Despre noi |  |






Alegeri |  |






Societate civilă |  |




Puncte de vedere |  |





Informaţie utilă |  |



|  |
Guvernare şi democraţie în Moldova

Nr. 10, 4 iulie 2003
Activitatea instituţiilor publice
Studii, analize, comentarii
I. Activitatea instituţiilor publice
Legea pentru modificarea bugetului de stat pentru anul 2003
Legea respectivă a fost adoptată în legătură cu implementarea reformei administrativ-teritoriale, ea asigurînd redistribuirea resurselor alocate pentru unităţile administrativ-teritoriale de nivelul doi. Totodată, s-a majorat cuantumul cheltuielilor cu peste 62 milioane lei, acestea urmînd a fi acoperite din contul încasărilor crescînde la plata taxei de stat şi a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător. Pentru moment, anume suma de 62 milioane de lei poate fi considerată ca prima tranşă de cheltuieli suplimentare pentru desfăşurarea reformei administrativ-teritoriale.
Legea pentru modificarea bugetului asigurărilor sociale
Prin legea respectivă au fost stabilite mijloacele necesare pentru implementarea prevederilor unor acte legislative cum ar fi: majorarea alocaţiilor lunare unor beneficiari de pensii, locuitori ai unităţilor administrativ-teritoriale din stînga Nistrului; indexarea pensiilor începînd cu 1 aprilie 2003; majorarea fondului de retribuire a muncii şi, respectiv, a mărimii contribuţiilor acumulate; întreţinerea parţială a şcolilor sportive pentru copii; majorarea, din contul excedentului de venituri, a fondului de rezervă al bugetului asigurărilor sociale, acesta crescînd la peste 150 milioane lei etc.
Legea pentru modificarea unor acte legislative în domeniul antreprenoriatului
Legea stabileşte: obligativitatea publicării în Monitorul oficial a avizelor despre schimbarea denumirii întreprinderii sau sancţiunea de plată a daunelor-interese; procedura de determinare de către instanţa de judecată a lichidatorului întreprinderii în cazul lichidării pe cale judecătorească; modalitatea de înregistrare a suspendării activităţii întreprinderii sau organizaţiei; procedura simplificată de radiere a întreprinderilor şi organizaţiilor din registrul de stat etc.
Concepţia privind orientarea, pregătirea şi instruirea profesională a resurselor umane
Concepţia adoptată de Parlament determină scopul, sarcinile, principiile şi direcţiile fundamentale ale politicii de stat în domeniul valorificării eficiente a resurselor umane.
Proiectul legii pentru completarea Codului navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova
Prin lege se propune ca dreptul de navigaţie sub pavilionul Republicii Moldova să fie acordat navelor înregistrate în registrul navelor şi care: se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice din Republica Moldova şi din străinătate; sînt exploatate conform contractului de închiriere a navei sau contractului de leasing.
Legea privind inspecţia înainte de expediţie
Conform legii, prin inspecţia înainte de expediţie urmează a se înţelege un ansamblu de acţiuni de control al calităţii, cantităţii, preţului, condiţiilor financiare şi clasificării vamale a mărfurilor în teritoriul ţărilor exportatoare.
În termen de mai puţin de o lună Guvernul va trebui să selecteze o companie cu dreptul de a desfăşura activitatea de inspecţie înainte de expediţie. Avînd în vedere că pînă la 21 iulie 2003 a mai rămas puţin timp, termen pînă la care urmează a fi implementată inspecţia înainte de expediţie, conform condiţiilor impuse de FMI, se poate presupune că Guvernul va recurge la serviciile Companiei "SGS", care şi anterior a desfăşurat această procedură.
Una din problemele care ar putea să apară în procesul de implementare a acestei legi ar putea fi legată de o eventuală sesizare a Curţii Constituţionale, care a anulat anterior obligaţia efectuării inspecţiei şi care ar putea să se pronunţe repetat în acest sens. În eventualitatea producerii acestor fapte, va fi deosebit de interesantă reacţia organismelor internaţionale, care, pe de o parte, insistă asupra aplicării propriilor decizii, iar, pe de altă parte, cer autorităţilor moldoveneşti să respecte principiile justiţiei şi ale statului de drept privind, în special, executarea hotărîrilor tuturor instanţelor judecătoreşti, inclusiv a celor de jurisdicţie constituţională.
Legea privind implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală
Legea prevede implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală în raionul Hînceşti, începînd cu 1 iulie 2003. În calitate de plătitori ai primelor de asigurare s-au stabilit: persoanele juridice cu sediul în raionul Hînceşti şi angajaţii acestor persoane juridice; autorităţile administraţiei publice centrale şi locale - pentru persoanele stabilite cu domiciliul în raionul Hînceşti; notarii şi avocaţii ce activează în teritoriul respectiv; persoanele fizice care domiciliază în raionul Hînceşti şi cad sub incidenţa Legii cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare medicală etc.
Suma totală a mijloacelor ce urmează a fi acumulate se estimează la peste 14 milioane lei şi în cazul că proiectul va fi implementat cu succes, începînd cu 1 ianuarie 2004 urmează ca Legea să fie aplicată pe întreaga ţară.
Problemele care pot apărea la îndeplinirea acestei legi ar putea fi: schimbarea sediului unor firme care ar continua să activeze în raionul Hînceşti, înregistrîndu-şi însă sediul într-o localitate limitrofă; eventualele proteste ale angajaţilor din sfera bugetară, legate de diminuarea salariilor lor.
Legea privind anularea penalităţilor şi sancţiunilor financiare
Prin această lege s-a decis absolvirea de penalităţi a producătorilor agricoli, care au suportat pierderi din cauza calamităţilor naturale din 2002 şi 2003, pentru neachitarea faţă de buget şi a plăţilor fiscale.
Legea privind metodologia calculării plăţii pentru serviciile notariale
Prin legea adoptată de Parlament se urmăreşte scopul de a reduce tarifele pentru serviciile notariale ce urmează a fi prestate de către notarii de stat. Conform informaţiei prezentate în plenul Legislativului, la o serie de servicii tarifele se vor reduce cu 50 de procente, ceea ce va constitui un ajutor real pentru persoanele ce fac parte din păturile socialmente vulnerabile. În cazul tranzacţiilor imobiliare însă, începînd cu anul 2004, notarii de stat vor trebui să perceapă taxe în funcţie de preţul de piaţă al imobilului.
Hotărîrea privind Raportului Băncii Naţionale a Moldovei
Conform informaţiei prezentate de Banca Naţională, în anul trecut creşterea economică a constituit, după cum urmează: în SUA - 2,4 la sută, cu o medie a inflaţiei de 1,6; în zona Euro - 0,8 la sută, cu o medie a inflaţiei de 2,2; în ţările CSI - 4,6 la sută; în România - 4,7 la sută, cu o inflaţie de 17,8.
În anul 2002, Republica Moldova a obţinut o creştere a PIB-ului de 7,2 la sută, preţurile de consum curent avînd un ritm scăzut de creştere de 4,4 la sută, iar preţurile la producţia industrială crescînd cu 6,7 la sută.
2. Guvern
Remanieri
Chiar dacă s-a presupus anterior în unele medii de informare în masă că după alegerile locale din acest an vor urma importante remanieri de cadre, totuşi eliberarea din funcţii a ministrului Educaţiei, Gheorghe Sima, şi a viceprim-ministrului şi ministrului Economiei, Ştefan Odagiu, a fost oarecum surprinzătoare. Destituirea acestora a fost dispusă de Preşedintele Vladimir Voronin, care a decis, de asemenea, şi eliberarea din funcţie a şefului Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Vladimir Preguza, demnitar înlocuit în această funcţie de Alexandru Ursachi.
În baza cererilor depuse au mai fost destituiţi viceministrul Justiţiei, Victor Creţu, şi viceministrul Culturii, Sergiu Cuciuc. Vasile Carafizi a fost numit în funcţia de director general al consiliului de administraţie al Agenţiei Naţionale pentru Reglementări în Energetică (ANRE), iar Nicolae Triboi, care a deţinut anterior această funcţie, a fost confirmat pentru cea de director al acestui consiliu. Vă reamintim că Vasile Carafizi a fost deputat în Parlamentul de legislatura a XIV-a din partea PCRM. În cadrul aceleiaşi şedinţe de Guvern, din 21 iunie curent, Mihai Manoli, ambasadorul Republicii Moldova în SUA, a fost confirmat şi în funcţia de ambasador al statului nostru în Statele Unite Mexicane. Mai mult sau mai puţin surprinzătoare a fost şi destituirea directorului general al Agenţiei Informaţionale "Moldpres", Ion Coreţchi, în locul căruia a fost desemnat Mihai Belous. Tot în această perioadă a fost destituit şi Mircea Găluşcă din funcţia de şef-adjunct al Direcţiei secretariat din cadrul Cancelariei de Stat.
Hotărîri
La 16 iunie a.c., Guvernul a avizat normele de elaborare a structurii şi schemei de încadrare a autorităţilor administraţiei publice centrale şi subdiviziunilor lor desconcentrate în teritoriu, precum şi structura şi efectivul-limită ale acestora. Astfel, vor putea exista 25 de tipuri de subdiviziuni ale autorităţilor administrative centrale desconcentrate în teritoriu, în care vor activa 17 453 de persoane - funcţionari publici şi lucrători tehnici.
În vederea îmbunătăţirii activităţii întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a sistemului de microfinanţare în Moldova, Guvernul a aprobat planul de măsuri "Microcredit-2005". Planul presupune elaborarea unui proiect de lege cu privire la microcreditarea întreprinderilor micului business şi a unui proiect de lege privind asigurarea depunerilor membrilor asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor.
Cu privire la învăţămînt au fost aprobate cîteva hotărîri care vizează: reglementarea activităţii filialelor universităţilor străine pe teritoriul Republicii Moldova de către Guvern; acoperirea cheltuielilor necesare instruirii copiilor orfani, celor din familiile defavorizate etc. de către instituţiile de învăţămînt superior; cota de admitere la studii de 10% a candidaţilor cu finanţare extrabugetară din numărul de studenţi înmatriculaţi pe bază de contract, la fiecare specialitate. În afară de acestea a mai fost modificat Regulamentul cu privire la instruirea cetăţenilor străini şi apatrizilor în instituţiile de învăţămînt din Republica Moldova. Potrivit declaraţiilor unor membri ai Guvernului, reglementarea activităţii filialelor universităţilor străine pe teritoriul Republicii Moldova de către Guvern se impune pentru a le determina pe acestea să pregătească numai specialişti necesari economiei naţionale. De asemenea, instituţiile de învăţămînt superior nu vor putea să majoreze taxele de studii.
"În scopul susţinerii activităţii expoziţionale din Moldova şi amplificării impactului asupra promovării exporturilor de produse autohtone" a fost decisă crearea Întreprinderii de Stat "Moldexpo", prin comasarea Centrului internaţional de expoziţii "Moldoexpo" cu Organizaţia pentru Promovarea Exportului din Moldova. De asemenea, a fost aprobat un plan de măsuri pentru realizarea mai eficientă a achiziţiilor publice. Prin această hotărîre Guvernul obligă ministerele, departamentele, organele administraţiei publice locale să prezinte dări de seamă în cadrul procedurilor de achiziţie, să utilizeze procedura de preselecţie, să organizeze în mod repetat o licitaţie în situaţia în care va exista o singură ofertă etc. Drept urmare a noii organizări administrativ-teritoriale, Serviciul Fiscal de Stat urmează a fi reorganizat astfel încît va avea în subordine 32 de inspectorate fiscale raionale, 4 oficii fiscale în mun. Chişinău şi cîte 2 în mun. Bălţi şi UTA Găgăuzia.
Săptămîna trecută au mai fost operate unele modificări potrivit cărora Ministerul Culturii va fi în drept să intervină în activitatea editorială a editurilor, indiferent de forma lor de proprietate, iar Guvernului îi va reveni sarcina să reglementeze instalarea monumentelor, busturilor şi plăcilor comemorative cu relief sculptural. Reprezentanţii Cabinetului de miniştri au argumentat introducerea acestor reglementări, invocînd necesitatea evitării paralelismului în ediţiile programate pentru editare şi, respectiv, a cazurilor în care au fost promovate creaţii monumentale de o valoare artistică îndoielnică. Unii directori de edituri şi reprezentanţi ai comunităţii artiştilor plastici, pe de altă parte, consideră aceste reglementări susceptibile de introducerea unor forme noi de cenzură.
Astfel, atît reglementarea activităţii filialelor universităţilor străine pe teritoriul Republicii Moldova, instalării monumentelor, busturilor şi plăcilor comemorative de către Guvern, cît şi modificările potrivit cărora Ministerul Culturii va fi în drept să intervină în activitatea editorială a editurilor, denotă un proces invers descentralizării competenţelor autorităţilor centrale. Mai mult, este lesne de observat că unele dintre aceste noi reglementări cu privire la învăţămînt, chiar dacă, în aparenţă, bine intenţionate, sînt de natură oarecum restrictivă. Demn de aprecierea noastră este însă interesul Executivului pentru sprijinirea copiilor defavorizaţi, chiar dacă acoperirea cheltuielilor necesare instruirii lor va crea dificultăţi unor instituţii de învăţămînt superior.
3. Preşedinţie
Preşedintele Vladimir Voronin a întreprins, în perioada de 23-24 iunie, o vizită de lucru la Bruxelles, avînd o serie de întrevederi cu mai mulţi oficiali europeni. În cadrul întrevederii cu Guido Podesta, vicepreşedinte al Parlamentului European (PE), Vladimir Voronin şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu sprijinul pe care instituţiile UE i-l acordă Republicii Moldova, menţionînd în acest context Rezoluţia PE, din 5 iunie curent, şi recomandările celei de-a IV-a Conferinţe Parlamentare a ţărilor participante la PSESE, din 22 mai curent, în care se solicită ca instituţiile UE să examineze posibilitatea includerii statului nostru în Procesul de Stabilizare şi Asociere desfăşurat în zona Europei de Sud-Est. A urmat apoi întîlnirea cu Romano Prodi, preşedintele Comisiei Europene, şi cu Christopher Patten, comisar european pentru Relaţii Externe, care au asigurat oficialul moldovean de faptul că, în contextul recentei iniţiative a UE faţă de viitorii săi vecini în urma extinderilor din 2004 şi 2007, va fi elaborat un Plan de acţiuni individual al UE pentru Moldova. La rîndul său, Vladimir Voronin a reiterat opţiunea prioritară a statului său pentru integrarea europeană, subliniind că în acest scop urmează să fie definitivată concepţia de integrare europeană a Republicii Moldova şi să fie instituit Departamentul Integrare Europeană (DIE).
Dincolo de existenţa unei stări de confuzie pe care au determinat-o declaraţiile echivoce ale autorităţile moldoveneşti în rîndul societăţii civile şi mass-media pentru care nu este încă suficient de clar dacă în prezent se lucrează asupra unei strategii sau concepţii de integrare europeană, se cere de remarcat că afirmaţiile şefului statului au amplificat această stare de incertitudine. Şi aceasta, deoarece Victor Stepaniuc, copreşedintele Comitetului Parlamentar de Cooperare (CPC) Republica Moldova-Uniunea Europeană (RM-UE), îi arăta omologului său european Jan Marinus Wiersma, la recenta reuniune a CPC RM-UE, că "a fost finalizată strategia de aderare a ţării noastre la UE care în cel mai apropiat timp va fi discutată în Parlament". Singura explicaţie plauzibilă a utilizării acestor doi termeni diferiţi - strategie şi concepţie - ar putea fi elaborarea simultană a ambelor documente, de la care se va dori a se demara procesul de abordare viitoare a raporturilor dintre Moldova şi UE. Doar că logică ar fi fost finalizarea mai întîi a concepţiei, care, ulterior, să fi fost luată ca punct de reper în procesul de elaborare a strategiei. În afară de aceasta, dacă e să credem afirmaţiilor Preşedintelui, putem constata că acesta face, într-un fel, abstracţie de textul propriului decret în care este utilizat termenul de strategie, şi nu de concepţie.
Preşedintele Vladimir Voronin s-a întrevăzut, de asemenea, cu secretarul general al NATO, lordul Georges Robertson, cu Kees Van Rij şi Karl Hartzell, consilieri ai Înaltului Reprezentant al UE pentru Politică Externă şi Securitate Comună (PESC), Javier Solana, precum şi cu ministrul-preşedinte al Comunităţii Franceze a Belgiei Herve Hasquin, şi cu regele Belgiei, Albert al II-lea.
II. Studii, analize, comentarii
1. Proiectul de federalizare a Republicii Moldova Igor Boţan
1. Un an de la lansarea proiectului de la Kiev
Acum un an, la 3 iulie 2002, la Kiev a fost lansat proiectul de soluţionare a conflictului transnistrean prin federalizarea Republicii Moldova (RM), elaborat de către OSCE. Optimismul autorilor proiectului care intenţionau să soluţioneze conflictul pînă la sfîrşitul anului 2002 a uimit opinia publică. Timp de 10 ani cît conflictul a rămas îngheţat, iar pe cele două maluri ale Nistrului au fost edificate două entităţi statele diferite. De aceea, cu greu se putea admite că statu-quo-ul existent poate fi modificat rapid. Aceasta fiindcă un şir de experţi continuă să afirme că în Transnistria converg multiple interese economice şi de altă natură obscură a diferiţilor subiecţi şi organizaţii din RM şi ţările CSI din preajmă.
Judecînd după articolele proiectului OSCE se putea desprinde că RM urma a fi transformată într-o federaţie clasică după modelul Federaţiei Ruse. Adică, Transnistriei urma să-i fie acordat în urma descentralizării RM statutul de subiect al federaţiei în cadrul căreia să aibă loc delimitarea împuternicirilor între centrul federal şi subiecţii federaţiei. Lucrurile care au stîrnit cele mai mari nedumeriri au ţinut de lipsa indicaţiilor asupra numărului subiecţilor pe care ar fi trebuit să-l conţină preconizata federaţie moldovenească, precum şi faptul că proiectul lansat de OSCE urma să aibă supremaţie asupra Constituţiei RM imediat după semnarea acestuia de Preşedintele RM şi de liderul administraţiei de la Tiraspol. Cea mai mare obiecţie însă s-a referit la faptul că posibilele litigii politice şi financiare dintre subiecţi şi centrul federal se preconiza a fi soluţionate nu prin intermediul Curţii Constituţionale şi a Curţii de Conturi, despre care proiectul OSCE nici nu pomeneşte, ci prin intermediul ţărilor garante. Evident, opoziţia a avut temei să protesteze bănuind că este vorba despre o trunchiere a suveranităţii RM în favoare ţărilor garante care nu ascund că au interese în RM.
De aceea, din start, proiectul OSCE a fost supus criticilor din partea forţelor politice de opoziţie care, la rîndul lor, au fost criticate de mass-media de stat pe motiv că nu-l acceptă. În replică, partidele de opoziţie au consacrat o şedinţă specială a Mesei Rotunde cu Statut Permanent în cadrul căreia au adoptat o Proclamaţie în care se conţinea un şir de măsuri de alternativă pentru soluţionarea conflictului. Este curios că o îndelungată perioadă de timp autorităţile moldoveneşti au evitat să-şi exprime propriul punct de vedere asupra problemei federalizării RM, ieşind în evidenţă faptul că ele sînt interesate să testeze atitudinea opoziţiei faţă de proiect.
Şi în Transnistria lucrurile nu au fost foarte limpezi o perioadă îndelungată de timp. După ce şeful diplomaţiei de la Tiraspol şi-a exprimat atitudinea pozitivă faţă de proiectul OSCE, imediat după ce acesta a fost făcut public la Kiev, el a căzut în dizgraţia liderului transnistrean Igor Smirnov.
Abia în ajunul summit-ului OSCE de la Porto, din decembrie 2002, cînd urma ca autorităţile moldoveneşti şi cele transnistrene să-şi exprime în mod oficial atitudinea faţă de proiectul OSCE, lucrurile s-au limpezit puţin. În primul rînd, a devenit clar că în linii mari nici autorităţile moldoveneşti, nici cele transnistrene nu acceptă prevederile proiectului OSCE, cu excepţia acordului de principiu de a soluţiona conflictul transnistrean prin federalizare. Acest lucru s-a manifestat prin victoria diplomatică a Tiraspolului care a reuşit chiar în ajunul summit-ului de la Porto să convingă misiunea OSCE şi reprezentanţii ţărilor garante (Rusia şi Ucraina) să semneze un protocol referitor la acordul acestora de a susţine constituirea unei "federaţii contractuale" dintre doi subiecţi egali: Republica Moldova şi Transnistria. Aceasta însemna, de fapt, o renunţare la proiectul iniţial al OSCE, care lăsa loc pentru oferirea unui statut de subiect al federaţiei Transnistriei prin descentralizarea de jure a RM. De facto, Transnistria de mult nu mai este parte a RM, de aceea, era logic ca liderii transnistreni să invoce stipulările Memorandumului din 8 mai 1997 semnat între Chişinău şi Tiraspol, care se referă la egalitatea părţilor implicate în conflict. De aici rezultă şi ideea obsesivă de edificare a "federaţiei contractuale" între doi subiecţi egali.
În consecinţă, abia în februarie 2003, depăşind noua fază de criză, Preşedintele Voronin a lansat iniţiativa de elaborare a noii Constituţii federative la care să participe şi reprezentanţii Transnistriei. Astfel, din proiectul OSCE a fost luat drept punct de reper doar noţiunea de "stat federal". Însă, după cum era de aşteptat, procesul de elaborare a noii Constituţii federative s-a împotmolit. A trecut mai mult de două luni de la constituirea comisiei mixte moldo-transnistrene însărcinate cu elaborarea documentului însă lucrul acesteia rămîne blocat. Au fost invocate multiple cauze ale blocajului, cum ar fi lipsa de coordonare în stabilirea numărului de membri care reprezintă părţile, locul unde urmează să-şi desfăşoare activitatea comisiei etc. Evident, dacă astfel de lucruri nu au fost coordonate, cu atît mai mult nu au fost coordonate problemele referitoare la principiile de funcţionare şi de adoptare a deciziilor în cadrul comisiei. Dar acestea sînt probleme pur funcţionale, important este că dacă acest gen de probleme ar fi fost soluţionate, comisia oricum nu ar fi fost în stare să funcţioneze normal. Aceasta din simplul motiv că "arhitecţilor" noii Constituţii din comisia mixtă nu le-au fost formulaţi parametrii de bază ai edificiului statal pe care cei doi "beneficiari" de la Chişinău şi Tiraspol ar dori să-l înalţe.
Pe de o parte, ambii "beneficiari" şi-au edificat propriile "verticale ale puterii" în teritoriile controlate la care nu doresc să renunţe. De aceea, este practic imposibil a face ca cele două "verticale ale puterii" să devină coaxiale. După toate aparenţele, pentru Preşedintele Voronin reîntregirea ţării înseamnă constituirea unei "federaţii asimetrice", adică anihilarea "verticalei puterii" de la Tiraspol, păstrînd-o pe cea proprie. Pentru liderul de la Tiraspol, Igor Smirnov, "statul comun" care urmează a fi creat de RM şi Transnistria pe bază de egalitate poate lua forma unei "federaţii contractuale" în care să nu existe prea multă interferenţă între competenţele celor două "verticale ale puterii". Cea mai mare curiozitate constă în faptul că după seminarul organizat în luna mai a.c. de către Adunarea Parlamentară a OSCE pentru parlamentarii din RM şi Transnistria, unul dintre vicepreşedinţii Parlamentului RM a declarat că cea mai importantă concluzie a seminarului a fost că înainte de a purcede la elaborarea Constituţiei federale, este important ca părţile să semneze un "document politic" în care să fie stabilite de comun acord principiile de bază ale viitoarei federaţii moldoveneşti. Abia după aceasta experţii din comisa mixtă ar putea începe lucrul asupra elaborării textului Constituţiei federative propriu-zise. Ar fi naiv să se creadă că pînă la seminarul Adunării Parlamentare a OSCE aceste lucruri nu erau cunoscute. Ele au fost dezbătute în cadrul unui şir de seminare de către experţii locali. Se crede că comisia mixtă este doar un paravan după care părţile implicate în conflict aşteaptă ca schimbările de conjunctură politică regională să le ofere noi oportunităţi pentru a-şi impune mai pregnant propriul punct de vedere.
Între timp situaţia continuă să se agraveze. Liderul Transnistriei, Igor Smirnov, ameninţă să întrerupă cooperarea cu RM în vederea soluţionării conflictului. La 30 iunie a.c. el s-a adresat cetăţenilor transnistreni, ameninţînd că ar putea recurge la acţiuni de răspuns la ceea ce el numeşte "blocadă economică" din partea RM. Din punctul de vedere al liderilor de la Tiraspol, "blocadă economică" înseamnă impunerea respectării de către agenţii economici din Transnistria a regulilor vamale ale RM pentru operaţiile de import-export, înregistrarea agenţilor economici transnistreni la Camera de Comerţ a RM pentru a li se elibera certificate ce atestă ţara de provenienţă a producţiei exportate. Din afirmaţiile lui Smirnov se poate desprinde că doar "stima faţă de ţările garante (Rusia şi Ucraina) şi OSCE îl împiedică să recurgă la acţiuni de blocaj al reţelelor de transport şi asigurare a RM cu energie şi hidrocarburi, aşa cum a procedat în timpul conflictului armat din 1992. Autorităţile transnistrene au blocat deja procesul de retragere a muniţiilor ruseşti din regiune, încălcînd astfel decretul lui Smirnov privind "asigurarea măsurilor necesare pentru onorarea de către Rusia a obligaţiunii de a-şi retrage armamentul din regiunea de est a RM".
2. Posibilele consecinţe ale noii crize
În această situaţie extrem de tensionată ştirea despre recenta întîlnire de la Tiraspol a liderului transnistrean, Igor Smirnov, cu nou alesul primar general de Chişinău, Serafim Urechean, este prezentată de televiziunea de stat drept un act de subminare a stabilităţii politice din ţară. Pentru o astfel de reacţie bolnăvicioasă există motive. În primul rînd, atît Smirnov, cît şi Urechean sînt consideraţi drept principalii "inamici politici" ai Preşedintelui Voronin. Drept dovadă serveşte faptul că presa guvernamentală nu ezită să-i eticheteze pe ambii drept mafioţi, bandiţi corupţi etc. Evident, colaborarea principalilor "inamici politici" îngrijorează. În al doilea rînd, în virtutea circumstanţelor, primarul de Chişinău, Serafim Urechean, a devenit realmente principalul oponent politic al Partidului Comuniştilor (PC) şi Preşedintelui Voronin după victoria asupra candidatului comunist la recentele alegeri ale primarului de Chişinău. Ameninţarea la adresa primarului ales, care s-a făcut vizibilă în adresarea Preşedintelui Voronin către cetăţeni, îl forţează pe Urechean să ia măsuri de protecţie. Ameninţările se manifestă prin hărţuiala permanentă şi contestările în instanţele superioare de justiţie ale rezultatelor alegerilor.
Evident, pentru reprezentanţii partidului de guvernămînt şi ai presei de stat este şocant că principalul oponent al şefului statului poate merge la Tiraspol pentru a discuta cu liderul separatist "probleme social-economice", în timp ce Vladimir Voronin este declarat acolo drept persona non grata. În sfîrşit, vizita lui Urechean la Tiraspol a avut loc practic în aceiaşi perioadă cînd regiunea respectivă a fost vizitată de către liderii celor două partide socialiste, care au făcut declaraţii referitoare la necesitatea soluţionării conflictului în baza egalităţii celor doi subiecţi. S-ar putea să fie vorba despre o simplă coincidenţă, dar s-ar putea să fie vorba şi despre o cooperare.
Una dintre cele mai interesante întrebări se referă la avantajele pe care ar putea sa le capete primarul de Chişinău, Serafim Urechean, din cooperarea cu liderul separatist, Igor Smirnov. În primul rînd, această cooperare poate fi interpretată drept o elementară măsură de protecţie împotriva hărţuielii din partea PC. Cooperarea dintre Urechean şi Smirnov s-a produs în mod ostentativ exact în perioada cînd PC a încercat să conteste rezultatele realegerii lui Urechean în funcţia de primar al Chişinăului. În această situaţie o eventuală declarare a rezultatelor alegerilor nule şi anunţarea alegerilor repetate în Chişinău i-ar putea aduce lui Urechean o simpatie mai mare din partea celei mai disciplinate părţi a electoratului vorbitor de limbă rusă. Majoritatea vorbitorilor de limbă română în orice caz îl consideră pe Urechean în comparaţie cu candidatul comunist drept "răul cel mai mic". De aceea, acţiunea ostentativă a acestuia poate fi îndreptată spre descurajarea reprezentanţilor PC de a anula rezultatele alegerilor. Este adevărat că există şi alţi factori care ar trebui să stăvilească spiritul revanşard al PC. În mod curios, exact după terminarea alegerilor în care s-au făcut mari promisiuni din partea partidului de guvernămînt s-a întîmplat exact invers. S-a scumpit pîinea şi au fost ridicate dramatic tarifele la gaze şi electricitate.
Acţiunea primarului Urechean ar putea fi şi una cu bătaie lungă. În orice caz, s-ar putea presupune că pînă la urmă RM i se va impune soluţionarea conflictului transnistrean prin federalizare. Forţele politice de dreapta se opun cum pot acestui scenariu, însă ţările garante (Rusia şi Ucraina), OSCE, Consiliul Europei, Uniunea Europeană şi Statele Unite şi-au exprimat punctele de vedere în susţinerea soluţionării conflictului transnistrean prin federalizarea RM. În prezent, "federaţia asimetrică" a lui Voronin şi cea "contractuală" a lui Smirnov par două extremităţi ale procesului de federalizare. Deşi Urechean şi-a exprimat în mod evaziv punctul de vedere faţă de federalizarea RM, nu este exclus ca Urechean să vină cu soluţia de mijloc a unei federaţii clasice. Pentru aceasta nu este nevoie de nici un efort deosebit. Este necesar doar de a reanima proiectul OSCE, făcut public acum un an de zile, care conţine principalele prevederi pentru constituirea unei federaţii clasice. Această presupunere se bazează pe faptul că presa afiliată primarului de Chişinău a scris deja despre faptul că Chişinăului i-ar conveni să devină subiect al preconizatei federaţii, iar presa guvernamentală şi cea de stat l-au învinuit pe primarul de Chişinău de "separatism economic". Acest gen de altercaţii a apărut în perioada recentei campanii electorale cînd primarul de Chişinău a trebuit să facă faţă atacurilor din presa procomunistă care îl învinuia de starea deplorabilă în care se află capitala. Răspunsul primarului a fost că Guvernul lasă mai puţin de 1/3 din veniturile acumulate în Chişinău pentru acoperirea necesităţilor urbei.
Dacă lucrurile ar merge în direcţia respectivă, este cert că Urechean ar cîştiga şi simpatiile cetăţenilor din regiunea autonomă Gagauz Yeri, liderii cărora de mult vorbesc despre necesitatea acordării regiunii unui statut de subiect al federaţiei. Şi pentru liderii separatişti de la Tiraspol, constrînşi de "blocada economică", un compromis cu Urechean în detrimentul PC nu ar părea foarte ofensator. Constituirea unei federaţii clasice ar putea însemna demontarea "verticalelor puterii", atît la Tiraspol cît şi la Chişinău. În locul acestora ar trebui să fie realizată o delimitare clară a competenţelor politice şi economice ale centrului federal şi subiecţilor, organizarea pe verticală şi pe orizontală a structurilor organelor de ocrotire a normelor de drept, constituirea spaţiului monetar şi vamal unic, politică externă şi armată unică etc. Evident, demontarea "verticalei puterii" ar pune în pericol monopolul PC asupra puterii, însemnînd un prim pas spre decomunizarea RM. Într-adevăr, experienţa internaţională arată că regimurile comuniste pot exista doar în state supracentralizate, chiar dacă acestea se numesc federaţii sau "federaţii asimetrice". Acesta ar fi un raţionament, care l-a făcut pe Preşedintele Voronin să reducă au planul OSCE la o "federaţia asimetrică".
Există şi riscuri imense în acest sens. În primul rînd, poate fi zădărnicită constituirea Alianţei Social Liberale din cele trei partide: Alianţa Independenţilor (AI) (condusă de Serafim Urechean), Alianţa Social Democrată (ASD) şi Partidul Liberal (PL), în calitate de principală formaţiune politică de opoziţie care poate oferi o alternativă reală celei comuniste. În orice caz, pentru fuziunea AI şi ASD federalizarea nu reprezintă o piedică. ASD şi-a exprimat în mod public acceptul pentru planul de federalizare a RM. Fără îndoială, în PL ar putea apărea probleme legate de acceptul federalizării, în general, şi de contactele lui Urechean cu Smirnov, în particular. Evident, fără PL preconizata formaţiune unificată ar cîştiga simpatiile alegătorilor rusolingvi din contul PC, pierzînd în schimb o parte din simpatiile electoratului vorbitor de limbă română mai degrabă în favoarea partidelor de dreapta. În orice caz, cel limitat în posibilităţi ar fi mai degrabă PC. Nu este exclus că tocmai acesta este scopul real urmărit de Urechean şi anturajul acestuia. Acum doi ani presa afiliată fostului Preşedinte, Petru Lucinschi, susţinătoare în prezent a AI şi ASD, afirma că în RM este imperios necesar a constitui o forţă politică democratică de orientare prorusă pentru a evita ajutorarea din partea Rusiei în exclusivitatea doar a PC care s-a proclamat de orientare pro-rusă. Că este aşa ne-o demonstrează declaraţiile înalţilor oficiali ruşi referitor la recentele rezultate ale alegerilor locale din RM.
La prima vedere, riscurile pe care şi le-a asumat Urechean nu sînt tocmai atît de mari. În primul rînd, partidele importante de dreapta îl supun oricum în permanenţă unor critici vehemente. În al doilea rînd, influenţa lui reală asupra procesului de federalizare este în prezent una nesemnificativă pentru a-i atribui anumite responsabilităţi pentru posibilele consecinţe. De aceea, acţiunea în care s-a angajat Urechean pare să-i promită anumite perspective politice. Pe de altă parte, o eventuală federalizare a RM cu condiţia oferirii Transnistriei dreptul de a influenţa politica externă a RM ar putea periclita în mod dramatic perspectivele unei îndepărtate integrări a RM în Uniunea Europeană, lucru care ar avea consecinţe extrem de negative.
2. Drama ştampilelor vamale Galina Şelari
După toate aparenţele, relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol au început din nou să se tensioneze, şi de data aceasta din cauza controlului asupra operaţiunilor de export-import. Este de la sine înţeles că dependenţa micii economii deschise a Transnistriei (de altfel, şi a celei moldoveneşti) de comerţul exterior este extrem de mare. De la mijlocul anilor 1990, după cum se ştie, comerţul exterior al Transnistriei s-a realizat sub "acoperirea" ştampilelor vamale ale Republicii Moldova, iar drept urmare în 2000 volumul schimburilor comerciale din regiune a ajuns la 817,3 milioane de dolari SUA, sau de 3 ori mai mult pe cap de locuitor faţă de Moldova.
După aderarea la OMC în mai 2001, Republica Moldova a introdus proceduri vamale noi şi a "rechemat" vechile ştampile, ceea ce a avut un efect negativ asupra economiei Transnistriei. Printre altele, în 2002 volumul exporturilor transnistrene s-a redus cu 36%, iar cel al importurilor - cu 17%. Administraţia transnistreană a calificat aceste acţiuni drept "blocadă economică" şi a evaluat pierderile la 170 milioane de dolari SUA.
Ideea statului federal, propusă la sfîrşitul lui 2002 de către OSCE în mod cu totul neaşteptat şi primită pozitiv de către ambele părţi, a trezit noi speranţe, inclusiv cu privire la cooperarea economică. Avantajele unei activităţi în comun pe pieţele mondiale, de atragere a investiţiilor şi de participare la proiectele regionale pentru Europa de Sud-Est sînt mult prea evidente.
Vladimir Voronin, la lansarea iniţiativei de elaborare a unei noi Constituţii a Republicii Moldova (februarie 2003), a menţionat că "atît timp cît vor exista două armate, două vămi şi două sisteme bancare, poporul Moldovei nu va putea să-şi îmbunătăţească radical viaţa".
În pofida aşteptărilor pozitive lucrurile însă au început a se înrăutăţi din nou. Drept motiv a servit Protocolul moldo-ucrainean din 15 mai 2003 potrivit căruia transportarea produselor prin serviciile de control vamal la frontiera moldo-ucraineană, inclusiv Transnistria, va avea loc doar în baza actelor comerciale şi vamale oficiale ale Chişinăului. După aceasta a urmat invitarea întreprinderilor transnistrene de a se înregistra la Camera de înregistrare a RM şi de a primi certificate de origine a produselor de la Camera de comerţ a RM.
În apelul său către cetăţenii din Transnistria din 30 iunie 2003, Igor Smirnov a calificat aceste acţiuni drept "noi încercări de zădărnicire a activităţii economice externe a Transnistriei". Smirnov a mai declarat că "cerinţa ultimativă de a înregistra întreprinderile noastre a fost motivată de intenţia de a instaura controlul birocraţilor moldoveni asupra procesului de privatizare. Pe termen scurt - de a impune obligaţia de a plăti toate taxele în bugetul Moldovei şi de a lipsi poporul transnistrean de bazele dezvoltării sale economice".
Vom încerca, făcînd abstracţie de politică, să analizăm două probleme asupra cărora în prezent se duc dezbateri fierbinţi - cea a asigurării produselor transnistrene, menite pentru export, cu ştampilele vamale ale RM, şi cea a legitimităţii proceselor de privatizare din Transnistria.
Crearea posturilor vamale la frontiera moldo-ucraineană. Raţionamentele economice ale unei frontiere funcţionale dintre Moldova şi Ucraina, viitori vecini ai Uniunii Europene, sînt evidente: reducerea activităţilor de export-import subterane, combaterea activităţilor de contrabandă, a migraţiei ilegale etc.
În mai 2001 Moldova şi Transnistria au semnat Hotărîrea protocolară de armonizare a legislaţiei fiscale şi vamale, potrivit căreia reglementarea de către părţi a operaţiunilor de export-import se face în baza "legislaţiei fiscale şi vamale în conformitate cu cerinţele Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a Organizaţiei Vamale Internaţionale, precum şi a legislaţiei statelor CSI şi UE". De menţionat că introducerea controlului vamal comun la frontiera moldo-ucraineană se preconiza de la 1 septembrie 2001.
Legislaţia vamală şi fiscală a RM corespunde, în ansamblu, cerinţelor şi normelor internaţionale, după cum a recunoscut şi administraţia transnistreană. Aşadar, efectuarea înregistrării vamale a operaţiunilor de export-import în conformitate cu legislaţia RM corespunde întru totul prevederilor hotărîrii protocolare. Soluţionarea acestei probleme a durat aproape doi ani, dar şi acum posturile vamale comune sînt privite de administraţia transnistreană drept blocadă economică din partea Moldovei. Deşi nu este tocmai logic, de ce doar a Moldovei, dar nu şi a Ucrainei?
Reacţia negativă a Transnistriei faţă de omogenizarea normelor vamale pentru toţi agenţii economici poate fi explicată prin atitudinea negativă faţă de administraţia de la Chişinău şi dorinţa acesteia de a-şi respecta în mod consecvent obligaţiile asumate. Reamintim că Memorandumul de la Moscova cu privire la normalizarea relaţiilor dintre Moldova şi Transnistria din 1997 prevede că Transnistria poate stabili şi menţine propriile contacte internaţionale în domeniul economic, ştiinţific, tehnic şi cultural, adică. Transnistria este recunoscută drept agent economic independent. Înregistrarea provizorie a agenţilor economici din estul Moldovei şi menţinerea relaţiilor acestora cu bugetul Transnistriei deocamdată nu garantează că atunci cînd va avea loc înregistrarea definitivă (din 1 ianuarie 2004) acest sistem de relaţii cu bugetul regional se va păstra.
Soluţionarea constructivă de către părţi a problemei relaţiilor interbugetare, asumarea unor obligaţii reciproce în această problemă, dar şi mai important, respectarea strictă a acestora, ar putea deveni un fundament pentru soluţionarea altor probleme economice importante: omogenizarea cerinţelor faţă de înregistrarea întreprinderilor, evitarea taxării duble a veniturilor agenţilor economici etc. În aceste condiţii crearea şi introducerea unui registru unic al celor două economii s-ar putea transforma dintr-un măr al discordiei într-o piatră de temelie pentru un sistem economic unic. Deocamdată însă cele două părţi preferă să comunice prin intermediul adresărilor şi al declaraţiilor.
Despre "legitimitatea" privatizării întreprinderilor. Recunoaşterea "legalităţii" privatizării în Transnistria este condiţia preliminară pe care aceasta a înaintat-o pe 3 iulie 2003 pentru continuarea lucrărilor Comisiei constituţionale mixte. S-a propus semnarea Actului de proprietate "care ar avea efect juridic şi ar constata lipsa unor revendicări din partea Chişinăului faţă de proprietatea din regiune".
Şi în acest caz vom examina acordurile semnate anterior. În Hotărîrea protoclară cu privire la garanţiile de atragere şi protejare a investiţiilor străine şi de cooperare în domeniul activităţii investiţionale se menţionează: "Activitatea investitorilor şi întreprinzătorilor străini pe teritoriul Transnistriei este garantată de legislaţia RM şi a Transnistriei şi normele dreptului internaţional". În acelaşi timp, după cum am văzut, dreptul Transnistriei de a efectua privatizarea în baza legislaţiei existente a Transnistriei a fost deja recunoscut. Trebuie menţionat că această hotărîre protocolară prevedea elaborarea unui proiect comun de strategie investiţională. Cu toate acestea, activitatea propriu-zisă în vederea aplicării acestei decizii atît de importante pentru ambele părţi nu a început.
La momentul actual conducerea de la Chişinău susţine "privatizarea legală" (?) in Transnistria. În acelaşi timp, referindu-se la posibilele consecinţe pentru acei investitori care au privatizat deja o serie de unităţi economice transnistrene, prim-ministrul moldovean nu a exclus posibilitatea apariţiei unor probleme în cazul în care cumpătătorii nu au consultat autorităţile moldoveneşti în prealabil. Nu este tocmai clar, pentru care investitori pot apărea probleme: pentru cei locali (din Transnistria) şi/ sau cei străini? Şi cum rămîne cu garanţiile deja stabilite în hotărîrea protocolară bilaterală?
Administraţia transnistreană consideră că standardele duble şi lipsa de consecvenţă în poziţia oficială a Chişinăului într-o problemă atît de serioasă îngrijorează nu doar Tiraspolul, ci şi investitorii potenţiali, care intenţionează să realizeze proiecte pe ambele maluri ale Nistrului.
Vom menţiona că prima întreprindere cu participarea capitalului străin (italian) "TirPa" a fost înregistrată pe teritoriul Transnistriei în 1988. În prezent proprietarul principalului donator industrial-financiar al regiunii, Uzina metalurgică din Rîbniţa (MM3), este compania "Itera International Energy Group L.L.G.", înregistrată în statul New Jercey, SUA. Apropo, această companie şi-a exprimat interesul şi faţă de unele proiecte investiţionale de pe malul drept al Moldovei. Cel mai recent exemplu este privatizarea uzinei din Dubăsari "Buket Moldavii". Costul de licitaţie al întreprinderii a fost calculat, la cererea ministerului transnistrean al economiei, de către o companie de audit din Chişinău. Tenderul de privatizare a fost cîştigat de un investitor din Rusia - Casa de comerţ "Aroma", care este proprietarul unor întreprinderi şi de pe malul stîng a Moldovei.
Din cele expuse mai sus, este evident că interesul economic face posibilă încheierea unor contracte pentru cooperarea bilaterală, executarea cărora stimulează dezvoltarea, ci nu confruntarea economică.
De aceea se poate constata că a sosit timpul înţelegerilor şi nu al declaraţiilor şi "expresiilor tari". Fără înţelegeri în sfera economică nu se va ajunge la un compromis politic. În acest sens, este necesară conlucrarea specialiştilor din diverse domenii de drept şi economie în vederea apropierii legislaţiei fiscale, bancare şi comerciale, a standardelor şi a sistemelor de asigurare socială a populaţiei. Trebuie să fie parcursă această cale anevoioasă care va fi mai scurtă dacă se va merge unul în întîmpinarea altuia.
|
 |





|