versiune pentru tipar

Parlament
Guvern

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

Deputaţii au acceptat integral obiecţiile şefului statului, deşi la adoptarea iniţială a proiectului majoritatea parlamentară a combătut vehement argumentele reprezentanţilor opoziţiei, care au considerat că o serie din prevederile prevăzute sînt neconstituţionale şi ar putea fi respinse de Preşedintele Vladimir Voronin.

2. Guvern

Remanieri

La 14 mai curent, Guvernul a operat mai multe modificări de cadre. Astfel, Dumitru Tintiuc, viceministru al Sănătăţii, Valeriu Sîrghi, prim-vicedirector al Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, şi Petru Bolun, director adjunct al Agenţiei pentru Dezvoltarea Turismului, au fost eliberaţi din funcţii. Funcţia ultimului i-a fost suspendată în legătură cu reorganizarea Agenţiei în departament. În aceeaşi zi, Ion Ţurcan a fost numit în funcţia de director general al Agenţiei de Stat pentru Rezerve Materiale şi Ajutoare Umanitare, iar ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în Federaţia Rusă, Vladimir Ţurcan, a fost desemnat în aceeaşi funcţie, reprezentînd diplomaţia moldovenească în Republica Armenia.

Hotărîri

Puterea executivă a aprobat, la 6 mai curent, Regulamentul Comisiei Superioare de Atestare (CSA) a Republicii Moldova, structura aparatului administrativ al CSA, structura sistemului de pregătire şi atestare a cadrelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de înaltă calificare, precum şi criteriile de recomandare a candidaturilor la funcţia de membru al Plenarei CSA şi cotele-părţi de reprezentare în ea a instituţiilor ştiinţifice şi de învăţămînt superior şi a domeniilor ştiinţifice.

Un alt document avizat pozitiv de către Executiv a fost Statutul Agenţiei Informaţionale de Stat "Moldpres" ÎS. Documentul stabileşte: sarcinile, funcţiile, drepturile şi obligaţiile întreprinderii; organele de conducere ale acesteia; bunurile, mijloacele şi sursele ei de finanţare etc. Capitalul statutar al întreprinderii constituie 4 128 600 lei. Beneficiul întreprinderii va fi repartizat după cum urmează: 40% - în fondul pentru dezvoltarea producţiei; 45% - în fondul pentru stimularea materială şi 15% - în fondul de rezervă.

La 7 mai a.c., Guvernul a aprobat Regulamentul cu privire la achiziţiile publice dintr-o singură sursă, ale cărui prevederi au menirea de a facilita activitatea agenţilor economici. Astfel, s-a permis încheierea contractelor de achiziţii publice de la întreprinderile furnizoare monopoliste fără implicarea Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice.

Proiectul Regulamentului cu privire la evidenţa militară, care stabileşte principiile de organizare a evidenţei militare, atribuţiile în acest domeniu ale ministerelor, departamentelor, organelor administrativ-militare, autorităţilor locale, a fost aprobat la 14 mai curent. Potrivit Regulamentului asigurarea financiară a măsurilor de organizare a evidenţei militare a recruţilor şi rezerviştilor în centrele militare şi primării se va realiza din sursele bugetelor locale. În acelaşi context, se cere de menţionat că instituţiile publice şi agenţii economici urmează să acopere din mijloacele financiare proprii cheltuielile legate de evidenţa militară.

În aceeaşi zi, a fost examinat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova în scopul oferirii dreptului de navigaţie sub pavilion moldovenesc a navelor ce se află în proprietatea persoanelor fizice şi juridice atît din ţară, cît şi de peste hotare.

II. Relaţii externe

La 8 mai curent, partea moldovenească a ratificat Acordul de comerţ liber între Guvernul Republicii Moldova şi Consiliul de miniştri al Bosniei şi Herţegovinei. Acordul vizează extinderea comerţului reciproc şi asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea unei concurenţe loiale în relaţiile comerciale dintre Republica Moldova şi Bosnia şi Herţegovina. O dată cu intrarea în vigoare a acestui acord, urmează a fi anulate toate taxele vamale la export şi import, taxele cu efect echivalent şi alte taxe fiscale. Se cere de menţionat că în conformitate cu prevederile lui, mărfurile exportate din Moldova nu vor fi supuse unor măsuri tarifare şi netarifare. De asemenea, documentul prevede eliminarea treptată a restricţiilor din comerţul cu bunuri, inclusiv pentru produsele agricole şi atragerea investiţiilor mixte în ambele state. Perioada de implementare a Acordului are drept limită superioară sfîrşitul lunii decembrie 2005.

Un alt eveniment important care va marca politica externă a Republicii Moldova, cel puţin pentru o jumătate de an, a fost participarea unui grup de oficiali moldoveni, condus de ministrul Afacerilor Externe, Nicolae Dudău, între 14-15 mai curent, la reuniunea a 112-a a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (CE) cu scopul preluării preşedinţiei acestuia. În cadrul reuniunii înaltul demnitar moldovean a propus atenţiei celor 45 de miniştri ai statelor membre ale CE programul de activitate al preşedinţiei moldoveneşti pentru următoarele şase luni. Programul poartă genericul "Unitate prin diversitate" şi cuprinde două direcţii de bază: consolidarea unităţii între membrii CE, precum şi a continentului european în general; valorificarea diversităţii sociale, culturale, lingvistice, religioase şi spirituale în vederea consolidării unui patrimoniu european comun. Dl Dudău a menţionat că, în contextul exercitării preşedinţiei Comitetului de Miniştri al CE, Republica Moldova intenţionează să ratifice: Convenţia Penală privind Corupţia, Convenţia Europeană privind validitatea internaţională a hotărîrilor judiciare, Convenţia Europeană privind transferul procedurilor penale, precum şi să susţină semnarea altor convenţii europene de mare importanţă. Programul se referă, de asemenea, la: subminarea terorismului internaţional; lupta împotriva contrabandei şi traficului de fiinţe umane; procesul de soluţionare a "conflictelor îngheţate"; relaţiile CE cu Monaco, Belarus şi cu alte state care au obţinut recent calitatea de membru al acestui organism internaţional etc.

La reuniune s-a discutat, de asemenea, rolul CE într-o "Europă lărgită", precum şi modalitatea de păstrare a eficienţei Curţii Europene pentru Drepturile Omului.

Cu ocazia preluării preşedinţiei Comitetului de Miniştri al CE, premierul Vasile Tarlev a declarat că acest lucru va permite Republicii Moldova să înregistreze un anumit progres în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean, să atragă finanţare pentru mai multe proiecte de natură social-economică, precum şi intensificarea relaţiilor bilaterale cu ţările europene.

Amintim că şeful diplomaţiei moldoveneşti a preluat preşedinţia Comitetului de Miniştri al CE de la Joe Borg, ministru al Afacerilor Externe al Maltei. Republica Moldova a obţinut calitatea de membru cu drepturi depline al CE în iulie 1995, fiind primul stat membru al CSI acceptat în CE şi devenind al 35-lea membru al acestui organism internaţional. În scopul exercitării preşedinţiei Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, Uniunea Europeană va acorda Republicii Moldova asistenţă tehnică în valoare de 200 de mii Euro.

III. Studii, analize, comentarii

1. Agricultura Moldovei: criză sau redresare?
Alexandru Muravschi

În ultimii doi ani agricultura Moldovei înregistrează anumite succese: pentru prima dată după descreşterea care a durat zece ani se conturează o creştere a producţiei agricole. Mai mult, ceea ce este foarte important, s-a conturat şi o creştere a producţiei de produse animaliere. Ţinînd cont de tendinţele create, Ministerul Agriculturii pronostichează o creştere cu 10 la sută a volumului producţiei agricole în 2003. În acelaşi timp, Guvernul, la iniţiativa aceluiaşi Minister, la 31 martie curent a adoptat o hotărîre specială cu privire la situaţia creată în sectorul agrar al republicii şi măsurile necesare pentru efectuarea lucrărilor agricole de primăvară 2003 în termeni optimi. În mijloacele de informare în masă apar tot mai multe materiale despre starea critică, chiar catastrofală, a sectorului agrar. De aici putem conchide că agricultura noastră încă nu a elaborat o rezistenţă anumită contra capriciilor naturii: cele mai mici devieri de vreme provoacă abateri majore, într-o direcţie sau alta, privind volumul producţiei. Oare poate să continue aceasta o veşnicie? În fiecare an Moldova se ciocneşte cu grindine puternice, îngheţuri de primăvară sau secete. Acest fapt deseori serveşte ca îndreptăţire din partea conducătorilor în cazul rezultatelor eşuate. Însă experienţa ţărilor dezvoltate arată că a ţine piept naturii este posibil, utilizînd corect pîrghia economică de influenţare a ramurii. Este oare Moldova pregătită să creeze astfel de mecanisme?

Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să scoatem în evidenţă factorii principali care au influenţat creşterea producţiei din ultimii doi ani şi să ne concentrăm asupra consolidării lor în continuare. Deocamdată aceşti factori nu sînt numeroşi, ceea ce simplifică analiza. Într-adevăr, în politica Guvernului existent nu au avut loc schimbări serioase în comparaţie cu guvernele precedente. Sistemul fiscal în agricultură a rămas practic neschimbat. Suma totală a subsidiilor nu s-a modificat. Colectivizarea nu a avut loc. Atîta doar că s-a intensificat presiunea administrativă asupra agenţilor economici, au fost întreprinse un şir de măsuri privind limitarea exportului, se ţin mai multe şedinţe. În hotărîrea menţionată mai sus se pune accentul pe petrecerea teleconferinţelor, şedinţelor, întrunirilor etc. Toate acestea influenţează negativ dezvoltarea ramurii.

Creşterea a avut loc datorită următorilor factori:

• creşterea generală a economiei consumatorilor principali ai producţiei moldoveneşti: Rusia, Ucraina, România, ceea ce a sporit volumul exportului producţiei sectorului agrar al Moldovei în aceste ţări şi, respectiv, producţia;
• sectorul privat în agricultură practic a finalizat procesul formării şi a intrat în faza de adaptare la condiţiile de piaţă. Anume din acest motiv agricultura republicii s-a redresat atît de repede după criza financiară regională distrugătoare din 1998-1999;
• au început să aducă rezultate proiectele, neglijate în 1998-2000, pentru crearea infrastructurii de piaţă în agricultură (agromagazine, cooperative de întreprinzător, centre de servicii mecanizate etc.) cu sprijinul financiar al organizaţiilor internaţionale şi al ţărilor donatoare;
• a sporit fluxul surselor financiare în agricultură atît prin sistemul băncilor comerciale, cît şi din surse alternative (asociaţii de economii şi împrumut, alianţa de microfinanţare etc.);
• întreprinderile private (privatizate şi create din nou) ale industriei prelucrătoare au început să desfăşoare un lucru mai activ privind crearea bazei de materii prime proprii şi să susţină pe fermieri.

Toate acestea ne vorbesc despre faptul că agricultura Moldovei a trăit cea mai dificilă perioadă a crizei şi a început să se redreseze. Însă pentru consolidarea succesului este nevoie să întreprindem mai multe măsuri.

În primul rînd, este necesar să dăm proprietarilor o garanţie deplină a dreptului lor personal în a alege forma şi tipul gospodăririi. În acest sens este uimitoare presiunea din partea puterii asupra ţăranilor şi liderilor cu scopul renaşterii sectorului colectiv prin intermediul cooperativelor de producţie. Nici o ţară din lume nu pune în prim-planul politicii ei agrare crearea formelor de organizare a producţiei. Toate tipurile de întreprinderi iau naştere reieşind din interesele şi tendinţele fireşti ale proprietarilor. Anume din acest motiv cooperativele de producţie în agricultură practic nu există în ţările dezvoltate, pentru că în acestea proprietarul îşi pierde individualitatea, iar de facto - şi dreptul de proprietate. Cooperativele de producţie, despre care atît de mult le place adepţilor colectivizării să vorbească, nu au nimic în comun cu cooperativele de de fermieri în ţările dezvoltate cu economie de piaţă reală. Sarcina principală a primei etape a reformei agrare a constat în formarea clasei de proprietari, capabili să ia hotărîri în mod independent cu privire la căile de dezvoltare a lor. Această clasă în agricultură a început să se formeze. Trebuie s-o susţinem.

În al doilea rînd, este necesar a intensifica acţiunea mecanismelor economice care stimulează consolidarea terenurilor agricole şi concentrarea lor în mîinile proprietarilor celor mai eficienţi. Pentru aceasta este nevoie a simplifica maximal procedurile legate de vînzarea-cumpărarea terenurilor, a adopta legea cu privire la arendă care va consolida drepturile arendaşului. Este oportună studierea experienţei Ungariei privind plătirea compensaţiilor speciale pensionarilor care au hotărît să-şi vîndă pămîntul.

În al treilea rînd, este necesar a intensifica fluxul surselor financiare în agricultură. Aici se va lua în consideraţie că agricultura ca atare nu este atractivă pentru investitori şi nu numai în Moldova. Fluxul principal al investiţiilor în agricultură poate veni numai prin industria prelucrătoare. De aceea este necesar în cel mai scurt timp să finalizăm privatizarea întreprinderilor rămase din industria vinificaţiei şi a prelucrării tutunului, inclusiv combinatul de tutun din Chişinău. A asigura investitorii cu garanţii depline de lucru normal, indiferent de schimbarea conducerii politice.

În al patrulea rînd, a concentra atenţia principală a Guvernului, în general, şi a Ministerului Agriculturii, în particular, asupra îmbunătăţirii regimului de export. În acelaşi timp, a folosi la maximum posibilităţile oferite Moldovei în legătură cu aderarea la OMC, inclusiv în vederea soluţionării disputelor privind un şir de restricţii introduse de ţările UE.

În al cincilea rînd, ţinînd cont de posibilităţile limitate ale Moldovei privind acordarea subsidiilor de stat în agricultură, a concentra subsidiile în direcţiile cele mai cu perspectivă. A compensa pierderile cauzate de îngheţuri, grindină, averse etc. din contul sistemului asigurării riscurilor de producţie în agricultură.

În al şaselea rînd, a continua lucrul în vederea dezvoltării infrastructurii sectorului agrar: sistemele centrelor veterinare, punctelor de însămînţare artificială, pieţelor en gros, reparaţia şi deservirea tehnicii agricole.

Numai realizarea tuturor acestor măsuri, o dată cu menţinerea stabilităţii macroeconomice, dezvoltarea altor ramuri ale economiei şi, în primul rînd, a sectorului nonagrar în regiunile rurale, va permite diminuarea dependenţei economiei Moldovei de capriciile naturii, va face agricultura republicii capabilă să concureze pe pieţele internaţionale, va spori venitul locuitorilor de la sate.

2. Militarii moldoveni sînt gata să intre în Irak
Viorel Cibotaru

La 18 aprilie curent, în ziarul guvernamental Nezavisimaia Moldova este inserat un interviu cu ministrul Apărării Victor Gaiciuc, consacrat, în principal, unor probleme de cooperare militară internaţională a Republicii Moldova, dar unde sînt atinse şi cîteva chestiuni importante de "uz intern", cum ar fi componenţa numerică optimală a Forţelor Armate ale Republicii Moldova sau perspectivele unificării forţelor militare de pe ambele maluri ale Nistrului. Acest interviu este semnificativ prin faptul că e o primă ieşire "la rampă" a ministrului de Război după mustrarea aspră, aplicată cu vreo două luni în urmă conducerii ministerului de către Comandantul Suprem al Forţelor Armate Vladimir Voronin, în cadrul şedinţei Consiliului suprem de securitate, pentru "măsuri insuficiente de combatere a criminalităţii în armată", după expirarea acţiunilor militare în războiul din Irak şi înainte de o altă şedinţă a consiliului, la care s-a decis participarea unui contingent redus de genişti şi medici militari moldoveni în operaţiuni de post-război în Irakul în refacere. În acest răstimp, Ministerul Apărării a anunţat opinia publică precum că, în pofida isteriei militare din Transnistria, autorităţile căreia anunţaseră în ajunul meciului de fotbal Moldova-Olanda din Tiraspol şi evenimentele din Irak o "mobilizare totală", forţele armate ale Moldovei nu se află în stare de alertă şi îşi văd de treburile curente.

Mai mulţi observatori independenţi înclină spre concluzia că Armata Naţională, în general, şi Ministerul Apărării, în particular, au fost mai puţin afectate de zelul demolator al administraţiei instalate după 21 februarie 2001, de incompetenţa noilor "vechi" guvernanţi ideologizaţi, gata însă să se adapteze "la condiţiile reale" ale "momentului actual". Deşi faptul numirii în postul de ministru al Apărării al unui militar de carieră a fost calificat, de observatori, la acel moment ca "un pas înapoi" în procesul de implementare în Moldova a principiilor controlului civil asupra forţelor armate într-o societate democratică, cei doi ani de guvernare comunistă au arătat şi avantaje evidente ale acelei decizii. Avansat în gradul de general de brigadă, Victor Gaiciuc s-a acomodat foarte repede în fotoliul de ministru şi, într-adevăr, a reuşit să se impună atît în cercurile militare, cît şi în societatea civilă. Ofiţerii din minister şi din unităţile militare afirmă în discuţii private că ministrul apărării este omniprezent la rezolvarea problemelor cotidiene ale organismului miliar, intră adînc în detalii importante ale pregătirii şi instruirii de luptă, este, spre deosebire de predecesorii săi civili, "corect şi echidistant" în relaţiile interpersonale şi "nu urmăreşte un profit personal" pe seama bunurilor patrimoniului militar.

Pentru prima dată în ultimii 5-6 ani armata a început să fie finanţată aproape după necesităţile imediate. La 26 iulie 2002 Parlamentul a aprobat Concepţia reformei militare, care a intrat în vigoare la 15 august 2002, după publicarea ei în Monitorul oficial, în care este prevăzută o creştere a cheltuielilor de apărare de la existentele 0,4 % din PIB pînă la 2,4 % la ultima etapă a reformei (anii 2009-2014). Acesta, de fapt, este standardul ţărilor care aderă acum la NATO. În bugetul de stat pentru anul 2003 suma alocată Ministerului Apărării a crescut simţitor şi a constituit 109,5 mln lei. Tema bugetului, a alocărilor financiare pentru necesităţile de apărare era mereu o temă extrem de "bolnăvicioasă", de fapt, din primii ani de constituire a Armatei Naţionale. Pe marginea acestei problemei, de fiecare dată cînd venea timpul adoptării bugetului de stat, se desfăşurau dezbateri înfocate la toate nivelurile conducerii de stat. Pe parcursul a mai multor ani toate gîndurile legate de buget erau preponderent amare. Această amărăciune se explica prin faptul că cu fiecare an bugetul militar devenea tot mai mic faţă de necesităţile reale. În anii 1993-2001 ponderea cheltuielilor militare în Produsul Intern Brut (PIB) al Moldovei varia de la an la an, în continuă scădere, în proporţii infime de 0,4-0,7%, iar pentru bugetul militar se alocau aproximativ 2-3% din bugetul de stat. În realitate însă aceste sume se acopereau, în medie, doar la 40-60%.

Chiar şi după mai mulţi ani după declararea suveranităţii Republicii Moldova se găsesc destui politicieni, indiferent de coloratura lor politică, de la o extremă a eşichierului politic la altul, care susţin că deoarece Moldova tinde a fi un stat neutru, ea nu are nevoie de armată. Însă aşa ceva o pot afirma doar diletanţii, care foarte des, apelînd la exemple din actualitatea ţărilor dezvoltate din Vest, se fac a nu observa că armata nu este numai un instrument de război, ci şi un organ de educaţie a patriotismului, dragostei faţă de patrie, că pentru tînăra generaţie ea este o şcoală. Elveţia, Suedia, Austria şi alte ţări cu statut de ţări neutre n-au refuzat totuşi să întreţină armata, timp de decenii. Toate statele îşi întreţin armata ca atributul cel mai important al statalităţii lor, ca garant al independenţei, suveranităţii şi integrităţii teritoriale. Reieşind din aceasta, pentru întreţinerea armatei se alocă sumele necesare, care permit ca Forţele Armate să fie înzestrate şi să activeze în conformitate cu legile şi regulamentele în vigoare. Cu părere de rău, aceste adevăruri elementare nu au fost pe deplin conştientizate în Republica Moldova şi, de fapt, noi nu numai că dispuneam şi dispunem de cea mai mică armată, ci şi de unul dintre cele mai mici bugete militare din lume.

Este interesant că şi prim-ministrul Vasile Tarlev a făcut de cîteva ori nişte declaraţii enervante (pentru militari), exprimînd un fel de "pacifism naiv" şi pledînd atît pentru reducerea cheltuielilor militare, cît şi pentru reducerea forţelor armate. El a şocat mai multă lume, afirmînd că dizolvarea armatei naţionale ar putea deveni o realitate. Nu pare a fi entuziasmată prea mult de întărirea capacităţii de apărare a statului nici comisia de securitate naţională a Parlamentului, care s-a remarcat prin organizarea mai multor anchete şi audieri în problemele de gestionare a patrimoniului militar (e suficient să amintim de audierile în problema vînzării, în 1997, a MiG-urilor către Statele Unite ale Americii), dar care totuşi a aprobat toate proiectele de legi şi documente în domeniul militar, "consfinţite" de Comandantul Suprem Vladimir Voronin.

În acest context, şedinţa Consiliului Suprem de Securitate din 6 martie 2003 privind infracţionalitatea şi gradul de protecţie a drepturilor constituţionale ale militarilor în Forţele Armate, în urma căreia a fost dat publicităţii şi un amplu raport în această problemă al lui Vladimir Gorbulea, secretar al Consiliului (fost colaborator al organelor de procuratură), este semnificativă pentru a înţelege ceva în raportul guvernanţilor comunişti şi a cercurilor militare. Analiza conţinutului acestui raport dezvăluie cîteva substraturi: 1) s-a ales un motiv de a demite cîţiva procurori militari (unul din ei, generalul N. Zafton este un procuror de excepţie, care a fost incomod pentru toate puterile, fiind fidel doar buchiei legii); 2) s-a dejucat un motiv preelectoral populist - dar şi popular în "masele largi" - de luptă cu "dedovşcina", fără însă a atinge rădăcinile reale ale acestei probleme; 3) au fost ameninţaţi cu degetul unii înalţi funcţionari din Partidul Comuniştilor, implicaţi în afaceri cu patrimoniul militar (realizarea a 20 tone de combustibil pentru rachete "Samin", pregătirea grijulie a unor cantităţi importante de explozibil din brigada de artilerie "pentru realizare comercială", precum şi modul de utilizare a avioanelor şi elicopterelor, în special, în ţările din Africa). În nici una din aceste afaceri, susţin unele surse bine informate, opinia ministrului Gaiciuc nu este determinantă.