versiune pentru tipar

Parlament
Guvern
Preşedinţie

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

Legile în cauză derivă din modificările efectuate la finele anului 2002 în Constituţia Republicii Moldova, conform cărora în termen de 6 luni urmează să fie reorganizate tribunalele şi curţile de apel. Legea propune ca tribunalele din oraşele Chişinău, Bălţi, Bender, Cahul şi Comrat să se reorganizeze în curţi de apel de circumscripţiile respective, iar Judecătoria economică a Republicii Moldova să fie reorganizată în Curtea de apel economică. Totodată, se propune lichidarea actualei Curţi de Apel.

2. Guvern

Remanieri

Vladimir Vintea a fost eliberat, la 23 aprilie a.c., din funcţia de consilier principal de stat, şef al Cabinetului primului-ministru, în baza cererii depuse. În aceeaşi zi, Guvernul a decis, de asemenea, eliberarea din funcţie a lui Ghenadie Eni, consilier principal de stat pentru politică fiscală, dezvoltare durabilă şi proiecte investiţionale, şef al grupului de experţi, precum şi a lui Alexandru Grecu, prim-director adjunct al Departamentului Trupelor de Grăniceri.

Pe de altă parte însă, Ilie Vancea, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Belarusi, a fost numit în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Moldovei în Republica Estonia, Republica Letonă şi Republica Lituania, prin cumul, cu reşedinţa la Minsk. Vasile Sturza, fostul preşedinte al Comisiei de stat pentru problema transnistreană, a fost confirmat în funcţia de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Republica Bulgaria.

Hotărîri

La 15 aprilie curent, prin decizie guvernamentală a fost instituită Comisia interguvernamentală moldo-română de colaborare economică, comercială şi tehnico-ştiinţifică.

Guvernul a aprobat, la 17 aprilie a.c., Regulamentul privind Fondul de susţinere a exportului şi componenţa nominală a Consiliului administrativ al acestui fond. Regulamentul indică transferurile de la bugetul de stat, donaţiile persoanelor fizice şi juridice din ţară şi de peste hotare şi sponsorizările drept surse de creare a Fondului. Aceste mijloace băneşti vor fi utilizate pentru: "proiectele de promovare a imaginii Republicii Moldova în străinătate; realizarea unor pagini de prezentare a Moldovei în cotidienele de notorietate din străinătate şi în cadrul unor emisiuni pe posturi de televiziune; proiectele de prezentare a economiei în ansamblu sau a unor sectoare economice şi informări periodice destinate agenţiilor de rating, băncilor de investiţii" ; participări la expoziţii mondiale etc. Se cere de remarcat însă că Regulamentul nu specifică destinaţia alocărilor de la bugetul de stat în cazul în care acestea vor rămîne neutilizate la sfîrşitul unui an de gestiune a mijloacelor Fondului.

În aceeaşi zi, a fost aprobat şi Programul naţional de asigurare a securităţii ecologice, şi planul de măsuri ce îi corespunde. Conform hotărîrii Guvernului, ministerele, departamentele, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale urmează să elaboreze şi să aprobe în termen de trei luni planuri de asigurare a securităţii ecologice la nivel departamental şi local, ca mai apoi să prezinte cu regularitate informaţii privind implementarea prevederilor acestui program.

Cabinetul de miniştri a luat act de proiectul Convenţiei interguvernamentale pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe proprietate, iniţiind în acest scop negocieri cu Republica Irlanda, Republica Populară Bangladesh şi cu Republica Socialistă Vietnam.

A fost aprobat, de asemenea, Acordul între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Federaţiei Ruse privind recunoaşterea reciprocă a actelor de studii, semnat la 3 martie 2003.

În scopul aducerii legislaţiei în vigoare în concordanţă cu modificările din Constituţie, la 24 aprilie curent, Guvernul a avizat pozitiv proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei Republicii Moldova, potrivit căreia moldovenii vor putea avea cetăţenie multiplă. A fost avizat, de asemenea, proiectul de lege privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în valută naţională şi străină, care presupune crearea unui fond al depozitelor garantate, ce urmează a fi format din cotizaţiile anuale ale băncilor comerciale din contul venitului neimpozabil.

În afară de acestea, Guvernul şi-a desemnat, la 30 aprilie curent, reprezentanţii săi în Consiliul de observatori al Companiei "Teleradio-Moldova". Ei sînt: Iurie Moraru, şef al Serviciului de presă al Guvernului, şi Iurie Bucinschi, consilier principal de stat în problemele dezvoltării sociale.

3. Preşedinţie

Preşedintele Vladimir Voronin a înaintat, la 25 aprilie curent, Parlamentului spre examinare proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la cetăţenia Republicii Moldova. Potrivit acestui proiect, art. 24 al legii respective urmează a fi completat cu două alineate noi pentru ca dobîndirea cetăţeniei altor state să nu atragă după sine pierderea cetăţeniei Republicii Moldova. Proiectul mai prevede şi modificarea articolelor 12 şi 16 ale acestei legi.

Şeful statului s-a întreţinut, la 29 aprilie a.c., cu asistentul adjunct al secretarului de stat al SUA de la Biroul pentru Europa şi Eurasia, Steven Pifer. Oficialul american a reafirmat disponibilitatea administraţiei de la Washington de a sprijini Republica Moldova în procesele de promovare a reformelor, de integrare europeană şi de reintegrare a ţării. De asemenea, s-a discutat pe marginea evenimentelor de ultimă oră din cadrul procesului de soluţionare a diferendului transnistrean. În acest context, Steven Pifer a menţionat că SUA este dispusă să ofere asistenţa necesară în vederea menţinerii stabilităţii în regiunea transnisterană în perioada postconflict. În cadrul întrevederii s-a discutat şi despre relaţiile Republicii Moldova cu organismele financiare internaţionale şi despre mersul campaniei electorale locale.

II. Studii, analize, comentarii

1. Moldova - viitoare vecină sau membră a UE?
Valeriu Gheorghiu

Relaţiile Moldovei cu UE numără deja 10 ani, dar evoluţia lor a fost mult mai lentă decît în cazul altor ţări europene. De cele mai dese ori se spune că de vină este conflictul transnistrean şi implicarea Rusiei, precum şi faptul că Moldova aparţine spaţiului postsovietic.

Dar conflictul transnistrean nu este o piedică de netrecut pe calea aderării la UE. Ciprul are un conflict care durează de mult mai mult, şi chiar recent o nouă tentativă de reunificare a Ciprului, întreprinsă de Secretarul General al ONU Kofi Annan a eşuat. Însă în pofida acestui fapt partea greacă a Ciprului este acceptată în UE ca stat membru cu drepturi depline, ceea ce ne-ar da argumente serioase în discuţia cu Uniunea Europeană.

Bosnia şi Herţegovina este de fapt un protectorat al ONU, în care sînt trei guverne, trei armate etc., şi există o republică separatistă sîrbă. Dar această ţară este inclusă în Procesul de Stabilizare şi Asociere, ceea ce-i deschide o perspectivă clară de integrare în UE. Federaţia Serbia şi Muntenegru include regiunea Kosovo, care este şi ea sub autoritatea ONU şi a OSCE.

Implicarea Rusiei nu poate fi exclusă total, dar ea poate fi diminuată, ţinînd cont de de următorii factori:

• intensificarea eforturilor Rusiei de a pătrunde pe pieţele europene şi mondiale, inclusiv prin tendinţa de a crea un spaţiu economic unic european şi de a adera la OMC;
• intensificarea dialogului politic dintre UE şi Rusia face posibilă plasarea pe agenda discuţiilor a problemelor de interes comun, cum ar fi soluţionarea conflictului transnistrean.

Deşi Moldova este membră a CSI, dar totodată face parte din Pactul de Stabilitate, Iniţiativa de Cooperare în Europa de Sud-Est, Planul de acţiune al SUA pentru Europa de Sud-Est, şi membră a OMC, calităţi pe care nu le întrunesc ceilalţi membri occidentali ai CSI. Mai mult decît atît, pentru poporul moldovenesc este firesc să se afle anume în mediul latin şi francofon, deci cel european.

În această ordine de idei este foarte importantă reacţia ţării noastre la recenta Comunicare a Comisiei Europene cu titlul "Europa lărgită - vecinătatea: un nou cadru propus pentru relaţiile cu vecinii UE de la est şi sud", adoptată la 11 martie a.c. Conform acestui document, în deceniul ce vine UE ne propune colaborarea în următoarele domenii:

• extinderea pieţei interne şi a structurilor de reglementare;
• relaţii preferenţiale comerciale şi deschiderea pieţei;
• perspective pentru migraţie legală şi circulaţia persoanelor;
• cooperare mai intensă în prevenirea şi combaterea riscurilor la adresa securităţii;
• implicarea politică mai activă a UE în prevenirea conflictelor şi aplanarea crizelor;
• sporirea eforturilor în vederea promovării drepturilor omului şi a cooperării culturale, precum şi consolidarea înţelegerii reciproce;
• integrarea în reţelele de transport, energetice şi de telecomunicaţii, precum şi în sectorul european de cercetări;
• noi instrumente de promovare şi protecţie a investiţiilor;
• sprijinirea în procesul de integrare în sistemul mondial de comerţ;
• intensificarea asistenţei, ajustată mai bine la necesităţi;
• noi surse de finanţare.

Sigur, faţă de APC, viitorul statut de vecin al Moldovei cu UE pare să fie mai avansat. Problema însă constă în aceea că UE propune toate acestea nu numai nouă, ci şi Ucrainei, Rusiei şi Belarusi, deci nu ia în considerare eforturile noastre de a ne afirma ca stat din Europa de Sud-Est, şi nu ne deschide perspectiva de a deveni cîndva membru al UE.

Iar acest factor extern este foarte important. Apropierea de UE este un stimul puternic şi o contribuţie esenţială la promovarea reformelor. Astfel, ca o reacţie în lanţ, obţinerea de către ţările Europei Centrale şi de Est a statutului de membru asociat a adus la o atragere masivă a investiţiilor. În ultimii 10 ani Polonia a atras investiţii în valoare de 38 miliarde dolari, Cehia - 28 miliarde, România - 10 miliarde. Dacă Moldova ar deveni acum membru asociat al UE, aceasta ar spori enorm încrederea învestitorilor şi ar avea efecte benefice asupra dezvoltării economice, sociale şi politice a ţării.

De aceea, Moldova nu trebuie să se mulţumească cu ceea ce i se propune, ci să ceară să i se deschidă perspectiva de aderare. Această poziţie se bazează pe faptul că Moldova a fost şi este situată în Europa, este stat sud-est european, angajat în cooperarea regională din această parte a continentului. Moldova este o ţară mică, pentru care factorul extern la etapa actuală joacă un rol decisiv, şi includerea căreia în UE nu poate provoca probleme de ordin financiar, politic sau social.

Pe de altă parte, UE nu poate evita încă o extindere (în afară de cele din 2004 şi 2007), cînd în UE probabil se vor integra Croaţia, Albania, Macedonia, Bosnia şi Herţegovina şi Federaţia Serbia şi Muntenegru.

Concluzia este că Republica Moldova trebuie să depună cererea de asociere, şi dacă va îndeplini condiţiile de rigoare, poate deveni membru asociat al UE către perioada anului 2007. O altă variantă ar fi semnarea unui Acord de Stabilizare şi Asociere cu UE, luînd în considerare faptul că următoarea extindere a UE ar putea fi anume pe această filieră. În ambele cazuri, este necesară o analiză a situaţiei şi o motivaţie pentru alegerea variantei propuse. Dacă va implementa cu stricteţe prevederile Acordului de Asociere, sau ale Acordului de Stabilizare şi Asociere, Moldova poate deveni membră a UE către perioada anilor 2010-2014.

Un pas extrem de util pentru noi ar fi acum deschiderea asimetrică a pieţei UE pentru mărfurile moldoveneşti. În prezent comerţul Moldovei cu UE constituie o parte extrem de mică din totalul comerţului comunitar (în 2000 volumul schimburilor comerciale ale Moldovei cu UE alcătuia 336 mln Euro, sau 0,04 % din comerţul extern al UE). Dacă astăzi piaţa UE ar fi deschisă pentru toate produsele agricole ale Moldovei, chiar şi în acest domeniu Moldova ar ocupa un segment egal cu numai 0,006 %. Aceste cifre ar deveni mult mai mici începînd cu luna mai 2004, cînd în UE vor apărea mulţi producători agricoli incomparabil mai mari faţă de Moldova.

Un moment aparte îl constituie faptul, că Moldova este admisă în Pactul de Stabilitate, dar nu şi în Procesul de Stabilizare şi Asociere (de fapt, nici măcar în Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est), ceea ce reduce substanţial din valoarea cooperării noastre în Pact. Se cunoaşte faptul că celelalte ţări acceptate în Pact apreciază deosebit de mult anume perspectiva de aderare la UE care se deschide prin implementarea Acordului de Stabilizare şi Asociere. Semnarea de către Moldova a unui astfel de acord ar duce la aceea că UE nu ar mai trebui să facă excepţii pentru Moldova şi să semneze un Acord de Asociere, trezind astfel speranţe pentru Ucraina (şi eventual Belarusi, după plecarea lui Lukaşenko de la putere).

În afară de toate acestea, Uniunea Europeană poate folosi autoritatea ei internaţională şi resursele financiare (care nu trebuie să fie deloc mari, mai ales în comparaţie cu efectul pe care îl pot produce) pentru a se implica alături de OSCE în soluţionarea conflictului transnistrean şi în reabilitarea postconflictuală. UE are o astfel de experienţă pozitivă din 2001, cînd a participat alături de NATO la soluţionarea conflictului din Macedonia.

Concluzia generală este că nu există obstacole care ar face imposibilă integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Este drept că sarcina noastră este foarte grea, ideea aderării Moldovei la UE trebuie să se transforme din declaraţii în acţiuni concrete, susţinute de societate în cadrul unui consens naţional. Pe de altă parte, Uniunea Europeană trebuie să trateze Moldova fără discriminare, pornind de la faptul că Republica Moldova este un stat european, care are tot dreptul să se integreze în Uniunea Europeană.

2. Flotarea leului - liberă sau gestionată?
Tudor Neghină

În ultima vreme cursul de schimb al leul moldovenesc a suferit oscilaţii semnificative. Considerînd tematica cursului valutar, te ciocneşti în mod inevitabil de cîteva unghiuri de abordare a problemei. În cel mai direct mod cursul valutar afectează conţinutul buzunarului. Acesta din urmă este mai plin sau mai gol în dependenţă de perioada în care îl cercetăm: în decembrie 1997 găsim în el 215 dolari, iar în aprilie curent doar 68. Deşi în ambele cazuri era vorba de cinci bancnote a cîte 200 de lei. Acest punct de vedere ne este cel mai apropiat. Chiar şi în cazul în care economiile noastre sînt făcute cu precauţie în dolari SUA sau (din ce în ce mai des) în Euro, lefurile sînt în cele mai multe cazuri în lei moldoveneşti, astfel încît valoarea lor nu ne poate lăsa indiferenţi.

Un alt unghi de abordare a problemei ar fi cel al autorităţilor - nivelul macroeconomic. Aici se întîmplă lucruri paradoxale la prima vedere: albul nu e întotdeauna alb şi negrul nu e întotdeauna negru. De exemplu, un leu "slab" i-ar avantaja pe exportatori, exporturile ar depăşi importurile, balanţa comercială ar produce un surplus de valută şi în felul acesta leul ar fi devenit iarăşi "tare". Pe de altă parte, un leu "puternic" este favorabil pentru un buget împovărat de datorii externe. Veniturile bugetare se formează în lei, iar în cazul în care acesta va fi mai "tare" va fi nevoie de mai puţini lei pentru a procura valută şi a onora obligaţiunile externe. Un leu "slab" îi avantajează pe cei care au poziţie lungă în valută (adică activele în valută depăşesc obligaţiunile în valută), iar deprecierea leului le creează venituri.

Banca centrală ocupă o poziţie aparte în acest sistem. Poziţia ei se conţine în articolul 4 al Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei care susţine că "obiectivul principal al Băncii Naţionale este de a realiza şi a menţine stabilitatea monedei naţionale. Pentru atingerea acestui obiectiv Banca Naţională stabileşte şi menţine condiţiile pieţei monetare, de credit şi valutare care conduc la dezvoltarea economică susţinută, stabilă a statului şi, în special, a sistemului financiar şi valutar bazat pe legile pieţei." Acest obiectiv a fost trasat doi ani după introducerea monedei naţionale deşi comportamentul băncii centrale pe piaţa valutară a trecut de atunci printr-o serie de transformări radicale.

Regimul valutar existent anterior crizei regionale din 1998 putea fi caracterizat ca regim de flotare gestionată. Participanţii pieţei valutare îşi mai amintesc probabil de şedinţele de fixing care se derulau la Bursa Valutară. Intervenţiile Băncii Naţionale în acea perioadă erau aproape zilnice. Anul 1998 a fost specific în mai multe privinţe. Semnale ale crizei care urma să se declanşeze în luna august a acestui an se făceau simţite chiar de la începutul anului. Doar pînă în luna septembrie vînzările s-au cifrat la peste 50 mln dolari SUA. În lunile septembrie-octombrie intervenţiile Băncii Naţionale au fost de aproape 70 mln dolari SUA. În aceste condiţii deteriorarea rezervelor valutare a fost o cauză nu mai puţin importantă decît pierderea competitivităţii externe pentru luarea deciziei de a lăsa leul să floteze liber în dependenţă de cererea şi oferta de valută pe piaţă. Drept consecinţă, leul a pierdut jumătate din valoare, în schimb în luna decembrie oferta de valută deja începuse să depăşească cererea.

Începînd cu sfîrşitul anului 1998, intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară sînt asimetrice. Adică, atunci cînd există oportunitatea, Banca Naţională îşi completează rezervele valutare prin procurări de valută, fără a interveni în sprijinul leului atunci cînd situaţia se inversează. O asemenea poziţie caracterizează regimul valutar drept liber fluctuant, argumentul fiind exact acesta - lipsa intervenţiilor de sprijinire a monedei naţionale -, şi prezintă o serie de avantaje. În primul rînd, intervenţiile asimetrice frînează o apreciere a leului care în condiţiile unei balanţe comerciale deficitare ar fi total nejustificată. În al doilea rînd, după cum s-a menţionat, procurările de valută în condiţiile de lipsă a finanţării externe constituie practic unica sursă de completare a rezervelor valutare. În al treilea rînd, o politică consecventă de evitare a intervenţiilor de sprijin al leului elimină riscul atacurilor speculative, căci atunci cînd banca centrală are o reputaţie de neutralitate speculaţiile sînt aprioric sortite eşecului.

Atîta timp cît leul moldovenesc îşi determină independent nivelul său în comparaţie cu alte valute este necesar să ne oprim asupra factorilor care determină evoluţia lui. Se poate distinge între factori subiectivi şi obiectivi care influenţează cursul valutar.

Factorii subiectivi sînt cererea sau oferta de valută provocată de aşteptările economice. În funcţie de acestea din urmă participanţii pieţei valutare se poziţionează pe piaţă. În cazul în care se aşteaptă o depreciere a leului - sezonieră sau influenţată de anumiţi indicatori economici cum ar fi inflaţia sau PIB-ul -, poziţia valutară va fi în creştere, valuta fiind procurată sau cel puţin păstrată. Atunci cînd se aşteaptă o apreciere a monedei naţionale toţi vor tinde să se debaraseze de valuta deţinută. Într-un fel, acest comportament atinge aproape întotdeauna rezultatul scontat: atunci cînd toţi sînt cumpărători de valută, cererea (chiar şi artificial) este mărită şi leul se depreciază astfel încît aşteptările se adeveresc.

Factorii obiectivi sînt cei determinaţi de fluxul de valută. Importul de mărfuri şi servicii, transferurile în străinătate aferente achitării datoriei externe, alte transferuri de capital reprezintă un reflux de valută, care se echilibrează printr-un aflux corespunzător de valută provenită din exportul de mărfuri şi servicii, investiţiile din străinătate, trageri în cadrul creditelor acordate, precum şi (factor important pentru Moldova) transferurile veniturilor din muncă ale cetăţenilor republicii aflaţi în străinătate. Fluxul net este în cele din urmă o cerere sau ofertă de valută care se formează în mod obiectiv.

Un alt gen de factori care urmează a fi luaţi în consideraţie analizînd cursul valutar sînt factorii sezonieri. Obiectivi sau subiectivi, aceştia din urmă se manifestă cu o anumită periodicitate nu întotdeauna foarte strictă. De exemplu, unii din ei sînt legaţi de caracterul agricol al economiei Moldovei. Începerea lucrărilor agricole fiind însoţită de anumite achiziţii de seminţe, îngrăşăminte etc. şi o creştere respectivă a importurilor duce la sporirea cererii de valută şi o depreciere a leului în lunile martie-aprilie. Pe de altă parte, închiderea sezonului agricol coincide cu culegerea roadei şi, respectiv, creşterea exporturilor şi a ofertei de valută şi, în consecinţă, aprecierea monedei naţionale. Un alt factor sezonier care poate fi remarcat este legat de plăţile pentru consumul de energie. Plăţile pentru factorii energetici, în totalitate importaţi, devin mai mari o dată cu începerea frigurilor. Astfel, o anumită depreciere a leului în luna noiembrie este explicabilă în acest mod. În scurt timp, în luna decembrie ne putem aştepta la o revenire a leului explicată prin creşterea înainte de sărbători a consumului care, normal, se derulează în lei şi necesită uneori convertiri ale economiilor efectuate în valută.

În încheiere se pot trage următoarele concluzii:

1. Trecerea de la regimul valutar de flotare gestionată la regimul de flotare liberă a fost dictată de necesitatea menţinerii rezervelor valutare, precum şi a competitivităţii exporturilor moldoveneşti pe pieţele externe. Aceasta a permis nu doar "economisirea" ulterioară a rezervelor valutare, ci şi completarea lor pînă la un nivel tolerabil. Credem că această politică a Băncii Naţionale va continua cel puţin atîta timp cît nivelul rezervelor nu va depăşi pragul critic de acoperire a trei luni de import.
2. Dolarizarea persistă în Moldova ca fenomen şi constituie un impediment real al politicii monetare. Combaterea ei este necesară din perspectiva menţinerii încrederii în moneda naţională. Altfel s-ar produce inflaţia galopantă experimentată în la începutul anilor '90.
3. Atîta timp cît nu există perspective reale de integrare în Uniunea Europeană un eventual curs valutar ancorat la Euro nu este recomandabil. De reţinut că comerţul cu Uniunea Europeană este relativ mic, astfel încît se pot număra mai multe dezavantaje decît avantaje, cum ar fi pierderea competitivităţii pe piaţa CSI. În cazul unei perspective a aderării lucrurile, bineînţeles, s-ar prezenta altfel. Ancorarea la Euro ar fi dus la reducerea costurilor tranzacţiilor produse de schimbul valutar şi eliminarea riscurilor valutare.
4. Refluxul valutar generat de starea deficitară a balanţei comerciale este compensat de veniturile din muncă transferate din străinătate. Deşi în sine acest lucru conduce la o stabilitate relativă a pieţei valutare, pe termen lung acest fenomen duce oricum, deşi indirect, la deprecierea monedei. Aceasta se realizează prin faptul că veniturile din muncă transferate în Moldova generează inflaţie, deoarece sînt destinate aproape în totalitate consumului. Iar creşterea preţurilor prin legea parităţii puterii de cumpărare duce în final la deprecierea monedei. Să sperăm că pe viitor Moldova va fi mai puţin dependentă de aceste fluxuri.

Pe parcursul ultimilor cîţiva ani amplitudinea oscilaţiilor cursului valutar s-a redus considerabil. Privim acest fenomen ca un rezultat evident al eficientizării pieţei valutare. Considerăm că pe viitor această eficientizare va continua, iar riscurile asociate deprecierii se vor reduce. Într-un fel, acest fenomen va fi paralel cu stabilizarea preţurilor, adică cu reducerea ritmurilor inflaţiei în anii următori.