ne-am referi în mod expres la realizările guvernanţilor din ultimii doi ani în domeniul politic, ar trebui să constatăm că un impact major asupra acestora a avut-o construirea "verticalei puterii de stat", obiectiv fixat încă în 2001 pentru realizarea principalelor obiective desemnate de Preşedintele Vladimir Voronin: soluţionarea conflictului transnistrean, combaterea corupţiei şi reducerea sărăciei.

Anume construirea "verticalei puterii de stat" urma să asigure instrumentarul necesar pentru realizarea celor trei obiective desemnate de Preşedintele ţării. Deşi după modificările Constituţiei, în iulie 2000, instituţia prezidenţială a fost învestită cu atribuţii relativ bine echilibrate de cele ale Parlamentului şi Guvernului, Preşedintele ţării şi al partidului de guvernămînt a reuşit să-şi asigure accesul la toate pîrgiile puterii de stat.

Există cîteva explicaţii pentru acest fenomen. În primul rînd, Preşedintele Voronin posedă calităţi de lider care i-au permis să aducă în Parlamentul ţării, în capul listei electorale, tocmai 71 de deputaţi din 101, asigurîndu-i formaţiunii sale o majoritate confortabilă chiar şi pentru modificarea Constituţiei. Alţi lideri pe potriva lui Vladimir Voronin nu există în PC. După toate aparenţele, tovarăşii de partid, ajunşi deputaţi în Parlament, rămîn probabil copleşiţi de sentimentul gratitudinii pentru performanţa liderului. Aceste presupuneri ar putea explica şi fenomenul unităţii partidului şi al lipsei unor conflicte interne vizibile, chiar dacă politicile promovate de către lider nu se înscriu întru totul în cadrul programatic al partidului.

În al doilea rînd, se pare că a fost realizată cu succes extinderea modelului relaţiilor ierarhice din interiorul partidului asupra activităţii organelor puterii de stat. Acest fenomen este în deplină concordanţă cu tradiţia comunistă bazată pe principiul "centralismului democratic". Modelul respectiv îi permite Preşedintelui Voronin să menţină sub control şi să determine în mod cardinal direcţiile de dezvoltare a vieţii economice şi politice a ţării.

Opoziţia a criticat cu diferite ocazii practicile de adoptare a principalelor decizii - mai întîi în cadrul forumurilor şi reuniunilor de partid, iar apoi fiind oficializate şi de către instituţiile publice. Însă din punct de vedere legal nu se poate reproşa nimic. Chiar dacă influenţa vieţii politice din partea Preşedinteluui Voronin este într-o vădită disproporţie cu împuternicirile sale constituţionale, acest lucru este o consecinţă a politicii de cadre pe care o promovează cu încuviinţarea majorităţii parlamentare a partidului pe care îl conduce.

În această ordine de idei, Preşedintele Voronin a reuşit să promoveze în funcţiile-cheie din Parlament şi Guvern personalităţi care, după toate aparenţele, nu au ambiţii politice de sine stătătoare, deosebite de cele ale Preşedintelui ţării, şi care probabil au, de asemenea, la fel ca şi corpul de deputaţi comunişti, sentimentul gratitudinii pentru ascensiunea pe scara ierarhiei de stat. Pentru comparaţie ne-am putea gîndi la ceva similar cu sentimentele de gratitudine despre care se vorbeşte că le-ar putea avea Preşedintelui rus, Vladimir Putin, faţă de Boris Elţin.

Experienţa celor 2 ani de guvernare a demonstrat că practic toate iniţiativele legislative şi cele referitoare la politica de cadre (modificarea componenţei Guvernului) ale Preşedintelui ţării au fost aprobate şi implementate fără nici un fel de obiecţii. Astfel, modelul "verticalei puterii" s-a arătat a fi unul funcţional şi aplicabil. Eficienţa rămîne a fi discutabilă o dată ce şeful statului continuă să vorbească despre lipsa cadrelor calificate.

Pentru a oferi un fundal stabil edificiului "verticalei puterii de stat" modelul s-a extins şi asupra organelor de ocrotire a normelor de drept. În acest sens au fost modificate legile referitoare la statutul judecătorilor şi la Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încît ele să permită şefului statului să controleze procesul de numire a judecătorilor. Recent, Preşedintele ţării a informat cetăţenii că în ultimii doi ani de cînd se află la guvernare, în cadrul luptei împotriva fenomenului corupţiei au fost eliberaţi din funcţie un număr impunător de judecători, procurori şi poliţişti de rang superior.

Opoziţia consideră că este vorba despre o banală epurare de cadre inconvenabile actualei guvernări şi instaurarea unui regim autoritar. Într-adevăr, doar 2-3 procurori, din oraşe provinciale, au fost judecaţi şi condamnaţi pentru acte de corupţie, toţi ceilalţi reprezentanţi ai organelor de ocrotire a normelor de drept au fost demişi din alte motive. În schimb, în mod paradoxal în ultimii doi ani fruntaşi ai partidului de guvernămînt au început să figureze pe paginile ziarelor moldoveneşti tot mai des în scandalurile de corupţie de rezonanţă. De aceea s-ar putea crede că modelul "verticalei puterii de stat" are şi efecte colaterale. Mai mult, pînă la urmă s-ar putea dovedi că este corectă afirmaţia precum că puterea corupe, iar puterea absolută corupe în mod absolut.

Oricum, un şir de experţi consideră că o consecinţă pozitivă a edificării "verticalei puterii de stat" este instaurarea unei stabilităţi politice şi posibilitatea promovării unor politici de stat coerente. Într-o anumită măsură aceste aprecieri sînt corecte, însă în mod paradoxal, tocmai în perioada instaurării "verticalei puterii de stat", s-a produs cel mai periculos conflict social din RM, care a durat timp de 4 luni de zile. Este vorba despre manifestările stradale de protest care s-au desfăşurat în regim nonstop în perioada ianuarie-februarie 2002. A fost nevoie de două rezoluţii ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei pentru a aplana conflictul dintre putere şi opoziţie, consecinţele căruia se manifestă încă prin funcţionarea Mesei Rotunde cu Statut Permanent (MRSP) instituită cu suportul Consiliului Europei (CE). Deşi propaganda oficială afirmă că funcţionarea MRSP este un indicator al realizărilor democratice, de fapt, ea este un indicator al conflictului politic dintre putere şi opoziţie nesoluţionat pînă la capăt. Este adevărat că puterea se conformează într-o anumită măsură recomandărilor Consiliului Europei privind înlăturarea disfuncţiunilor instituţiilor democratice. Drept recunoaştere a acestui fapt este semnalul pozitiv din partea CE că RM va prelua în luna mai a.c. preşedinţia Comitetului de Miniştri al CE.

De asemenea, este evident că concentrarea mecanismului de luare a deciziilor în perimetrul instituţiei prezidenţiale poate provoca blocaje serioase de ordin politic. În acest sens chiar au apărut probleme care nu au putut fi neglijate. Un caz celebru este conflictul care s-a iscat în toamna anului 2001 între aparatul prezidenţial şi angajaţii Ministerului Afacerilor Externe (MAE) referitor la Concepţia politicii externe a RM. Deşi consilierii prezidenţiali au publicat schiţa concepţiei lor de politică externă, iar MAE o jumătate de an mai tîrziu a publicat chiar un proiect, pînă în prezent Parlamentul n-a supus votului vreo concepţie reînnoită a politicii externe a RM. Acest lucru se impunea însă din două motive. Primul este că fără o concepţie clară a politicii externe comportamentul oscilant al autorităţilor moldoveneşti între intenţiile de integrare în Uniunea Rusia-Belarusi, CSI şi tot felul de uniuni vamale, euroasiatice, pe de o parte, şi cele de integrare într-o anumită perspectivă în Uniunea Europeană (UE), provoacă incertitudini şi tensiuni. Un exemplu în acest sens este legat de iniţierea referendumului din partea opoziţiei pentru a confirma prin vot popular intenţia de integrare în UE, care în mod straniu este blocat de către autorităţi etc.

Al doilea lucru ţine de faptul că actualele autorităţi, care şi-au propus drept scop primordial soluţionarea conflictului transnistrean, au ales totuşi calea de soluţionare a conflictului prin internaţionalizarea lui, deşi anterior se opuneau categoric acestui lucru. Mai ales că modelul federalist de soluţionare a conflictului transnistrean este impus din exterior. Se pare însă că lipsa unei concepţii clare a politicii externe provoacă, de asemenea, tensiuni în interiorul ţării şi incertitudini în comportamentul ţărilor şi instituţiilor externe mediatoare. Altfel, devine greu de înţeles de ce RM nu-şi poate soluţiona problemele cu suportul partenerului strategic, Rusia, a cărui cetăţeni controlează o parte din teritoriul RM.

Comportamentul oscilant se manifestă şi în alte domenii, inclusiv în cel economic şi în relaţiile cu organismele finanţatoare internaţionale. Curiozitatea care se cere remarcată este că după ce pierd destul de mult timp şi anumite oportunităţi, pînă la urmă actualele autorităţi moldoveneşti sînt nevoite să se conformeze condiţiilor impuse. Iată şi un exemplu care ilustrează cum explică acest fenomen Preşedintele Parlamentului, dna Eugenia Ostapciuc: "În prezent partidul nostru este unul de guvernămînt, de aceea lucrurile se profilează sub un alt unghi de vedere… Parlamentul este nevoit să se conformeze condiţiilor stipulate în memorandumurile semnate cu organizaţiile finanţatoare internaţionale. Dacă n-am face acest lucru am fi putut pierde puterea în doar cîteva luni".

Acest exemplu reflectă amplitudinea oscilaţiilor piramidei "verticalei puterii" - de la principiile marxist-leniniste fixate în programul politic al partidului şi pînă la liberalismul impus de instituţiile finanţatoare internaţionale.

Este evident că pentru a genera politici coerente în diverse domenii ale vieţii politice, economice şi sociale "verticala puterii" ar trebui să se bazeze, în primul rînd, pe un fundament ideologic stabil. Acum un an liderul partidului de guvernămînt a anunţat intenţia de revizuire a programului politic al partidului. Însă acest lucru nu s-a produs încă, deşi este evident că principiile de constituire a Uniunii Europene, aderarea la care este o prioritate, confirmată de Preşedintele Voroninl la recentul summit UE de la Atena, sînt cu totul deosebite de cele ale marxism-leninismului, fixate în programul partidului. Din această perspectivă modernizarea partidului de guvernămînt este cu atît mai imperioasă cu cît Vladimir Ilici Lenin, a cărui zi de naştere a fost sărbătorită la 22 aprilie de către reprezentanţii partidului de guvernămînt, a argumentat în lucrarea sa "Despre lozinca Statelor Unite ale Europei" imposibilitatea existenţei acestora şi chiar caracterul lor reacţionar.

În orice caz, guvernarea în baza modelului "verticalei puterii" presupune că voinţa politică în orice domeniu al vieţii economice şi social-politice emană de la un singur pol - instituţia prezidenţială.

e-journal

Abonare electronică
la e-journal

Подписка на русскую версию e-journal

Chestionar de evaluare

Caricaturi

la începutul paginii  

Copyright © 2001–2015 Asociaţia pentru Democraţie Participativă "ADEPT"
Tel: (373 22) 21-34-94, Tel/Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail: adept@e-democracy.md

Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea obligatorie a sursei
 
Site elaborat de NeoNet  
Despre proiect