versiune pentru tipar

Activitatea instituţiilor publice

Preşedinţie
Guvern

Portretul sociologic al noilor primari, Igor Boţan
Un buget cu mai multe necunoscute, Anatolii Gudîm

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Preşedinţie

Ziua independenţei

La 27 august la Chişinău a fost marcată cea de-a 12-a aniversare a independenţei Republicii Moldova. Programe de divetisment stradale, expoziţiii, concerte de muzică populară şi pop, dar şi un festival al berii au fost cîteva din manifestaţiile organizate cu acest prilej. Partea oficială a sărbătorii a inclus depuneri de flori la monumentul lui Ştefan cel Mare şi la monumentul eroilor căzuţi în războiul din 1992 şi o recepţie oficială dată de Preşedintele Vladimir Voronin. În alocuţiunea "Vrem în Europa", pe care Preşedintele a rostit-o în cadrul recepţiei, acesta a remarcat că integrarea europeană a Moldovei este "varianta optimă" pentru edificarea unui stat viabil şi prosper. În acelaşi timp, Voronin a menţionat că "integrarea europeană nu este în nici un caz o opţiune geopolitică, ea nu constituie o schimbare a priorităţilor în domeniul politicii externe" ci este calea cea mai scurtă spre transformarea ţării şi conectarea ei la procesele globale, dar şi "cel mai de nădejde mecanism de dobîndire a integrităţii teritoriale".

Alocuţiunea preşedintelui nu s-a remarcat prin nimic nou, integrarea europeană ca instrument de realizare a integrităţii teritoriale a Moldovei fiind deja leitmotivul "de serviciu" al discursurilor rostite de preşedinte în ultimul timp. Utilitatea acestui discurs nu poate fi subestimată însă, cel puţin atunci cînd este comparat cu discursurile rostite de Preşedintele Voronin cu aceeaşi ocazie în 2001 şi 2002, comparaţie care scoate în evidenţă o remarcabilă evoluţie ideologică a Preşedintelui Voronin pe parcursul celor doi ani de guvernare (vezi comentariu ADEPT "Republica Moldova - ţara proiectelor, concepţiilor, strategiilor").

Sărbătoarea "Limba noastră", care consemnează decretarea limbii române limbă de stat şi revenirea ei la grafia latină la 31 august 1989, a fost marcată şi ea printr-o serie de manifestaţii culturale şi artistice, partea oficială a acesteia însă a fost mult mai modestă, sărbătoarea fiind aproape ignorată de înalţii oficiali de la Chişinău.

În acelaşi timp, Preşedintele Voronin a primit mesaje de felicitare cu ocazia Zilei independenţei din partea mai multor şefi de stat şi oficiali, printre care Secretarul General al ONU Kofi Anan, Preşedintele SUA George Bush, care a menţionat progresele realizate de Moldova pe calea democratizării şi a soluţionării paşnice a conflictului transnistrean, Preşedintele rus Vladimir Putin, care nu a ezitat să se refere la "parteneriatul strategic" stabilit de-a lungul anilor între Rusia şi Republica Moldova etc. Cu cel din urmă Preşedintele Voronin a avut în aceeaşi zi o convorbire telefonică pe marginea eforturilor de reglementare a conflictului transnistrean, însă nici partea moldovenească, nici cea rusă nu au dat mai multe detalii despre conţinutul propriu-zis al convorbirii, care, potrivit unor analişti, ar putea fi avut legătură cu vizita Preşedintelui rus în Moldova preconizată pentru noiembrie curent.

2. Guvern

Obiective

Noul ministru al Economiei, Marian Lupu, a făcut publice obiectivele activităţii sale, care sînt în concordanţă cu politica preşedintelui şi a echipei prezidenţiale. Astfel, printre primele acţiuni ale noului ministru vor figura restructurarea organizatorică a Ministerului Economiei după principiul funcţional, implicarea nemijlocită a Guvernului în exerciţiul bugetar pentru 2004, inclusiv în elaborarea politicii economice care va asigura partea veniturilor la buget, şi restabilirea dialogului cu FMI şi Banca Mondială nu în ultimul rînd în vederea asigurării sprijinului acestora pentru restructurarea datoriei externe a Moldovei. În plus, ministerul va stabili "reguli de joc" pentru toate domeniile activităţii economice pentru a favoriza un mediu de afaceri atractiv pentru investitorii locali şi cei străini.

Bugetul 2004

Potrivit graficului stabilit, la 25 august Ministerul Fiananţelor a prezentat Guvernului proiectul legii bugetului de stat pentru 2004. Bugetul este prevăzut fără deficit, iar veniturile şi, respectiv, cheltuielile sînt în mărime de 5 miliarde 285,8 milioane de lei. Cele mai mari venituri sînt prevăzute din contul accizelor, iar cele mai mari cheltuieli sînt prevăzute la capitolul social. Analiştii independenţi au indicat mai multe puncte sensibile în proiect, inclusiv la capitolul deservirii datoriei externe, unde sînt prevăzute surse de deservire conform graficului doar a datoriei faţă de creditorii internaţionali dar nu şi faţă de cei bilaterali. Astfel, Guvernul pare să-şi asume riscul incapacităţii de plată în condiţiile în care finanţarea externă este întreruptă, veniturile din privatizare vor fi mici, iar singura sursă de finanţare rămîne Banca Naţională a Moldovei (BNM). O analiză mai amplă a proiectului o găsiţi în partea analitică a jurnalului.

Finanţare externă

Ministrul Finanţelor Zinaida Grecianîi şi-a exprimat încrederea că bugetul de stat pentru 2003 va fi îndeplinit chiar dacă finanţarea externă a fost stopată. Se mizează în special pe unele surse alternative de finanţare nerambursabilă pe care Guvernul va încerca să le obţină la toamnă cu ajutorul FMI din partea unor structuri şi ţări donatoare aşa ca UE, Olanda sau Suedia.

În acelaşi timp, presa de la Chişinău a publicat unele informaţii potrivit cărora FMI şi BM nu vor relua finanţarea RM pînă în primăvara anului 2005, cînd va fi ales un nou parlament, principalul motiv pentru blocarea finanţării în iulie 2003 fiind politica inconsistentă a actualului partid de guvernare.

O asemenea decizie a finanţatorilor nu pare lipsită de temei dacă e să urmărim acţiunile autorităţilor moldoveneşti vizavi de condiţiile înaintate de aceştia pentru finanţare. Astfel, în timp ce privatizarea combinatelor vinicole din Moldova, inclusiv a fabricii de vinuri de la Cricova, este o condiţie a Băncii Mondiale pentru acordarea tranşei a doua din Creditul SAC-III, Preşedintele Voronin a promulgat recent o lege prin care combinatul de vinuri de la Cricova a fost declarat patrimoniu cultural de stat al Moldovei şi ca atare nu mai poate fi privatizat.

La fel de incoerentă este şi poziţia Guvernului în problema reluării inspecţiei înainte de expediţie, o altă condiţie înaintată de FMI pentru creditarea Moldovei. În ediţiile anterioare ale jurnalului relatam că în luna iulie curent Parlamentul a adoptat în mare grabă Legea cu privire la inspecţia înainte de expediţie, iar Guvernul a decis reluarea inspecţiei de către Compania elveţiană Societe Generale de Surveillance (SGS) cu care încheiase anterior un contract de prestare a serviciilor de inspecţie pînă în 2004. Reaminitim că inspecţia a fost suspendată în septembrie 2002 după ce Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale două hotărîri de Guvern privind inspecţia înainte de expediţie. După ce însă Guvernul nu a obţinut finanţarea din partea FMI, se pare că acesta nu se grăbeşte să pună în aplicare propria decizie; nici pînă în prezent nu a fost stabilită data reluării expediţiei şi nu a fost publicat Regulamentul privind efectuarea inspecţiei. Nici vizita la Chişinău a vicepreşedintelui SGS Victor Zemlicka şi discuţiile pe care le-a purtat acesta la Guvern nu au determinat executivul moldovean să adopte o poziţie clară în această problemă.

Mai mulţi analişti au remarcat că acţiunile Guvernului în cazul SGS demonstrează o dată în plus lipsa de viziune a acestuia şi dublele standarde cu care operează în relaţiile cu finanţatorii străini, iar semnalele contradictorii pe care le transmite finanţatorilor prin acest gen de acţiuni nu vor face decît să îngreuneze procesul de negociere a reluării finanţării Moldovei, care şi aşa se anunţă destul de anevoios.

SCERS

Termenul fixat de Guvern pentru elaborarea variantei îmbunătăţite a proiectului Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei (SCERS) pentru 25 august curent nu a fost respectat, proiectul aflînduse încă în proces de definitivare. Potrivit ministrului adjunct al Economiei, Veaceslav Afanasiev, desemnat responsabil pentru elaborarea variantei îmbunătăţite a SCERS, aceasta va avea o structură calitativ nouă faţă de proiectul adoptat în aprilie şi respins de Banca Mondială pe motiv că îi lipsea o viziune strategică globală, priorităţile nu erau stabilite în corespundere cu cadrul de cheltuieli pe termen mediu şi nu a fost elaborat în mod participativ. Proiectul nou a corectat neajunsurile semnalate de Banca Mondială, stabilind priorităţi, făcînd o descriere amplă a profilului şi nivelului sărăciei în Moldova şi aducînd cheltuielile în concordanţă cu sursele preconizate pentru finanţarea proiectului. În plus, după finalizarea proiectului în octombrie, acesta va fi supus unor dezbateri publice şi vor avea loc consultări cu societatea civilă.

Reamintim că SCERS va servi drept document de referinţă pentru creditorii externi atunci cînd aceştia vor elabora strategiile de asistenţă pentru Republica Moldova pentru următorii ani. Guvernul speră să obţină de la organismele financiare internaţionale credite concesionale în sumă de peste 200 mln USD pentru implementarea SCERS.

Datorii

Potrivit unor date ale Departamentului de statistică, în anii 2000-2002 datoria internă de stat a crescut cu 47,7%, atingînd nivelul de 2821,4 milioane de lei. Datoria s-a format în urma contractării unor credite de la BNM şi va creşte în continuare în condiţiile în care în lipsa finanţării externe Guvernul va fi nevoit să contracteze noi credite de la BNM.

În acelaşi timp, raportul lunar al Departamentului de statistică şi sociologie a arătat că şi restanţele la salarii sînt în creştere pentru a treia lună consecutiv, atingînd valoarea de 176,5 mln lei la 1 august, în creştere cu 23,9 mln lei faţa de luna trecută.

La fel de alarmantă este şi valoarea datoriilor RM faţă de Federaţia Rusă pentru consumul de gaze, care, împreună cu penalităţile şi amenzile pentru neplată, este estimată la circa 1 miliard de dolari SUA.

II. Transnistria

"Happy Anniversary!"

Între 31 august şi 2 septembrie administraţia secesionistă de la Tiraspol a organizat un şir de manifestaţii consacrate celei de-a 13-a "aniversări" a nerecunoscutei republici moldoveneşti transnistrene. La 2 septembrie 1990 congresul extraordinar al deputaţilor de toate nivelurile din Transnistria a adoptat o declaraţie de ieşire a regiunii transnistrene din componenţa RSSM. Acest eveniment istoric este prezentat de conducerea de la Tiraspol drept un prim pas spre afirmarea statalităţii Transnistriei pe plan internaţional. Aşadar, ca de obicei, manifestaţiile din acest an s-au desfăşurat cu mare fast şi au inclus, printre altele, depuneri de flori la Memorialul gloriei ostăşeşti, o paradă militară şi o liturghie oficiată de episcopul de Tiraspol şi Dubăsari Iustinian. La manifestaţii au fost prezenţi reprezentaţi ai altor republici nerecunoscute din fostul spaţiu sovietic, dar şi oficiali ruşi, ucraineni şi bieloruşi care susţin separatiştii transnistreni. În premieră, o parte din manifestaţii a fost transmisă şi în regim online prin intermediul paginii de Internet a liderului separatist Igor Smirnov deschisă în ajunul aniversării. Potrivit mai multor ziarişti moldoveni şi străini, prezenţi la Tiraspol, conţinutul şi forma manifestaţiilor au demonstrat o dată în plus că în prezent Transnistria este parte a Moldovei doar din punct de vedere formal-juridic, şi că, de fapt, Transnistria nu mai este demult moldovenească, acolo înfiripînduse un sistem politic şi o mentalitate cu totul diferită decît cea din restul Moldovei.

Tonul manifestaţiilor însă l-a dat discursul rostit de Igor Smirnov la 31 august, în care acesta a afirmat că Transnistria a devenit un stat în adevăratul înţeles al cuvîntului şi un "factor important în politica europeană şi mondială". Unica soluţie acceptabilă de soluţionare a problemei transnistrene, potrivit lui Smirnov, este crearea unei federaţii contractuale "între două state" cu drepturi egale, adică a unei confederaţii. Această poziţie a lui Smirnov a fost anunţată ceva mai devreme într-un comunicat al agenţiei oficiale de presă Olvia-press, în care se arăta că "federalizarea în nici un caz nu trebuie să pună capăt statalităţii transnistrene, dimpotrivă ea trebuie să se încheie cu recunoaşterea republicii nistrene în calitate de subiect al dreptului internaţional". În acelaşi timp, declara Smirnov, chiar dacă Transnistria continuă să participe la negocierile de soluţionare a conflictului, aceasta nu a renunţat la eforturile de a obţine recunoaştere internaţională. Smirnov s-a mai referit la ineficienţa actualei formule de negocieri şi a eforturilor de elaborare a unei Constituţii federale, a acuzat mediatorii - Rusia, Ucraina şi OSCE - de partizanat în favoarea Chişinăului şi s-a pronunţat categoric împotriva implicării unor trupe europene într-o viitoare operaţiune de consolidare a păcii, menţionînd că a expediat deja preşedintelui rus un demers în care solicită Rusiei să preia conducerea unei asemenea operaţiuni.

Declaraţiile tranşante ale lui Smirnov au trezit mai multe reacţii atît în Moldova, cît şi peste hotarele ei. Ziarul guvernamental "Moldova suverană" a acuzat Tiraspolul de promovarea unei politici contradictorii în procesul de negocieri, poziţie care pereclitează "întreg planul de reglementare a diferendului prezentat de preşedintele Vladimir Voronin". La rîndul său, Ion Creangă, şeful delegaţiei moldovene în CCM, a respins ideea unei federaţii contractuale, care nu va avea alt efect decît recunoaşterea de facto a Transnistriei, insistînd asupra unei federaţii asimetrice.

Spre deosebire de reacţiile negative ale Chişinăului, reacţiile parvenite atît din cercurile politice ruse, cît şi din presa rusă, reacţiile au fost mai curînd unele de susţinere şi de aprobare a declaraţiilor lui Smirnov. Astfel, Serghei Baburin, liderul formaţiunii "Rosiiskii Obşcenarodnîi Soiuz", uniune neformală a partidelor ultranaţionaliste din Rusia, menţiona într-un interviu acordat agenţiei Olvia-press că recunoaşterea statalităţii Transnistriei este una din variantele optime, şi poate chiar unica de soluţionare a acestei probleme. Într-un articol apărut în prestigiosul ziar moscovit "Nezavisimaia Gazeta" la 3 septembrie, se opinează că retragerea trupelor ruse din regiune, care este o zonă "tradiţională" de influenţă rusă, nu este tocmai potrivită în ajunul campaniei electorale parlamentare din Rusia. Astfel, Rusia ar trebui să profite de time out-ul creat în legătură cu întîrzierea retragerii trupelor sale din Transnistria, inclusiv pentru a preveni includerea UE în procesul de reglementare a conflictului, fapt care ar duce la slăbirea influenţei Rusiei în regiune.

Nouă rundă de negocieri

Între timp, o nouă rundă de negocieri a avut loc la Chişinău şi Tiraspol între 4-5 septembrie cu participarea reprezentanţilor mediatorilor şi a celor ai Moldovei şi Transnistriei. Negociatorii au audiat un raport al CCM şi un raport al experţilor economici şi au continuat lucrul asupra acordului politic final privind reglementarea problemei transnistrene. Într-o conferinţă de presă de bilanţ organizată de OSCE la 5 septembrie, William Hill, Şeful Misiunii OSCE în Moldova, şi-a exprimat convingerea că divergenţele dintre cele două părţi cu privire la formatul viitoarei federaţii nu sînt ireconciliabile şi că se un compromis în această problemă poate fi realizat. Hill şi-a exprimat satisfacţia în legătură cu activitatea "lentă dar sigură" a Comisiei Constituţionale Mixte, recunoscînd în acelaşi timp că aceasta îşi va încheia misiunea, care constă în elaborarea unei constituţii federale, înainte ca principalele probleme de ordin politic să fie soluţionate. În plus, Hill a susţinut ideea instituirii unui viitor mecanism de garanţii militare multinaţional sub egida OSCE şi a reiterat îngrijorarea OSCE faţă de tergiversarea procesului de evacuare a muniţiilor şi armamentului rus din Transnistria.

Reaminitim că procesul de retragere a armanentului rus din regiune a fost blocat acum o lună de administraţia de la Tiraspol, care pretinde Moscovei compensaţii sub forma anulării unei părţi importante din datoria transnistrenilor pentru livrările de gaze din Rusia. Într-un interviu acordat de William Hill Agenţiei de ştiri Basa-press, acesta menţiona că Rusia ar putea determina Tiraspolul să nu se mai opună procesului de evacuare a patrimoniului militar rus şi că condiţiile tehnice necesare pentru respectarea graficului de retragere pînă la sfîrşitul lui 2003 mai există încă.

Societatea civilă ia atitudine

29 de reprezentanţi ai mass-media din Moldova au semnat la 26 august o declaraţie comună cu privire la procesul de soluţionare a diferendului transnistrean, în care aceştia resping proiectul de soluţionare a conflictului prin federalizarea Moldovei pe motiv că acesata va transforma Moldova într-un "protectorat rusesc". Semnatarii deplîng sprijinul de care se bucură acest proiect printre diplomaţii occidentali, care menajează interesele neocoloniale ale Rusiei, şi optează pentru lansarea unei operaţiuni UE de menţinere a păcii în regiunea transnistreană înainte de soluţionarea politică a conflictului. În plus, semnatarii se alătură conceptului celor trei D - demilitarizare, decriminalizare, democratizare, lansat mai devreme de 15 ONG-uri din Moldova şi cheamă autorităţile la un dialog deschis şi constructiv cu societatea civilă pe marginea diferendului transnistrean.

Declaraţia celor 29 completează şirul declaraţiilor cu conţinut similar făcute anterior de un grup de 15 ONG-uri, un grup de personalităţi de teatru şi artă şi mai multe partide politice de orientare proeuropeană, în acest fel conturînduse un "consens al societăţii civile" pe marginea problemei reglementării diferendului transnistrean.

Aşadar, reacţia de răspuns a OSCE faţă de declaraţia celor 29 poate fi privită şi într-un cadru mai larg, ca o reacţie la poziţia în general negativă a unei părţi bune a societăţii civile moldoveneşti faţă de modul în care acesta mediază eforturile de soluţionare a conflictului. OSCE a calificat acuzaţiile jurnaliştilor drept o distorsionare a scopului si a substanţei eforturilor pe care le depune în procesul de negocieri şi s-a angajat să lucreze în continuare în vederea găsirii unei soluţii "corecte şi echitabile" a conflictului, legitimîndu-şi acţiunile prin sprijinul de care se bucură din partea mai multor state şi organizaţii internaţionale aşa ca SUA şi Uniunea Europeană.

CCM/CUC

Comisia Constituţională Mixtă (CCM) şi Comisia Unificată de Control (CUC) s-au reunit în şedinţă la 19 august. Activitatea ambelor comisii însă a fost vizibil marcată de tensiunile care au apărut în ultimul timp între cele două părţi.

Astfel, în şedinţa din 19 august a CCM, membrii delegaţiei moldoveneşti au condamnat publicarea de către partea transnistreană a propriului proiect de Constituţie federală în ciuda înţelegerii dintre cele două părţi de a da publicităţii doar declaraţii şi documente coordonate. Şedinţa din 19 august a fost deja cea de-a treia şedinţă la care s-a discutat capitolul cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului din viitoarea constituţie federală. Deşi principiile de bază au fost stabilite şi mai mult de jumătate din articolele capitolului au fost redactate, membrii comisiei nu au ajuns la o soluţie de compromis în ceea ce priveşte problema cetăţeniei, Chişinăul optînd pentru cetăţenia comună, în timp ce Tiraspolul insistă asupra recunoaşterii cetăţeniei transnistrene.

Şedinţa CUC a fost marcată, la rîndul ei, de litigiul care a apărut după ce delegaţia transnistreană în CUC a cerut imperativ, invocînd o interpelare din partea administraţiei locale, să fie evacuat contingentul de poliţie moldovenesc din Bender (Tighina) la Varniţa, cerere respinsă categoric de Chişinăul oficial şi calificată de misiunea OSCE din Chişinău drept una "unilaterală şi ultimativă". Litigiul nu a fost abordat în cadrul şedinţei care s-a axat mai mult pe problema transparenţei unităţilor militare din zona de securitate ridicată de partea moldovenească. Discuţiile nu s-au soldat cu nici un rezultat, partea transnistreană cerînd în schimbul transparenţei zonei de securitate revendicate de Chişinău transparenţa totală a tuturor forţelor militare si paramilitare de pe întreg teritoriul Transnistriei şi Moldovei de pe malul drept al Nistrului.

Participarea Uniunii Europene la procesul de soluţionare a conflictului transnistrean

La 5 septembrie Comitetul politic şi de securitate al UE a discutat proiectul unui document cadru pentru relaţiile politice, economice şi militare cu Moldova. Deşi conţinutul discuţiilor nu a fost făcut public, potrivit unor surse diplomatice, în cadrul UE nu există încă un consens vizavi de participarea UE la o viitoare operaţiune de consolidare a păcii în Transnistria.

Anterior, Preşedintele în exerciţiu al OSCE, ministrul olandez al afacerilor externe Jaap de Hoop Scheffer, aflat în vizită la Washington, a discutat problema transnistreană cu mai mulţi oficiali americani pe care i-a informat despre eforturile OSCE în vederea găsirii unei soluţii politice a conflictului şi pregătirii unei misiuni de consolidare a păcii, la care participarea UE va fi de primă importanţă datorită proximităţii sale geografice faţă de zona de conflict. Potrivit ministrului olandez, participarea şi sprijinul SUA pentru aceste eforturi sînt de o importanţă crucială, la fel ca şi respectarea de către Rusia a angajamentelor luate la Porto de a-şi retrage arsenalul militar din regiune pînă la sfîrşitul lui 2003. Este de remarcat faptul că Ministrul de Hoop Scheffer a discutat pentru prima dată la nivel oficial iniţiativa sa de a trimite trupe de pacificare cu participarea UE în Transnistria. Olanda este ţara care va prelua la 1 ianuarie 2004 preşedinţia Consiliului European al UE.

III. Relaţii externe

Concepţia de integrare europeană

Ministerul Afacerilor Externe a definitivat, conform graficului, proiectul Concepţiei de integrare europeană a Moldovei, pe care l-a prezentat premierului Vasile Tarlev. Proiectul Concepţiei va fi transmis în scurt timp Directoratului Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, precum şi experţilor Comisiei Europene pentru expertizare. După discuţiile pe care le va purta asupra Concepţiei cu organismele europene, Parlamentul de la Chişinău va adopta strategia de integrare europeană.

Importanţa acestui proiect a fost apreciată de Preşedintele Voronin în discursul său de Ziua independenţei drept "principalul document strategic al statului, document care este mai presus de programele de partid şi de sarcinile curente ale tuturor ramurilor puterii". În aceste condiţii, este cel puţin paradoxal faptul că conţinutul proiectului nu a fost dat publicităţii, nici măcar parţial, deşi anterior autorităţile au anunţat în repetate rînduri că vor supune proiectul dezbaterilor publice înainte de a-l fi adoptat.

Relaţiile cu România

În cadrul întîlnirii anuale cu ambasadorii şi consulii generali ai României, premierul român Adrian Năstase a declarat că la momentul actual Bucureştiul nu mai este interesat să semneze un tratat politic de bază cu Moldova, care, în condiţiile actuale, ar fi lipsit de conţinut şi doar ar repeta "stereotipurile din acordurile de dinainte de 1989".

În ciuda eforturilor României de a aborda pozitiv relaţiile cu Moldova, acestea nu vor funcţiona atîta timp cît Moldova nu se va debarasa de suspiciunile pe care le are în ultimul timp faţă de România, a menţionat premierul Năstase.

Tratatul politic de bază între Moldova şi România a fost parafat în aprilie 2000, însă din cauza unor modificări introduse ulterior în mod unilateral de partea moldovenească procedura de semnare şi ratificare a acestuia a fost stopată.

Preşedinţia Consiliului Europei

Şeful diplomaţiei moldoveneşti Nicolae Dudău, în calitatea sa de Preşedinte în exerciţiu al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, a avut o întrevedere cu Alteţa Sa, Rainer al III-lea, prinţul Principatului Monaco, cu care a discutat perspectiva aderării Principatului Monaco la Consiliul Europei.

Au fost abordate şi unele aspecte ale relaţiilor bilaterale dintre Moldova şi Principatul Monaco, inclusiv perspectiva stabilirii relaţiilor diplomatice dintre cele două state, dar şi perspectiva unei asistenţe tehnice şi financiare pe care Monaco ar putea să o acorde Moldovei.

IV. Studii, analize, comentarii

1. Portretul sociologic al noilor primari
Igor Boţan

În perioada estivală mass-media oficială a consacrat destul de mult spaţiu pentru reflectarea problemelor cu care se confruntă organele administraţiei publice locale formate după alegerile locale generale din 25 mai a.c. Majoritatea problemelor se manifestă ca efecte colaterale ale revizuirii sistemului administraţiei publice şi organizării administrative a teritoriului (instituirea a 33 de raioane în locul celor 10 judeţe). Este vorba, în primul rînd, despre blocarea conturilor unui şir de primării, insuficienţa cadrelor pentru îndeplinirea obligaţiunilor organelor administraţiei locale prevăzute de noua legislaţie în domeniu etc. Evident, aceste probleme au atras după sine un şir de alte probleme cum ar fi pregătirea localurilor pentru noul an de studii, pregătirea gospodăriilor comunale pentru sezonul rece, alte probleme cu caracter social.

Problemele respective nu par a fi temporare. Spre exemplu, primarii oraşelor Cahul şi Orhei, care sînt centre cu o pondere economică semnificativă, şi-au exprimat oarecum nedumerirea în privinţa normelor extrem de rigide referitoare la numărul de specialişti care pot fi angajaţi în statele primăriilor. Numărului inadecvat al funcţionarilor administraţiei publice locale poate afecta activitatea primăriilor pe parcursul întregului mandat. Este curios faptul că ambii primari care şi-au exprimat nedumerirea în public au fost aleşi din partea partidului de guvernămînt, care a asigurat opinia publică că a pregătit foarte bine revizuirea sistemului de administraţie publică locală.

După toate aparenţele, problema restricţiilor faţă de statele de personal este o expresie a eforturilor Guvernului de a evita criticele oponenţilor revizuirii sistemului de administraţie publică, care au argumentat că creşterea cu mai bine de 1/4 a numărului de primării şi de 3 ori a numărului de unităţi administrative de nivelul II (raioane) va contribui la creşterea semnificativă a numărului de funcţionari public şi, respectiv, la creşterea cheltuielilor pentru întreţinerea lor. Astfel, în conformitate cu deciziile Guvernului, statele de personal ale primăriilor satelor (comunelor) vor număra între 4 şi 13,5 unităţi; cele ale primăriilor oraşelor şi municipiilor, cu excepţia municipiilor Chişinău şi Bălţi, între 8 şi 26,5 unităţi. Efectivul aparatului preşedintelui raionului şi subdiviziunilor acestuia - 7 la număr - se va constitui din 60,5-83 unităţi. Aceste cifre indică oricum o creştere a numărului de funcţionari publici, deşi, după cum am văzut, insuficientă pentru ca acestea să funcţioneze normal.

La întîlnirea pe care a avut-o vara trecută Preşedintele, Vladimir Voronin, cu reprezentanţii noii conduceri a raioanelor le-a solicitat acestora să respecte structura aparatelor de conducere a unităţilor administrativ-teritoriale. În acest sens, Parlamentul urmează să voteze proiectul amendamentelor la Codul contravenţiilor administrative, aprobat la 9 iulie de Cabinetul de miniştri, potrivit căruia se prevăd amenzi în mărime de la 70 pînă la 100 de salarii minime pentru instituţiile bugetare centrale şi locale care vor depăşi cotele regulamentare de personal.

O altă problemă cu care, după toate aparenţele, se vor confrunta primarii este acea a apartenenţei lor politice. Din păcate, imediat după alegeri, în cadrul emisiunii analitice "Argumente" de la postul naţional de televiziune s-a afirmat în mod explicit că primarii aleşi din partea altor formaţiuni decît a celei de guvernămînt ar putea să se confrunte cu probleme la formarea bugetelor localităţilor pe care le reprezintă. De fapt, aceasta nu pare a fi o practică pur locală, ea avînd un areal de răspîndire mult mai larg. Spre exemplu, recent postul de radio BBC a informat despre faptul că şi în România primarii aleşi din partea altor partide decît cel de guvernămînt sînt trataţi în mod discriminatoriu, exact în ceea ce priveşte transferurile bugetare.

Nu este exclus că problema aparenţei politice a primarilor va genera neînţelegeri şi în rîndurile asociaţiilor de primari din care aceştia fac parte. În prezent, în RM există cel puţin 7 asociaţii de primari: Liga Naţională a Asociaţiilor de Primari (LNAP), Federaţia Puterilor Locale şi Regionale (FPLR), Asociaţiei Primarilor şi Colectivităţilor Locale (APCL), Asociaţia Primarilor din Găgăuzia (APG), Asociaţia Femeilor Primari (AFP), recent a fost înregistrată organizaţia de primari ai Partidului Social-Liberal (PSL), iar Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD) şi-a creat de mult subdiviziuni în conformitate cu domeniul de activitate profesională a membrilor săi.

De aceea nu este de mirare că adunarea generală a APCL de la 9 august a.c. la care au participat 310 primari a dat naştere unor anumite neînţelegeri. Organizatorii au afirmat că structura respectivă este una apolitică şi au argumentat că necesitatea întrunirii este "dictată de schimbările produse în legătură cu revenirea la sistemul de raioane", subliniind totodată că "APCL a fost în permanenţă pe linia întîi în sprijinirea reformelor din domeniul administraţiei publice locale, utilizînd principiile echidistanţei politice, raţionalităţii şi menţinerii consensului social şi politic în societate".

În replică, liderii altor două organizaţii ale primarilor (LNAR, FPLR) au lansat la 11 august a.c. o declaraţie în care au supus criticilor organizatorii întrunirii APCL, învinuindu-i pe aceştia că s-au erijat în postura de "unica asociaţie a puterilor locale din RM, care apără interesele primarilor", de "manifestare de servilism şi secretomanie" pe motiv că "nu au binevoit să invite cel puţin dintr-o minimă decenţă reprezentanţii celorlalte organizaţii similare". Semnatarii declaraţiei afirmă că APCL a fost "reînfiinţată de această dată prin intermediul executivelor raionale, la indicaţia directă a Guvernului central". În opinia lor "nu poate o organizaţie înfiinţată recent de Guvern să pretindă că va apăra autonomia locală, pentru că apărarea efectivă şi reală a intereselor autorităţilor locale presupune, în mod necesar, un şir de condiţii indispensabile".

Argumentele pe care le aduc semnatarii declaraţiei sînt destul de serioase. În primul rînd, ultima plenară a partidului de guvernămînt, consacrată rezultatelor recentelor alegeri locale, s-a desfăşurat sub genericul "verticala puterii este construită", lucru care lasă să se înţeleagă că autorităţile administraţiei publice locale reprezintă o verigă subordonată în "verticala puterii". Acest lucru se resimte prin: "presiunile administrative şi acţiunile politice, exercitate de către Guvernul central asupra autorităţilor locale; impunerea organigramei de funcţii, de sus în jos, contestate de primari şi aflate în contradicţie flagrantă cu prevederile art.6/1 al Cartei Europene a autonomiei locale, prin care primăriile sînt obligate să-şi reducă statele de personal şi numărul de servicii oferite; implicarea Guvernului în procesul de creare şi recreare a asociaţiilor aleşilor locali contrazice spiritul autonomiei locale şi, evident, contravine recomandărilor adresate autorităţilor centrale din ţara noastră de către Comisia Europeană şi Consiliul Europei etc."

În această situaţie apare şi un alt şir de întrebări. Spre exemplu, cum poate pretinde APCL că este neafiliată politic dacă însăşi problema revizuirii administraţiei publice locale a fost în ultimii ani una dintre cele mai spinoase probleme politice? Cum poate pretinde APCL că "a fost în permanenţă pe linia întîi în sprijinirea reformelor din domeniul administraţiei publice locale" dacă reforma administraţiei publice locale din 1999, realizată cu suportul Consiliului Europei şi al unui şir de ţări donatoare, a fost de fapt anulată, revenindu-se la organizarea şi principiile de funcţionare vechi? Să se înţeleagă că APCL a susţinut şi reforma administraţiei publice locale din 1999 şi anularea acesteia în 2003 etc?

Din păcate, se poate presupune că toate aceste probleme vor avea un impact semnificativ în lupta politică din RM. Vorba e că unul din semnatarii declaraţiei, liderul FPLR, nu este altcineva decît primarul general de Chişinău, Serafim Urechean, care recent a devenit şi unul dintre copreşedinţii Alianţei "Moldova Noastră" (AMN), declarată în cadrul ultimei plenare a partidului de guvernămînt drept "principalul oponent politic" al acestuia. Deci s-ar putea ca lupta politică dintre cele două formaţiuni să se dea şi prin intermediul organizaţiilor de primari. Aici merită menţionat faptul că în conformitate cu datele sondajelor sociologice primăriile sînt organele administraţiei publice cu unul dintre cele mai înalte rating-uri de încredere din partea cetăţenilor, peste 50% fiind devansate doar de instituţia prezidenţială.

Acest lucru nu este întîmplător. Primarii reprezintă o categorie de elită a societăţii moldoveneşti. În primul rînd, primarii sînt singura categorie eligibilă de funcţionari, participînd la un act politic de importanţă crucială, cum sînt alegerile în circumscripţii uninominale, în mod direct, cu o majoritate absolută din sufragiile cetăţenilor. Aceasta îi deosebeşte pe primari de deputaţii în Parlament, consilierii organelor locale de toate nivelurile care sînt aleşi aproape în mod anonim, în baza listelor de partid, şi chiar de Preşedintele ţării care este ales în mod indirect. Aceleaşi sondaje de opinie atestă că majoritatea absolută a cetăţenilor se împotriveşte modalităţii de alegere a consilierilor, deputaţilor şi Preşedintelui ţării.

Deci se poate afirma că modalitatea alegerii primarilor probează calităţile lor personale. În acest sens există un şir de factori încurajatori, care inspiră încrederea că primarii şi organizaţiile de primari vor şti să facă faţă problemelor şi sfidărilor cu care să vor confrunta, evident cu condiţia că administraţia centrală va respecta principiile autonomiei locale.

Aşteptările pozitive sînt legate de portretul sociologic extrem de favorabil al primarilor aleşi în cadrul recentelor alegeri locale din mai-iunie a.c. În primul rînd, merită menţionat faptul că vîrsta medie a primarilor este 47,5 ani, ceea ce înseamnă că aceştia posedă destulă experienţă şi energie pentru a-şi realiza planurile. Limitele de vîrstă ale primarilor pe formaţiuni politice este de 43,5 ani pentru Blocul PSD-PSL şi, respectiv, 48 de ani pentru Partidul Comuniştilor (PC).

Nivelul de educaţie al primarilor este unul destul de înalt. Astfel, aproximativ 26% din primari au studii agro-zootehnice, 24% - pedagogice, 19% - inginereşti, 6% - economice, 5% - juridice, 4% - medicale. Există printre primarii aleşi persoane cu studii politologice, ziaristice, militare etc., însă aceştia sînt destul de puţini. Numărul primarilor care nu au studii superioare este sub limita de 9%, însă este neîndoielnic faptul că aceştia posedă calităţi de lideri, o dată ce au obţinut victorii într-o luptă electorală în care pentru un mandat au candidat în medie cîte 4 persoane.

Este interesant să observăm care a fost ocupaţia candidaţilor pînă a fi aleşi în funcţia de primari. În primul rînd, merită menţionat faptul că 290 din primarii au fost realeşi, ceea ce reprezintă 32,3%, adică aproximativ 1/3, din numărul total. Dacă luăm în consideraţie faptul că au mai fost aleşi 11 foşti primari interimari şi 14 viceprimari, vedem că în total 35% din primarii aleşi au experienţă în ceea ce priveşte conducerea primăriilor. Starea de lucruri este şi mai încurajatoare dacă luăm în consideraţie că în plus 109 persoane (12%) au fost funcţionari publici în organele administraţiei locale pînă a fi aleşi în funcţii de primari. Astfel, despre 47% din primarii aleşi, adică aproape jumătate, se poate afirma că au experienţa necesară pentru a-şi îndeplini cu succes obligaţiunile. Acest lucru este important fiindcă doar 1% din primarii aleşi au declarat că au studii speciale de bază în domeniul administraţiei publice locale.

Nu este mai puţin importantă nici experienţa celorlalţi primari. Astfel, 11% din primarii aleşi au deţinut funcţia de director, sau au activat în organele de conducere ale unor societăţi pe acţiuni şi în SRL-uri; 7% au fost angajaţi ai unor întreprinderi private; aproximativ 10% deţineau poziţii de conducători ai gospodăriilor ţărăneşti. Nu este de neglijat nici experienţa managerială a celor 5% de directori ai instituţiilor de învăţămînt; calităţile de comunicare a 6% de profesori. Poziţia socială a unei părţi din noii primari pînă la alegeri era: 7% - şomeri, 2% - medici, 2% - pensionari, 1,3% -poliţişti, 1% - activişti ai ONG-urilor etc.

Este interesant să observăm reprezentarea femeilor în funcţia de primar. În mod curios, procentajul femeilor alese în funcţie de primar practic coincide cu procentajul femeilor care deţin în prezent funcţia de deputat în Parlament - aproximativ 16% (imediat după alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 mandate de deputat au obţinut 10% de femei, ulterior această cifră s-a schimbat datorită candidaţilor supleanţi care i-au înlocuit pe cei care din anumite motive au părăsit funcţia de deputat). Reprezintă interes şi distribuţia femeilor primari în dependenţă de afilierea politică: Blocul PSD-PSL - 21%; Partidul Democrat (PD) - 19%; Uniunea Centristă (UC) - 18%; PC - 17%; candidaţi independenţi - 16%; PPCD -10%.

Este curios că portretul sociologic al primarilor aleşi din partea actualului partid de guvernămînt practic nu se deosebeşte de cel al partidelor de opoziţie. Din acest punct de vedere se poate admite că problema PC legată de lipsa cadrelor competente a fost soluţionată cel puţin la nivel local. În acest sens, PC şi-a îndeplinit sarcina de a promova în organele administraţiei publice locale persoane cu autoritate fără a lua în consideraţie faptul dacă aceştia împărtăşesc viziunile comuniste sau nu. Totuşi există indicatori care demonstrează că atractivitatea PC nu este cea mai impunătoare. Această concluzie poate fi trasă dacă observăm comportamentul a 1/3 din cei 290 de primari realeşi, care şi-au schimbat apartenenţa politică după exercitarea mandatului precedent. S-ar părea că PC a avut cele mai mari posibilităţi pentru convertirea foştilor primari. Statistica ne demonstrează însă că a excelat pe acest tărîm mai ales AMN. În afara de primarii care au făcut parte din formaţiunile constituente ale AMN, aceasta a mai atras de partea sa 1/3 din toţi primarii convertiţi sau 1/6 din numărul total al primarilor realeşi. PC a reuşit să convertească practic acelaşi număr de primari, dar procentual AMN a fost de două ori mai eficientă decît PC în domeniul respectiv. Evident, metodele de convertire au fost diferite. Cel mai uşor s-au lăsat convertiţi foştii primari independenţi (aleşi în 1999), fiind urmaţi de primarii fostei Alianţe Centriste (AC), Convenţiei Democrate (CD), Partidului Forţelor Democrate (PFD), PPCD. Curiozitatea a reprezentat-o faptul că 2 foşti primari din partea PFD sau au trecut după ultimele alegeri locale în tabăra antagonistă a PC.

Este interesant şi cazul primarului de Ungheni, Vitalie Vrabie, care a devenit recent preşedinte al APCL. El şi-a obţinut mandatul precedent în calitate de candidat independent, iar actualul din partea PC. Curiozitatea constă în faptul că înaintea campaniei electorale Curtea de Conturi i-a verificat activitatea financiară, dînd publicităţii în Monitorul oficial a rezultatului controlului şi neregulile constatate, deja după realegerea sa. Evident acest lucru a stîrnit speculaţii pe marginea metodelor pe care PC le-a utilizat pentru convertirea unor figuri importante. Speculaţiile respective pot avea totuşi o anumită credibilitate dacă luăm în consideraţie metodele abuzive ale PC descrise în raportul final al misiunii OSCE de observare a alegerilor, făcut public la 14 august a.c.

De asemenea, reprezintă o curiozitate faptul că în cele 256 de primării noi procentajul de mandate obţinut de concurenţii electorali nu se deosebeşte prea mult de cel mediu pe ţară. Astfel, devine evident că iniţiativa PC de a mări numărul primăriilor cu 1/4 practic nu i-a adus acestuia vreun beneficiu semnificativ. Formal, cel mai mult a avut de beneficiat de pe urma măriri cu 1/4 a numărului de primării formaţiunea care s-a opus în modul cel mai activ acestei iniţiative - PPCD. Spre exemplu, PC a acumulat în noile primării 36% din numărul total de mandate, iar PPCD - 55%. Este interesant şi faptul că AMN a obţinut mandate în 18% din noile primării, ceea ce este cu aproximativ 3% mai puţin decît rezultatul de ansamblu pe ţară. Acest rezultat este important pentru AMN deoarece el demonstrează că influenţa lui Serafim Urechean în calitatea de lider al FPLR şi a Alianţei Independenţilor (AI) nu a fost decisivă în obţinerea rezultatului foarte bun. Aceasta din simplul motiv că în aceste localităţi nu existau primari care fi putut fi afiliaţi şi deci influenţai prin intermediul FPLR şi AI.

Datele statistice de mai sus ne sugerează că noul corp de primari ar fi capabil să-şi îndeplinească cu succes funcţiile dacă administraţia centrală ar respecta autonomia celei locale. Însă recenta altercaţie publică dintre cele mai puternice organizaţii de primari din Republica Moldova lasă puţin loc pentru optimism în această privinţă.

2. Un buget cu mai multe necunoscute
Anatolii Gudîm

La începutul lunii septembrie, pe site-ul Guvernului www.moldova.md a fost plasat proiectul bugetului de stat al Republicii Moldova pentru anul 2004. Acest eveniment este un bun exemplu de glasnosti. Şi deoarece acest proiect va ajunge în Parlament abia în luna octombrie pentru a fi dezbătut de către legislatori, vom avea şi noi, cei care ne numim "societate civilă", posibilitatea să luăm parte la aceste discuţii.

La prima vedere, proiectul bugetului de stat pentru 2004 uimeşte prin optimismul său. Bugetul se preconizează a fi fără deficit. Ca şi în anii precedenţi, el se deosebeşte prin orientarea sa socială - 38,7% din cheltuieli vor fi alocate pentru protecţia socială, ocrotirea sănătăţii, învăţămînt, ştiinţă şi cultură. În afară de aceasta, pentru majorarea salariilor angajaţilor din sfera bugetară sînt preconizate 340 mln lei. Va fi micşorată şi povara fiscală: impozitul pe venit va fi micşorat de la 22% la 20%, iar defalcările în fondul de asigurări sociale de la 29% la 27%. Nu a fost trecută cu vederea nici agricultura. Se preconizează crearea unui fond de subvenţionare a producătorilor agricoli în valoare de 30 mln lei.

Toate acestea au loc pe fundalul unor indicatori macroeconomici preponderent pozitivi prognozaţi pentru anul viitor - creşterea PIB cu 5,0%, un nivel minim al inflaţiei de 4,5% şi o rată de schimb a valutei naţionale de pînă la 15,2 lei pentru 1 dolar SUA.

Totuşi, care este sursa acestor venituri? Cea mai mare parte a lor (65,0%), ca şi pînă acum, va proveni din contul TVA şi al accizelor. Veniturile nefiscale vor constitui nu mai mult de 421,5 mln lei. Spre deosebire de bugetele unor ţări europene, veniturile provenite din urma impozitului pe pămînt şi pe proprietatea imobiliară sînt destul de mizere - de doar 4,2%. În plus, Ministerul Finanţelor mizează pe granturile donatorilor (289 mln lei) şi pe veniturile de la privatizare estimate la circa 304 mln lei.

După examinarea proiectului bugetului pentru 2004, apare involuntar un sentiment de părere de rău faţă de cei care l-au elaborat, faţă de Guvern şi, în sfîrşit, faţă de situaţia din ţară din anul care vine. Proiectul conţine prea multe "variablile necunoscute", principalele momente problematice fiind următoarele:

• Va beneficia oare ţara de asistenţă din afară? În ce volum şi de la cine? Şi cum vor fi achitate datoriile acumulate? În acest scop în proiectul bugetului sînt prevăzute 371,9 mln lei (circa 24,5 mln dolari SUA), ceea ce e de 3 ori mai puţin faţă de plăţile precedente;

• Cît de eficientă va fi micşorarea pragului de impozitare pentru înviorarea economiei? Nu va destabiliza oare aceasta partea de venituri a bugetului?

• Va fi diminuată economia subterană (potrivit unor evaluări ale Departamentului de statistică aceasta constituie nu mai puţin de 1/3 din PIB), în special în domeniile unde s-a statornicit cel mai bine - produsele alcoolice, tutunul, produsele de benzinărit, medicamentele, valorile imobiliare şi operaţiunile de export-import?

• Ce obiecte vor putea fi privatizate? "Moldelecom"-ul? Reţelele electrice din nordul ţării? Fabricile de vin? Fabricile "Zorile" sau "Viorica"? În anul curent privatizarea acestora nu a fost posibilă;

• Trebuie oare să mărim în continuare cheltuielile de întreţinere a aparatului de stat? N-ar fi timpul să punem în aplicare "planul Vasile Iovv", care prevede reorganizarea structurii şi funcţiilor Guvernului, dat fiind că aparatul unor ministere de ramură "consumă" într-un an mai mulţi bani decît decontează în buget întreprinderile "afiliate" acestor ministere?! Şi care poate fi calitatea aparatului de stat, atunci cînd din 32 de raioane nou-create doar 14 au prezentat proiectele bugetelor raionale ministerului de Finanţe în termenul stabilit?

• Din ce surse va fi acoperită majorarea salariilor angajaţilor din sfera bugetară avînd în vedere că în prezent datoriile la neplata salariilor se cifrează la 176,5 mln lei (12,7 mln dolari SUA), în creştere faţă de luna precedentă cu 23,9 mln lei? Care vor fi sursele de plată a compensaţiilor sociale (384,8 mln lei) pentru unele categorii ale populaţiei (invalizi, veterani ai războiului, familii cu mulţi copii etc.)? În anul curent, acestea au consumat circa 14,0 mln dolari SUA, o mare parte din această sumă fiind acoperită de Comisia europeană, USAID şi alte agenţii donatoare.

Din toate acestea rezultă că proiectul bugetului pentru 2004 a fost elaborat cu mari dificultăţi. Orientarea lui socială este rezultatul sărăciei. Alte ţări elaborează "bugete de dezvoltare", noi însă alocăm pentru investiţii doar 90 mln lei (1,7% din cheltuieli!), iar pentru cercetările ştiinţifice - 66 mln lei, inclusiv pentru Academia de Ştiinţe - 3,2 mln lei, ceea ce e mai puţin decît sumele alocate pentru întreţinerea unor ministere.

Varianta iniţială a proiectului bugetului pentru 2004 este "copilul" Ministerului Finanţelor. Participarea la elaborarea proiectului a altor structuri guvernamentale, inclusiv a Ministerului Economiei, a fost minimală. De remarcat faptul că în însăşi structura cheltuielilor bugetului de stat ministerul Finanţelor este plasat în onorabilul compartiment 1 - "Servicii de stat cu destinaţie generală" (împreună cu Parlamentul, aparatul Preşedintelui şi Cancelaria de Stat a Guvernului), pe cînd ministerul Economiei, ca o rudă săracă, este plasat la coada tuturor ministerelor de ramură, în compartimentul 19 - "Alte servicii legate de activitatea economică".

În mod normal, ar fi de aşteptat ca participarea Ministerului Economiei, instituţia de frunte în stabilirea politicii economice, să fie decisivă la elaborarea reperelor ideologice şi a categoriilor de bază ale proiectului bugetului de stat. Iar pentru ca lucrurile să meargă şi mai bine, Ministerului Finanţelor, care posedă foarte bine tehnica elaborării şi executării bugetului după formula venit-cheltuială, i-ar fi necesar un partener şi un oponent.

În realitate, să recunoaştem, Ministerul Economiei s-a pomenit în această situaţie nu tocmai onorabilă din propria vină. Încă în primăvară, pînă la 31 martie, potrivit unui acord semnat cu FMI şi Banca Mondială, ministerul urma să definitiveze proiectul Strategiei creşterii economice şi de combatere a sărăciei (SCERS) pentru anii 2004-2006. În aceste condiţii, proiectul bugetului pentru 2004 urma să devină instrumentul prin care SCERS ar fi fost realizată în primul an şi ar fi preconizat nemijlocit soluţionarea problemelor-cheie din această perioadă.

Deoarece proiectul SCERS nu a fost finisat nici pînă în prezent (Guvernul a promis că în toamnă va consulta societatea civilă pe marginea acestui proiect), iar bugetul de stat pentru anul 2004 a fost elaborat de sine stătător, există două scenarii posibile de evoluţie a evenimentelor:

1. Parlamentul va discuta şi va aproba în regim de urgenţă şi în mod superficial proiectul bugetului pentru 2004, trecînd cu vederea nenumăratele "variabile necunoscute" din proiect, iar în procesul de executare a bugetului acesta va fi supus unor multiple modificări şi completări aşa cum s-a întîmplat în 2003.

2. Discutarea bugetului va dura pînă la sfîrşitul anului curent, iar aprobarea lui va avea loc în primul trimestru al anului 2004. În acest caz, va exista posibilitatea discutării conţinutului şi neclarităţilor din proiect cu misiunile FMI şi ale Băncii Mondiale care sînt aşteptate la Chişinău la toamnă, dar şi cu alţi donatori, sau chiar vor putea fi întreprinse acţiuni ferme de lansare a unui al doilea "val de reforme" şi de participare practică a Moldovei la procesele de integrare europeană.

În mod evident, cel de-a doilea scenariu este preferabil. Însă pentru realizarea acestuia este necesară conlucrarea creativă a Parlamentului şi Guvernului alături de Ministerul Finanţelor. Un lucru este clar: ne aşteaptă un an extrem de dificil din punct de vedere financiar.

Paradoxul constă în aceea că problemele bugetare ale ţării se agravează în mod alarmant pe fundalul unor rate pozitive, potrivit datelor statistice, de creştere a PIB-ului cu 2,1% în 2000, cu 6,1% în 2001, cu 7,2% în 2002 şi cu nu mai puţin de 7%-8% în 2003. Prognozele pentru 2004, atît cea a Guvernului (5,0%), cît şi cea a experţilor străini (4%-5%), sînt la fel de optimiste. Despre default deocamdată nu se vorbeşte. Poate, într-adevăr, vom scăpa nevătămaţi şi de data aceasta? Poate ne vom convinge încă o dată de adevărul maximei "Nu există fortăreţe care să nu cadă în faţa bolşevicilor"?