versiune pentru tipar

Parlament
Guvern
Preşedinţie

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

Prin ratificarea actului respectiv Republica Moldova va deveni membru cu drepturi depline al OIM. Unul dintre scopurile principale pe care şi le propune Republica Moldova aderînd la OIM este şi obţinerea unor mijloace financiare şi tehnice pentru crearea sistemului de evidenţă şi control ale fluxurilor migraţionale.

2. Guvern

Remanieri

În legătură cu reorganizarea Agenţiei Naţionale de Turism, Axenova Natalia a fost eliberată din funcţia de director general adjunct al acestei instituţii.

Hotărîri

Conform deciziei Guvernului, din 21 mai curent, prin care a fost modificată hotărîrea cu privire la modul de plată a sumelor indexate pentru depunerile băneşti ale cetăţenilor la Banca de Economii, subiecţi ai procedurii de indexare vor putea deveni şi cetăţenii născuţi pînă în 1925. Categoria de vîrstă a fost extinsă deoarece numărul cererilor de indexare a mijloacelor băneşti este mai mic decît cel prevăzut iniţial. Astfel, conform calculelor prealabile ale Băncii de Economii, prima categorie de vîrstă urmează a beneficia din partea statului pentru prima mie de ruble de circa 29,6 mln lei. Se cere de menţionat că prin cererile de indexare depuse pînă la 12 mai curent se solicitau 10,9 mln lei, ceea ce constituie 25,4% din mijloacele băneşti prevăzute în bugetul pentru anul 2003.

În scopul evaluării şi aprobării programului de perfecţionare a procesului legislativ al Guvernului, precum şi al ajustării cadrului juridic naţional la rigorile internaţionale şi ale Uniunii Europene, la 22 mai curent, a fost instituit Consiliul coordonator în problemele perfecţionării cadrului normativ, în calitate de organ consultativ permanent. Regulamentul acestui consiliu stabileşte sarcinile, drepturile lui şi cadrul organizării activităţii acestuia.

Una dintre cele mai importante hotărîri aprobate de Guvern în ziua următoare a fost cea prin care a fost instituită Unitatea de implementare a grantului Băncii Mondiale pentru elaborarea Strategiei de Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei (SCERS). Acestei instituţii îi revin sarcinile de asigurare a activităţii Consiliului de participare la elaborarea acestei strategii, de organizare a tenderelor, de evidenţă a cheltuielilor, de organizare a forumurilor naţionale în vederea asigurării participării societăţii civile la procesul de elaborare a SCERS etc.

Un alt obiectiv urmărit de Guvern în această perioadă, cuprins în programul de activitate al acestei instituţii "Renaşterea Economiei - Renaşterea Ţării", a vizat soluţionarea uneia dintre cele mai spinoase probleme cu care se confruntă societatea noastră - insuficienţa spaţiului locativ. În acest scop s-a dispus formarea Agenţiei Naţionale Locuinţă (ANL), care urmează să coordoneze construirea şi atragerea mijloacelor financiare pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, modernizarea şi extinderea spaţiului locativ, inclusiv a celui exploatat în regim de închiriere. Regulamentul Agenţiei se referă la cadrul de activitate, atribuţiile, organizarea şi desfăşurarea activităţii ANL etc. Tinerii constituie singura categorie de vîrstă menţionată în mod expres de către acest regulament drept potenţială beneficiară. Se cere de remarcat însă că din textul Regulamentului rezultă că dacă tinerii vor putea beneficia vreodată de spaţiu locativ din partea statului, atunci acesta va fi destinat doar închirierii.

3. Preşedinţie

Preşedintele Vladimir Voronin a participat la reuniunea a X-a a preşedinţilor statelor central-europene de la Salzburg, Austria. Cu această ocazie şeful statului a avut întrevederi bilaterale cu unii dintre omologii săi. Astfel, Vladimir Voronin s-a întreţinut cu Preşedintele Republicii Cehe, Vaclav Klaus, solicitînd suportul părţii cehe în procesul de armonizare a legislaţiei moldoveneşti la standardele UE. Preşedinţii moldovean şi cel ceh au subliniat, de asemenea, necesitatea consolidării cadrului juridic bilateral, oportunitatea definitivării celor 9 proiecte de acorduri aflate în proces de negocieri, precum şi importanţa încheierii altor 4 acorduri, a căror proiecte au fost pregătite deja pentru semnare. În cadrul întîlnirii Preşedintelui moldovean cu cel al Bosniei şi Herţegovina, Borislav Paravac, a fost abordată necesitatea dinamizării relaţiilor bilaterale şi a consolidării acestora în cadrul PSESE. Avînd în vedere faptul că Bosnia şi Herţegovina exercită în prezent preşedinţia Procesului de Cooperare în Europa de Sud-Est, Vladimir Voronin a solicitat sprijinul acestei ţări în procesul de aderare a Moldovei la acest aranjament regional. Şeful statului nostru s-a întreţinut şi cu Preşedintele Republicii Albania, Alfred Moisiu, convenindu-se asupra extinderii cadrului juridic existent, care se reduce în prezent la doar 2 acorduri bilaterale.

Cu ocazia primei şedinţe de la Chişinău a Comisiei Permanente a APCE şi a Biroului CE, Vladimir Voronin s-a întreţinut cu Peter Schieder, preşedinte al APCE. În cadrul întîlnirii oficialul european a formulat unele obiecţii referitoare la libertatea presei în Republica Moldova, precum şi faţă de unele nereguli admise în campania electorală din acest an. În acest context, Preşedintele Voronin a menţionat că existenţa în Republica Moldova a peste 40 de ziare, "dintre care mai bine de jumătate sînt editate nestingherit de diverse partide şi mişcări social-politice şi doar unul de partidul de guvernămînt", denotă faptul că nu poate fi vorba despre limitarea libertăţii de expresie. De altfel, acest lucru a fost constatat oarecum şi de Victor Stepaniuc, liderul fracţiunii comuniştilor, care remarca deunăzi că "opoziţia are, cel puţin, 24 de ziare şi 170 de canale de radio şi tv antiguvernamentale". Auzind această declaraţie, unii reprezentanţi ai opoziţiei s-au întrebat ironic dacă liderul fracţiunii PCRM a inclus printre acestea "Animal Planet" sau "Fox kids".

Referitor la presupusa persecuţie a unor concurenţi electorali, şeful statului a menţionat că dosarele unor reprezentanţi ai opoziţiei politice "au fost intentate cu mult înainte de începerea campaniei electorale, iar activitatea justiţiei nu poate fi suspendată pe durata alegerilor".

II. Relaţii externe

În această perioadă a avut loc şedinţa Comitetului de Cooperare Parlamentară Republica Moldova-UE la care a fost discutată, în principal, evoluţia situaţiei politice din Moldova şi a negocierilor în procesul de reglementare a contenciosului transnistrean.

La 20 mai a.c., a fost convocat biroul Comisiei naţionale pentru integrare europeană. În cadrul şedinţei acestuia şeful Guvernului, Vasile Tarlev, a solicitat definitivarea proiectului Concepţiei de integrare europeană a Republicii Moldova pînă la 12 iunie curent, deşi conform prevederilor Planului de activitate a Guvernului pentru trimestrul întîi al anului 2003 s-a dorit ca elaborarea acestui document să fie finalizată pînă la 14 martie, urmînd a fi promulgat de Preşedinte la 9 mai a.c., de Ziua Europei. Depăşirea termenului prevăzut iniţial ar putea avea mai multe explicaţii, între care: suprasolicitarea instituţiilor statului, inclusiv a MAE, în procesul de pregătire pentru preluarea preşedinţiei Comitetului de Miniştri al CE, organizarea alegerilor locale, estimarea irealistă a complexităţii şi dificultăţii procesului de elaborare a unui asemenea document important, cum ar fi Concepţia de integrare europeană a Republicii Moldova sau ignorarea acestui proces, anunţat a fi de maximă importanţă pentru statul nostru. Tot la această şedinţă s-a discutat şi despre necesitatea creării şi optimizării activităţii Departamentului Integrare Europeană pe lîngă MAE al Republicii Moldova.

La 27 mai curent, la Chişinău, a avut loc şedinţa Comisiei Permanente a APCE şi a Biroului Consiliului Europei, în cadrul căreia Preşedintele Vladimir Voronin a declarat că Republica Moldova, aflată în exerciţiul preşedinţiei Consiliului de Miniştri al CE, va asigura respectarea valorilor democratice şi a normelor europene în toate statele-membre ale acestui important organism european. Oficialul moldovean a menţionat, de asemenea, că Republica Moldova prin respectarea propriilor angajamente faţă de CE va servi drept exemplu în acest sens. În această ordine de idei, dl Voronin a invocat aducerea a peste 20 de legi şi proiecte de legi în conformitate cu rigorile CE, precum şi transpunerea în viaţă a recomandărilor experţilor din partea acestei instituţii în procesul de adoptare a codurilor civil, penal, procesual penal şi a Legii cu privire la procuratură etc. În acelaşi timp, speaker-ul Legislativului, Eugenia Ostapciuc, a menţionat că, fiind considerate recomandările APCE, au fost modificate legile cu privire la partide, administraţia publică, Codul electoral ş.a. Se cere de menţionat însă că APCE nu a recomandat sub nici o formă introducerea termenului restrictiv de reconfirmare anuală a numărului minim de membri de către formaţiunile politice, nu a solicitat nici revenirea la vechea organizare teritorial-administrativă, dar, în schimb, a atenţionat autorităţile de la Chişinău să nu împiedice iniţierea de către Alianţa Braghiş (Alianţa Social-Democrată) a referendumului legislativ în vederea modificării sistemului electoral.

În cadrul reuniunii au mai fost discutate subiectele legate de alegerile locale, şeful statului remarcînd în acest context că "au fost respectate toate principiile democratice, nefiind semnalate obiecţii din partea concurenţilor electorali", conflictul transnistrean şi de cursul european al politicii externe a Republicii Moldova.

III. Studii, analize, comentarii

1. Stilul politic
Igor Boţan

Comportamentul autorităţilor moldoveneşti în cadrul recentelor alegeri locale din Republica Moldova (RM) a oferit temei pentru a vorbi despre formarea unui stil politic distinct al reprezentanţilor partidului de guvernămînt.

Anterior, stilul politic al actualilor guvernanţi, adică modalitatea de a fi, de a acţiona, de a se comporta s-a manifestat într-o anumită măsură doar în domeniul politicii externe. Acesta se caracteriza prin expresia şefului statului că "RM va fi pretutindeni unde pot exista interese". În practică, lozinca respectivă s-a tradus prin faptul că autorităţile şi-au exprimat dorinţa ca RM să facă parte concomitent din CSI, Uniunea Rusia-Belarusi, Uniunea Vamală Euroasiatică, Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Uniunea Europeană etc., fără a preciza priorităţile.

În ultima vreme a ieşit în evidenţă faptul că autorităţile moldoveneşti practică un comportament similar şi în realizarea politicilor interne, iar recentele alegeri locale au arătat că şi pentru domeniul ideologic este caracteristic acelaşi lucru. Astfel, a ieşit la iveală un şir de curiozităţi care nu pot fi trecute cu vederea.

Într-adevăr, se poate observa că intenţia "de a fi pretutindeni unde pot exista interese" a fost extrapolată (conştient sau inconştient) şi asupra ofertei electorale a Partidului Comuniştilor (PC) adresată alegătorilor. Programul electoral pentru alegerile locale din 25 mai 2003 al PC începe cu cuvintele: "Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este partidul poporului…".

Aici prima curiozitate rezidă în faptul că un obiectiv dintr-un program electoral îl depăşeşte pe cel fixat în programul politic al PC adoptat de congres la 22 aprilie 2001, care începe mult mai modest: "Partidul Comuniştilor din Republica Moldova este partidul clasei muncitoare, ţăranilor şi intelectualităţii".

Ce ar putea însemna faptul că PC se proclamă drept "partid al poporului"? Probabil, un singur lucru - dreptul de a vorbi în numele acestui popor. Cel puţin, nu poate exista o altă raţiune pentru o astfel de afirmaţie. Sigur, la o examinare mai serioasă a articolelor 2(2), 5(2), 41, 77 din Constituţia RM ar putea să apară un şir de întrebări. Însă după ce Curtea Constituţională a refuzat în 2001 să se pronunţe asupra faptului dacă şeful statului poate fi şi lider de partid nu pare să existe vreo posibilitate de a afla dacă partidul condus de şeful statului se poate proclama şi "partid al poporului" cu toate consecinţele ce pot decurge din acest fapt.

Se pare că a mai existat o raţiune care a permis să se insiste asupra formulei "partid al poporului". La alegerile parlamentare din 2001 PC a acumulat 50,07% din voturile valabil exprimate ale alegătorilor şi s-ar putea ca cele 0,07% peste limita majorităţii absolute să fi încurajat liderii să declare PC drept "partid al poporului". Dacă e aşa, atunci cea de a doua curiozitate este ca la recentele alegeri locale, atît la nivel raional, cît şi la nivelul consiliilor săteşti şi oăşeneşti, PC a acumulat un număr de voturi sub limita de 50%. Aceasta însă nu pare să aibă vreo influenţă asupra comportamentului partidului de guvernămînt.

O primă manifestare a pretenţiilor PC de a fi "partid al poporului" poate fi considerat faptul că şeful statului s-a implicat direct în campania electorală, făcînd agitaţie în favoarea candidaţilor din partea PC. A doua manifestare a acestui fenomen poate fi considerat faptul că mass-media de stat (cea electronică, precum şi cea tipărită) au făcut în mod deschis campanie electorală în favoarea PC, deşi Codul electoral interzice acest lucru, fapt atestat în raportul de observare al Misiunii OSCE şi Consiliului Europei (CE). În acest sens, o altă curiozitate a constat în faptul că autorităţile şi-au exprimat mirarea că se poate considera anormal ca o televiziune care îi aparţine statului să facă campanie în favoarea unui "partid al poporului". A treia manifestare a fenomenului ţine de expansiunea ideologică pe care PC o întreprinde în efortul său de a reprezenta noi grupuri sociale sau chiar clase. Astfel, PC pretinde că reprezintă în prezent nu doar muncitorii, ţăranii şi intelectualitatea, ci şi întreprinzătorii, fermierii, adică ceea ce în limbajul marxist ar însemna burghezia.

Se pare că ultimele inovaţii din comportamentul PC din RM sînt inspirate din "teoria celor trei reprezentări" a Partidului Comunist din China. Aceasta ar explica contactele tot mai frecvente ale demnitarilor moldoveni cu cei chinezi. Totuşi se crede că nu este vorba pur şi simplu despre "împrumuturi teoretice". Aceste "împrumuturi" au menirea să justifice o stare de fapt, şi anume că elitele comuniste sau membrii familiilor lor de mult fac parte din grupurile sociale antagoniste celor care împărtăşesc teoria marxist-leninistă.

Astfel, observăm că este logic ca strategia "intereselor de pretutindeni" să fie promovată doar de un "partid al poporului". Realităţile moldoveneşti atestă o inerţie în schimbarea mentalităţilor şi aptitudinilor majorităţii populaţiei RM. Această inerţie este cauzată de sărăcia cumplită ce a afectat populaţia în aşa-numita perioadă de tranziţie, dar şi de lipsa unor perspective clare pentru un viitor mai bun. Consecinţele sînt că alegătorii votează masiv un partid ce promovează o ideologie a trecutului imediat - comunismul. Votul acestei majorităţi legitimează puterea guvernanţilor. Se observă că materialiştii comunişti cunosc foarte bine legile conservării şi transformării energiei. Într-adevăr, de ce forţa inerţiei n-ar putea fi utilizată pentru a arunca PC pe un val politic modernist? De aceea reacţia de răspuns a PC se manifestă prin noi promisiuni de a mări pensiile şi salariile, de a lansa noi programe de protecţie socială etc. Opoziţia pierde competiţia cu PC fiindcă crede că nu prea există surse financiare pentru alimentarea aşteptărilor nostalgice şi acoperirea noilor programe sociale.

Fără îndoială, în PC există destui oameni pragmatici care n-ar dori să-şi submineze viitorul bazîndu-se pe o ideologie a trecutului. Conjunctura politică şi economică internaţională, precum şi interesele elitelor guvernante pragmatice le determină pe acestea din urmă să vorbească cu insistenţă şi despre scopuri strategice precum: liberalizarea economiei, promovarea procesului de privatizare a proprietăţii de stat etc. Acesta este noul val pe care PC doreşte să-l prindă pentru a avea acces la credite externe şi pentru atragerea investitorilor străini. Sigur, aceste lucruri sînt de natură să erodeze bazele ideologice ale PC. De aceea inspirarea din experienţa chinezească serveşte drept paratrăsnet pentru dogmatici. Astfel, pentru a-şi asigura "interesele de pretutindeni" PC îşi menţine monopolul asupra ideilor comuniste, dar îşi extinde mesajul politic speculînd şi valorile liberale. Este şi firesc să fie aşa într-o ţară în care mai mult de 70% din PIB sînt realizate în sectorul privat.

Recentele alegeri locale au scos în evidenţă felul în care propaganda PC realizează în practică strategia "intereselor de pretutindeni", extinzîndu-se peste domeniile de interese ale tuturor grupurilor sociale din RM.

PC nu a ezitat să îmbrăţişeze practic toate ideile care ar putea avea vreo rezonanţă în societatea moldovenească, indiferent dacă acestea au vreo consonanţă cu principiile ideologice declarate. Astfel, PC s-a erijat în postura de unic integrator european al RM, reproşîndu-le celorlalte forţe politice că în cei 10 ani de independenţă ai RM în afară de frazeologia proeuropeană nu au întreprins nimic serios pentru integrarea în Uniunea Europeană. Sigur, propagandiştii PC evită să amintească că anume PC, avînd cea mai puternică şi influentă fracţiune în Parlamentul precedent, s-a opus realizării principalelor reforme care ar fi putut apropia cîtuşi de puţin RM de standardele UE. Se evită a pomeni şi faptul că doar cu doi ani în urmă, imediat după victoria în alegerile parlamentare, liderii PC ameninţau că sînt gata să transforme RM într-o "Cubă a Europei" dacă Occidentul ar încerca să pună piedici intenţiei de relansare a comunismului. De asemenea, nu se pomeneşte că autorităţile comuniste ezitau acum doi ani să adere la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) pe motiv că în spatele RM ar fi ascunse "ţevile tancurilor NATO". Acum însă ei insistă pe lîngă instituţiile EU ca RM să fie tratată în calitate de stat sud-est european pentru a nu pierde un eventual al treilea val de accedere a ţărilor balcanice în UE. În acelaşi timp, în perioada electorală, prin vocea Preşedintelui Parlamentului, dna Eugenia Ostapciuc, PC anunţă că nu a renunţat la ideea integrării în Uniunea Rusia-Belarusi. Acest exemplu demonstrează că, acceptînd retorica proeuropeană, PC nu inteţionează să cedeze monopolul asupra ideii integrării euroasiatice a RM. Probabil, prin prisma logicii "intereselor de pretutindeni" este şi normal să fie aşa. Deocamdată nu se cunoaşte cum se poate schimba conjunctura.

Un alt domeniu asupra căruia şi-a extins influenţa PC este cel religios. Pe acest tărîm chiar s-au produs ciudăţenii. Aducerea la propunerea Preşedintelui Voronin în ajunul Sfintelor Sărbători de Paşti a Focului Sacru de la Ierusalim a fost în opinia experţilor o pură acţiune propagandistică. Acest lucru se demonstrează prin faptul că sarcina aducerii Focului sacru i-a revenit ministrului Transportului şi Comunicaţiilor, Vasile Zgardan, care era candidat din partea PC la funcţia de primar al municipiului. Însă cea ce s-a întîmplat ulterior a fost în opinia experţilor cu totul ieşit din comun. Astfel, în procesiunea religioasă din noaptea Învierii Domnului, Mitropolitul Moldovei i-a transmis Focul Sacru Preşedintelui Voronin, care l-a rîndul său l-a transmis altor Înalte feţe bisericeşti şi credincioşilor. Acest lucru s-a făcut cunoscîndu-se că Preşedintele Voronin nu este credincios, lucru anunţat prin intermediul unui film realizat de TV de stat şi pus pe post de mai multe ori. Sigur, pentru mulţi cetăţeni ai RM ritualurile religioase sînt simple manifestaţii ale tradiţiilor. Însă pentru adevăraţii credincioşi transmiterea Focului Sacru printr-un necredincios poate fi interpretată ca o discontinuitate în transmiterea Harului Divin. Aceasta mai cu seamă că Preşedintele este liderul unui partid care împărtăşeşte teoria marxist-leninistă a ateismului militatnt şi care consideră că "religia este opium pentru popor".

Această extindere a PC şi peste valorile creştine s-a evidenţiat şi în campania promovată, de asemenea, din iniţiativa Preşedintelui Voronin prin intermediul mass-media de stat pentru colectarea fondurilor destinate restaurării Mănăstirii de la Capriana, simbol al credinţei ortodoxe. Probabil, nu este întîmplător faptul că maratonul televizat de colectare a fondurilor a fost realizat de ziua internaţională a muzeelor. Acesta ar trebui să împace atît ortodocşii creştini pentru care acţiunea a avut o semnificaţie religioasă, cît şi ortodocşii comunişti cărora li s-ar fi putut explica că este vorba doar despre un monument. Important este ca "Păstorul să menţină turma sub control", mijloacele nu contează.

Ce concluzii ar putea fi trase din acest comportament omniprezent al reprezentanţilor partidului de guvernămînt? În primul rînd, este evident că eclectismul politic şi ideologic are menirea să consolideze puterea actualului partid de guvernămînt, creîndu-i noi oportunităţi pentru extinderea bazei electorale în dependenţă de factorii de conjunctură. În al doilea rînd, rezultatele alegerilor locale demonstrează că nivelul conştiinţei civice, politice şi religioase a majorităţii cetăţenilor RM permite într-o anumită măsură acest lucru. Slăbiciunea elementelor opoziţiei este un factor ce permite partidului de guvernămînt să facă ravagii pe "cîmpurile lor electorale". În al treilea rînd, s-a observat că practic toate iniţiativele cu pondere socială (legea cu privirea la veterani, măririle pensiilor, salariilor etc.), politică (integrarea europeană, încercările de ameliorare a relaţiilor cu investitorii străini etc.), ideologică (renaşterea spiritualităţii ortodoxe, a altor simboluri) i se atribuie în exclusivitate Preşedintelui Voronin. S-a observat că acesta la rîndul lui îşi permite de foarte multe ori să apară în postură de procuror aspru şi de judecător milostiv, atunci cînd acuză în mod public membri ai organelor de ocrotire a normelor de drept sau ai Guvernului că ar fi hoţi şi corupţi (fostul başcan al autonomiei găgăuze, fostul ministru şi actualul vice-ministru al Economiei, fostul ministru al Transporturilor) silindu-i să demisioneze, iar apoi le oferă drept recompensă posturi de ambasador şi alte poziţii înalte. Evident, în această situaţie se poate vorbi despre necesitatea instaurării în RM a instituţiei "ţapilor ispăşitori".

Anume aceste practici au fost invocate atunci cînd a fost declanşată campania de defăimare a unor candidaţi în recentele alegeri locale, inclusiv a actualului primar de Chişinău, acuzat în mod public prin intermediul mass-media de stat că ar fi corupt, mafiot. S-ar putea să fie, mai ales că RM are reputaţia celei mai corupte ţări din Europa, dar cînd vine vorba despre implicarea mass-media de stat în desiminarea acestor acuzaţii dovezile ar trebui să fie prezentate înainte acuzaţiilor publice. Sigur, a trezit nedumeriri faptul că cei corupţi sînt găsiţi doar printre oponenţii politici ai partidului de guvernămînt, deşi se cunosc cazuri confirmate de Curtea de Conturi despre implicarea în scandaluri de rezonanţă şi a unor figuri notorii din actualul partid de guvernămînt sau chiar din Guvern. Susţinătorii acestor practici afirmă că ele sînt necesare în opera de edificare a "verticalei puterii de stat". Dacă adăugăm la acestea faptul că experţii în domeniul dreptului sună alarma că sistemul judecătoresc din RM a fost lipsit în ultimii doi ani de mecanismele de autogestionare, fiind supus controlului din partea guvernării, avem setul de caracteristici definitorii ale unui stil autoritar de guvernare, care tinde să pună accentul pe impunerea realizării voinţei conducătorului, inclusiv prin suprimarea voinţei celor care pot avea alte puncte de vedere.

Se pare că în condiţiile în care mesajul politic devine confuz, iar bazele ideologice sînt demolate stilul autoritar devine ultima garanţie în lupta pentru menţinerea puterii. Probabil pentru aceasta a fost nevoie de a construi "verticala puterii de stat", care la rîndul ei poate fi utilizată pentru realizarea "intereselor de pretutindeni".

Deşi situaţia nu pare a fi prea optimistă, există totuşi şanse pentru ca Preşedintele Voronin să utilizeze autoritatea de care dispune pentru a determina PC să accepte opţiunea proeuropeană. Sigur, practicile utilizate în recenta campanie electorală de către autorităţi au reprezentat o îndepărtare de UE, un pas înapoi în materie de democraţie, lucru menţionat în raportul de monitorizare al misiunii de observare a OSCE şi Consiliului Europei. Or, integrarea în UE necesită progrese, atît în domeniul economic, cît şi în cel referitor la dezvoltarea instituţiilor democratice. Renunţarea la practicile abuzive ar fi un prim indicator că opţiunea proeuropeană este totuşi una determinantă pentru RM. În acest sens, PC ar putea găsi mai multe puncte de tangenţă cu partidele de opoziţie care în marea lor majoritate urmăresc acelaşi obiectiv al integrării europene.

Altminteri, partidul de guvernămînt riscă să treacă prin încercări ce-i pot spulbera rating-ul înalt. În primul rînd, recenta vizită a reprezentanţilor Băncii Mondiale în RM a demonstrat că programele sociale, inclusiv promisiunile făcute de ministrul Transporturilor şi de candidatul din partea PC la funcţia de primar al municipiului Chişinău, reprezintă o piedică în deblocarea finanţării externe şi reeşalonarea datoriei externe a RM. În al doilea rînd, autorităţile RM au început să se confrunte cu cererile tot mai insistente ale Moldova-Gaz şi RED-Nord de a majora preţurile la gaze şi electricitate pentru a evita pierderile pe care le suportă acestea. În al treilea rînd, se pare că, din păcate, anul agricol 2003 a fost parţial compromis din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile. În sfîrşit, Guvernul va avea nevoie de importante resurse financiare pentru acoperirea cheltuielilor legate de revizuirea sistemului de administraţie publică locală. Toţi aceşti factori luaţi împreună creează noi dificultăţi pentru realizarea promisiunilor guvernanţilor care au exaltat în permanenţă aşteptările cetăţenilor cu privire la îmbunătăţirea condiţiei lor materiale. Dacă adăugăm la aceasta împotmolirea comisiei de elaborare a noii Constituţii federative, ne putem aştepta că guvernanţii nu vor putea face faţă lucrurilor fără o colaborare şi înţelegere minimă din partea opoziţiei.

Se pare că orice ar întreprinde guvernanţii totuşi ei nu vor putea evita democratizarea societăţii moldoveneşti. În condiţiile unei eventuale crize în relaţiile cu instituţiile internaţionale, varianta schimbării retoricii proeuropene cu una proestică (la fel ca în cazurile Lukaşenko şi Kucima) nu pare a fi recomandabilă. Direcţia proestică ar putea aduce avantaje doar principalului oponent politic al Preşedintelui Voronin, liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov.

2. Instituţia notariatului în lumina noii Legi cu privire la notariat
Galina Bostan

Pe data de 8 noiembrie 2002 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă Lege cu privire la notariat. Ceea ce deosebeşte noua Lege de cea veche, din punct de vedere conceptual, este faptul că prin aceasta se revine, printre altele, la notariatul de stat. Astfel, Legea instituie un sistem mixt al notariatului în Republica Moldova: cel al notariatului de stat şi cel al notariatului privat. În acelaşi timp, servicii notariale pot fi prestate de către persoanele abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale şi consulii Republicii Moldova.

Deşi noua Lege este criticabilă în mai multe privinţe, actualmente interesează stadiul implementării acesteia şi nu formularea unor propuneri, care oricum nu vor genera modificări de substanţă.

Fără a intra în detaliile noii reglementări cu privire la notariat, în continuare ne vom referi doar la acele aspecte care au constituit mobilul adoptării Legii: în primul rînd, în vechea reglementare a instituţiei notariatului, s-a acuzat că Ministerul Justiţiei ar fi avînd prea puţine competenţe în domeniul controlului, reglementării şi organizării acestei profesiuni, acestea fiind exercitate, în mare parte, de către Uniunea Notarilor, în al doilea rînd, s-a acuzat preţul excesiv al serviciilor notariale.

Astfel, potrivit Legii cu privire la notariat din 08.XI.2002, Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de organ central de specialitate, a fost abilitat cu un şir de atribuţii în domeniul licenţierii şi supravegherii activităţii notariale, cum ar fi:

• reglementarea şi organizarea activităţii notariale;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale, forma şi conţinutul registrelor actelor notariale, formularelor-tip, utilizate în procesul întocmirii actelor notariale;
• ţinerea arhivei notariale;
• elaborarea şi aprobarea, în comun cu Serviciul de Stat de Arhivă, a regulamentului privind modul de pregătire şi de depunere a actelor în arhivă;
• numirea în funcţie a notarilor;
• retragerea licenţei de notar;
• aplicarea sancţiunilor disciplinare;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la stagierea viitorilor notari;
• formarea Comisiei de licenţiere a activităţii notariale;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la Comisia de licenţiere;
• ţinerea Registrului de Stat al notarilor;
• supravegherea activităţii notarilor;
• stabilirea numărului necesari de notari de stat, notari privaţi, notari stagiari;
• asigurarea unei practici notariale unice şi efectuarea analizei statistice a actelor notariale;
• ţinerea evidenţei dosarelor succesorale şi a testamentelor întocmite.

Menţionăm că majoritatea acestor atribuţii reveneau Ministerului Justiţiei şi în vechea reglementare a instituţiei notariatului, dar, cu părere de rău, nu erau exercitate la nivelul cuvenit, atît din cauza unor motive de ordin obiectiv, cît şi subiectiv.

Întrucît unul din argumentele-cheie în procesul de promovare legislativă a noii Legi cu privire la notariat l-a constituit preţul excesiv al serviciilor notariale, mai jos ne vom referi la mărimea acestuia, în conformitate cu Legea din 2002.

Potrivit articolului 30 din Legea cu privire la notariat, actele notariale, acordarea consultaţiilor notariale, redactarea proiectelor de documente şi prestarea altor servicii notariale se efectuează contra plată. Astfel, pentru serviciile notariale se achită:

1. taxa de stat, care se varsă de solicitant la bugetul de stat;
2. plata pentru serviciul notarial propriu-zis.

Mărimea acestor sume băneşti, în mod obligatoriu, se indică în actul notarial şi în registrul actelor notariale.

Cît priveşte taxa de stat, aceasta se stabileşte prin lege şi nu poate fi modificată. Ea se încasează, în mod obligatoriu, pentru toate serviciile notariale.

Cît priveşte plata pentru serviciul notarial, Legea face o distincţie după cum serviciul a fost acordat de către un notar de stat sau unul privat. Astfel, din litera legii rezultă clar, că notarul privat stabileşte de sine stătător plata pentru serviciul notarial acordat persoanei. Deşi nu este stipulat expres, se pare că, în privinţa notarilor de stat, mărimea plăţii pentru serviciul notarial prestat se stabileşte de notar de comun acord cu solicitantul, în conformitate cu metodologia aprobată de Parlament.

Sumele încasate de notarul de stat pentru serviciile prestate se varsă la bugetul de stat. Cît priveşte sumele încasate de notarul privat, din acestea se acoperă cheltuielile aferente exercitării activităţii profesionale, asigurării ei tehnico-materiale, arendei şi întreţinerii biroului notarial, plăţii pentru serviciile personalului tehnic angajat. Suma rămasă după efectuarea tuturor cheltuielilor arătate mai sus constituie venitul notarului privat din care se fac contribuţii de asigurări sociale de stat, precum şi se efectuează alte plăţi obligatorii prevăzute de legislaţie. Menţionăm că impozitarea notarilor privaţi se efectuează în conformitate cu legislaţia fiscală.

Deci cît priveşte preţul serviciilor notarilor privaţi, din punctul de vedere al justiţiabilului, nu au intervenit mari schimbări.

Cît priveşte schimbările în abordarea preţului serviciilor notarilor de stat, acestea deocamdată nu sînt palpabile, întrucît, deşi Legea urma să fie pusă în aplicare încă în februarie 2003, pînă în prezent nu există nici un notar de stat.

Evident că o bună parte a responsabilităţii pentru această stare a lucrurilor o poartă Ministerul Justiţiei, care nu a avut buna inspiraţie să propună la momentul elaborării Legii bugetului pe anul 2003 cheltuielile legate de întreţinerea notarilor de stat în bugetul de stat pentru anul 2003.

Această eroare este pe cale de a fi reparată abia acum. Astfel, recent Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul Legii pentru completarea Legii bugetului de stat pe anul 2003, prin care s-a propus lăsarea la dispoziţia Ministerului Justiţiei a 70 la sută din taxele de stat încasate pentru actele notariale îndeplinite de notari. Aceşti bani vor fi utilizaţi pentru organizarea şi întreţinerea birourilor notarilor de stat.

Totodată, abia acum Ministerul Justiţiei depune eforturi în vederea identificării spaţiului necesar pentru amplasarea birourilor notarilor de stat. Astfel, se încearcă amplasarea notarilor de stat în incinta judecătoriilor de sector, însă acestea nu întotdeauna sînt în stare să ofere birourile respective.

Bineînţeles, nerezolvarea problemelor enunţate mai sus (asigurarea tehnico-materială a notarilor de stat) într-un timp util şi-ar putea găsi justificarea în situaţia economică a ţării. Nu acelaşi lucru se poate spune despre activitatea de elaborare a reglementărilor respective în domeniul notariatului, activitate care, de altfel, nu necesita eforturi financiare din partea Ministerului Justiţiei. Cu toate acestea, Ministerul Justiţiei a definitivat recent Nomenclatorul tip al dosarelor notariale, formele registrelor necesare pentru activitatea notarială, Regulamentul cu privire la modul de desfăşurare a stagierii, Regulamentul cu privire la Comisia de licenţiere a activităţii notariale, proiectul Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale, care stabileşte o practică notarială unică pentru toate persoanele care exercită activitate notarială.

Actualmente, a fost deja definitivată verificarea dosarelor personale ale notarilor în exerciţiu. Lista notarilor licenţiaţi din Republica Moldova a fost deja publicată în Monitorul Oficial (art.88 din Legea cu privire la notariat). Se preconizează elaborarea unui program computerizat de ţinere a evidenţei dosarelor succesorale şi a testamentelor.

În acelaşi timp, a fost elaborat un plan de acţiuni, care prevede termeni concreţi de realizare a unor măsuri, scopul cărora este implementarea noii Legi cu privire la notariat.

Astfel, pe data de 19 aprilie a avut loc adunarea generală a notarilor în cadrul căreia, din rîndul notarilor, prin vot secret, a fost aleasă Comisia de licenţiere a activităţii notariale şi Grupul de control al activităţii notariale.

O problemă aparte cu care s-a confruntat mereu Ministerul Justiţiei şi care, mai ales acum, a luat amploare, este numărul insuficient de unităţi (personal) în subdiviziunea notariat şi avocatură a ministerului. În scopul soluţionării acestei probleme a fost elaborat un proiect de Hotărîre a Guvernului, prin care s-a propus înfiinţarea unei structuri speciale pentru notariat şi avocatură, cu un număr satisfăcător de personal. Cu părere de rău, Ministerul Finanţelor a refuzat sprijinul financiar pentru crearea Departamentului notariat şi avocatură.

Sigur, implementarea noii Legi cu privire la notariat a relevat mult mai multe probleme decît cele pe care le-am enunţat în acest articol şi soluţionarea acestora (este vorba de problemele de ordin financiar) constituie preţul pe care urmează să-l plătească contribuabilul de rînd pentru satisfacţia de a beneficia de serviciile unui notar de stat.