versiune pentru tipar

Activitatea instituţiilor publice

Preşedinţie
Guvern

Sindicatele în dialogul social, Nicolae Suruceanu
Concepţia integrării europene - în sfîrşit…, Mariana Argint

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Preşedinţie

Preşedintele Voronin a invitat UE să se implice în soluţionarea conflictului transnistrean

Între 11-12 septembrie la Chişinău a avut loc conferinţa internaţională "Conflicte îngheţate în Europa", organizată de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova în cadrul programului de acţiuni al preşedinţiei Republicii Moldova (RM) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (CE). Potrivit unei declaraţii făcute ulterior de Preşedintele Voronin, conferinţa s-a înscris "strategic în seria de activităţi întreprinse de autorităţile RM pentru internaţionalizarea problemei transnistrene" şi pentru rezolvarea ei.

În discursul său de deschidere a conferinţei, Preşedintele Voronin a invitat Uniunea Europeană (UE) să se implice în soluţionarea diferendului transnistrean, exprimîndu-şi speranţa că atît statele garante, cît şi partea transnistreană vor susţine această iniţiativă. Se pare că implicarea UE în soluţionarea conflictului ar fi unul din cele trei elemente ale unei formule universale, după care, potrivit Preşedintelui Voronin, poate fi soluţionat orice conflict îngheţat: internaţionalizarea eforturilor de soluţionare a conflictului, izolarea forţelor care beneficiază de pe urmă stării de conflict şi democratizarea societăţilor aflate în conflict.

Ideea implicării UE în soluţionarea conflictului transnistrean a fost sprijinită de mai mulţi oficiali moldoveni, printre care ministrul Afacerilor Externe Nicolae Dudău, ministrul Reintegrării Vasile Şova, vicepreşedintele Parlamentului RM Vadim Mişin etc., şi a fost comentată de o serie de diplomaţi străini prezenţi la conferinţă.

În acest sens, Rudolf V. Perina, negociator special al Departamentului de Stat al SUA pentru conflictele din Eurasia, a confirmat sprijinul SUA pentru o eventuală implicare a UE în soluţionarea conflictului la care UE ar putea avea o contribuţie importantă. Pe de altă parte, Aleksandr Grişko, şeful Departamentului pentru colaborare europeană al Ministerului de Externe al Federaţiei Ruse, a declarat că atîta timp cît formatul actual de negocieri este unul funcţional nu ar fi cazul ca activitatea acestuia să fie bruiată din cauza discuţiilor pe marginea unor probleme "de procedură", iar rolul UE în soluţionarea conflictului transnistrean ar ţine mai curînd de reabilitarea economică postconflictuală.

În cadrul unei conferinţe de presă, organizată după încheierea lucrărilor conferinţei, viceministrul moldovean de Externe Ion Stăvilă a avertizat că "este prematur să ne aventurăm într-o discuţie pe marginea iniţiativei Preşedintelui Voronin", care este mai curînd o idee asupra căreia va trebui să se lucreze şi care va fi oficializată doar după ce va fi discutată cu toţi actorii implicaţi în procesul de negocieri.

Oricare ar fi însă intenţia sau sorţii de izbîndă ai iniţiativei Preşedintelui Voronin, aceasta nu a fost trecută cu vederea la Bruxelles. Javier Solana, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună a UE, a întreţinut o convorbire telefonică cu preşedintele moldovean, pe care l-a asigurat că UE doreşte şi este gata să sprijine RM în soluţionarea problemei transnistrene, care este un obiectiv comun al UE şi al RM.

Între timp, portalul informaţional European Information System a publicat unele informaţii, cu referinţă la surse diplomatice avizate, potrivit cărora perspectiva unei operaţiuni UE de menţinere a păcii în Transnistria este puţin probabilă în viitorul apropiat, mai multe state UE considerînd că discuţiile pe marginea unei asemenea operaţiuni pot avea loc doar după soluţionarea politică a conflictului. Recunoscînd rolul cheie pe care îl are Rusia în această problemă, observatorii europeni tratează cu prudenţă iniţiativa preşedintelui moldovean de a soluţiona conflictul prin federalizarea Moldovei şi prin instituirea unui regim constituţional nou, remarcînd optimismul exagerat al autorităţilor moldovene faţă de aceste două iniţiative.

Gagauz Yeri trebuie să fie subiect al viitoarei federaţii - spune Vladimir Voronin

În cadrul unei întîlniri pe care Preşedintele Voronin a avut-o cu un grup de deputaţi din Adunarea Populară, organul legislativ al Gagauz Yeri, pe 17 septembrie, acesta a declarat că la elaborarea noii legi fundamentale Comisia Constituţională Mixtă "trebuie să confere autonomiei găgăuze un loc adecvat statutului ei" şi că în viitoarea federaţie asimetrică "Găgăuzia ar trebui sa fie, alături de Transnistria, unul din subiecţii federaţiei", statut care este prevăzut de facto în Constituţia RM.

Pe de altă parte, un grup de deputaţi din legislativul găgăuz s-au întîlnit ceva mai devreme la Tiraspol cu membri ai legislativului transnistrean, Sovietul Suprem, cu care au discutat posibilitatea participării deputaţilor găgăuzi alături de "colegii" transnistreni la lucrările Comisiei Constituţionale Mixte.

Acum o lună, 18 din cei 29 de deputaţi găgăuzi au semnat o declaraţie în care şi-au declarat nemulţumirea faţă de faptul că autonomia găgăuză a fost exclusă din cadrul negocierilor cu privire la viitoarea federaţie.

Reamintim că vara trecută legislativul moldovean a introdus un articol special în Constituţia RM care a constituţionalizat statutul autonomiei şi i-a acordat o serie de imputerniciri suplimentare, printre care dreptul la iniţiativă legislativă alături de parlament, guvern şi Preşedintele RM.

Summit-ul CSI de la Ialta

Preşedintele Voronin a participat la summit-ul Comunităţii Statelor Independente (CSI) desfăşurat la Ialta între 18-19 septembrie, unde a avut întrevederi cu omologii său ucrainean şi rus. Cu Preşedintele Ucrainei Leonid Kucima, Preşedintele Voronin a făcut un schimb de opinii pe marginea subiectelor incluse în ordinea de zi a summit-ului şi a unor subiecte ce ţin de cooperarea moldo-ucraineană, în mod special a problemei proprietăţii RM pe teritoriul Ucrainei. În plus, cei doi preşedinţi au discutat problema transnistreană, iar Leonid Kucima a reafirmat sprijinul Ucrainei pentru identificarea unei soluţii politice a conflictului care nu ar afecta integritatea teritorială a RM.

Problema transnistreană a fost abordată şi în cadrul întrevederii Preşedintelui Voronin cu omologul său rus Vladimir Putin, împreună cu care Voronin a declarat că va încerca să dea "un nou suflu reglementării transnistrene". Cei doi preşedinţi au abordat şi aspecte ale colaborării moldo-ruse în domeniul politic şi economic.

Participanţii la summit-ul CSI din Ialta au adoptat o serie de documente cu caracter economic, inclusiv o declaraţie comună a şefilor de state ce stabileşte că una din priorităţile de bază ale Comunităţii este crearea zonei de comerţ liber, cu perspectiva evoluţiei ulterioare a acesteia într-un spaţiu economic unic.

În acelaşi timp, la sfîrşitul lucrărilor summit-ului CSI de la Ialta, Preşedintele Voronin s-a arătat sceptic faţă de perspectivele CSI şi a declarat că RM va întreprinde pe viitor acţiuni mai hotărîte în direcţia Uniunii Europene. "Cele întîmplate [la Ialta] nu pot să înspire prea mult optimism. Eu am afirmat întotdeauna că Moldova nu va deveni groparul CSI, dar după cele petrecute la Ialta perspectiva CSI este evidentă. Ideile despre o posibilă modernizare a comunităţii au fost abandonate pentru totdeauna," a mai declarat preşedintele moldovean.

2. Guvern

Relaţiile cu finanţatorii externi

Reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internaţional (FMI) la Chişinău, Edgardo Ruggiero, a contestat informaţiile publicate recent în presa moldovenească precum că FMI nu va relua finanţarea RM decît după alegerile parlamentare din 2005. Calificînd aceste informaţii drept o încercare de a politiza relaţiile dintre FMI şi Moldova, Ruggiero a declarat că politica FMI este determinată de politicile economice pe care le promovează un guvern şi nu de culoarea politică a acestuia. Potrivit estimărilor lui Ruggiero, FMI ar putea reîncepe finanţarea RM în prima jumătate a anului 2004, o misiune a FMI urmînd să sosească la Chişinău la toamnă pentru a evalua disponibilitatea executivului moldovean de a promova în continuare principiile economiei de piaţă şi modul în care statul moldovean îşi vede rolul în economia ţării.

Între timp, Banca Mondială a refuzat să dea curs solicitării Guvernului moldovean de a prelungi cu şase luni acordul de creditare SAC-III, care expiră la 30 septembrie şi din care Chişinăul a primit o singură tranşă de 10,6 mln dolari SUA din valoarea totală a creditului de 30 mln dolari SUA. Cea de-a doua tranşă a creditului pe care RM urma să o primească în decembrie 2002 a fost blocată din cauza inconsistenţei politicilor economice ale Chişinăului şi a neîndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor creditării. Ulterior Banca Mondială a înaintat o serie de condiţii pentru deblocarea creditului, pe care însă Guvernul moldovean nu le-a îndeplinit. În aceste condiţii, Guvernul va trebui să negocieze cu Banca Mondială un nou credit pentru ajustări structurale.

Tarife

Guvernul a renunţat la ideea creării unei Agenţii pentru protecţia şi dezvoltarea concurenţei prin comasarea Agenţiei naţionale pentru reglementarea în energetică (ANRE) şi a Agenţiei naţionale pentru reglementări în telecomunicaţii şi informatică (ANRTI). În schimb Guvernul va crea o agenţie pentru protecţia consumatorului, nu înainte însă de a consulta structurile financiare internaţionale. Reamintim că intenţia Guvernului de a comasa cele două instituţii a fost calificată de mai mulţi analişti locali, dar şi de reprezentanţi ai organismelor financiare internaţionale drept o încercare a Guvernului de a controla tarifele la energia electrică şi la gazele naturale.

Pe de altă parte, Premierul Vasile Tarlev a declarat recent că executivul intenţionează să influenţeze preţurile la produsele petroliere prin intermediul unei întreprinderi de stat, care va importa benzina şi motorina direct de la producători, fără intermediari. Potrivit lui Tarlev, statul va păstra concurenţa loială pe piaţă, dar în acelaşi timp va urmări ca preţurile la produsele petroliere să rămînă stabile.

Sindicate-Guvern

Guvernul a decis la 17 septembrie majorarea cu 15 la sută a salariilor angajaţilor bugetari din domeniul învăţămîntului, ocrotirii sănătăţii, asistenţei sociale, ştiinţei, culturii, artei şi sportului. Salariile celorlalte categorii de angajaţi bugetari vor fi majorate cu 15 la sută cu începere de la 1 decembrie.

Guvernul a luat această decizie după ce, anterior, a încheiat negocierile cu sindicatele fără a satisface revendicarea acestora de a majora salariile cu 50 la sută. Cu toate acestea, sindicatele nu vor intra în grevă după cum au promis. În schimb, Confederaţia Sindicatelor din RM va insista ca Guvernul să prevadă fonduri pentru operarea a noi majorări de salarii în sfera bugetară în anul 2004.

Asigurări medicale obligatorii

Guvernul a luat o serie de măsuri în vederea introducerii sistemului de asigurări mediale obligatorii pe întreg teritoriul RM cu începere de la 1 ianuarie 2004. Acest sistem a fost introdus cu titlu de experiment în raionul Hînceşti din 1 iulie 2003, care, potrivit unor estimări preliminare, a reuşit în linii mari dar continuă să întîmpine unele dificultăţi. Aşadar, Guvernul a cerut ministerului de resort şi Companiei naţionale de asigurări medicale obligatorii să creeze un fond iniţial pentru introducerea asigurărilor în 2004 şi a dispus ca toate datoriile creditoare ale instituţiilor medico-sanitare publice să fie achitate pînă la 1 noiembrie 2003. În plus, executivul a dispus distribuirea poliţelor de asigurări medicale obligatorii, publicarea tarifelor la serviciile medico-sanitare, elaborarea mecanismelor de aprovizionare cu medicamente a bolnavilor spitalizaţi etc.

II. Transnistria

Comisia constituţională

În perioada de referinţă Comisia Constituţională Mixtă (CCM) s-a întrunit în două şedinţe ordinare, în cadrul cărora a continuat lucrul asupra capitolului cu privire la drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Deşi membrii CCM nu au ajuns încă la un numitor comun asupra problemelor ce ţin de cetăţenie, învăţămînt şi asigurări sociale, copreşedintele CCM din partea Tiraspolului, Evgheni Şevciuk, a apreciat aceste divergenţe ca fiind neesenţiale şi şi-a exprimat speranţa ca la următoarea şedinţă capitolul în cauză va fi aprobat. Unica divergenţă esenţială, potrivit lui Şevciuk, este cea care ţine de articolul propus de partea transnistreană cu privire la dreptul cetăţeanului la rezistenţă. Această propunere a fost respinsă de reprezentanţii Chişinăului în CCM pe motiv că o asemenea prevedere ar putea încuraja extremismul şi interpretări arbitrare ale deciziilor adoptate de instituţiile statului.

În acelaşi timp Igor Smirnov, liderul administraţiei de la Tiraspol, a declarat în cadrul unei şedinţe a Sovietului Suprem (legislativul transnistrean) că nu trebuie admisă blocarea negocierilor la iniţiativa părţii transnistrene, deoarece astfel Transnistria va pierde iremediabil statutul de partener egal în dialogul politic cu Chişinăul. În cadrul aceleiaşi şedinţe, Evghenii Şevciuk, copreşedintele CCM din partea Transnistriei, a reiterat poziţia transnistrenilor de a institui o federaţie contractuală (i.e. confederaţie) şi a menţionat că divergenţele dintre cele două părţi cu privire la formatul viitoarei federaţii ar putea complica activitatea CCM.

Război telefonic

Un adevărat război telefonic a fost declanşat începînd cu 9 septembrie între cele două maluri ale Nistrului. Iniţial, telefonia mobilă din Transnistria gestionată de unica companie de telefonie mobilă din regiune, Interdnestrcom, a fost blocată în urma instalării de către o întreprindere a Ministerului Transportului şi Comunicaţiilor din RM a unui emiţător pentru televiziunea digitală la Căuşeni. Emiţătorul a bruiat reţeaua de telefonie mobilă din Transnistria, care utilizează în mod neautorizat frecvenţe alocate pentru televiziunea digitală. Interdnestrcom a calificat acest incident drept o încercare a autorităţilor moldoveneşti de a lichida activitatea operatorului transnistrean, acuzînd Chişinăul de "iniţierea unui război informaţional împotriva tuturor utilizatorilor de pe teritoriul RM şi Transnistriei". În răspuns, din 9 septembrie Interdnestrcom a blocat traficul de telefonie fixă locală spre partea de est a RM.

Directorul adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică (ANRTI), Stanislav Gordea, a declarat că, de fapt, bruiajul din 9 septembrie al reţelei de telefonie mobilă din Transnistria s-a datorat blocării de către compania Moldtelecom a terminaţiei traficului internaţional efectuat în mod ilicit de către Interdnestrcom în reţeaua Moldtelecom. Potrivit lui Gordea, Moldtelecom a blocat terminaţia traficului internaţional pentru evitarea pierderilor financiare pe care le suportă din cauza utilizării ilicite a reţelei sale de către Interdnestrcom, care a refuzat în repetate rînduri ofertele Moldtelecom-ului de a încheia acorduri de interconectare în condiţii nediscriminatorii şi reciproc avantajoase. ANRTI şi-a declarat disponibilitatea pentru găsirea unui compromis în vederea stopării blocajului din telecomunicaţii cu condiţia ca agenţii economici transnistreni să fie înregistraţi la Chişinău şi să obţină licenţe pentru telefonia fixă, după care Agenţia este gata să le ofere licenţe atît pentru telefonia internaţională, cît şi pentru cea mobilă.

În acelaşi timp, ministrul Telecomunicaţiilor din Transnistria, Vladimir Beleaiev, a chemat autorităţile de la Chişinău să evite confruntările cu Transnistria în domeniul telecomunicaţiilor şi a exprimat disponibilitatea părţii transnistrene de a începe în orice moment negocierile pe marginea conflictului cu condiţia ca ambele părţi să renunţe la acţiunile de bruiaj. Se pare însă că Tiraspolul nu acceptă justificările părţii moldoveneşti şi continuă să privească instalarea emiţătorului de la Căuşeni drept o acţiune premeditată a acesteia de a bruia telefonia mobilă din Transnistria.

În prezent între Moldova şi Transnistria nu există legătură telefonică fixă după ce la 13 septembrie partea transnistreană a închis complet traficul telefonic de pe malul stîng spre cel drept al Nistrului într-o acţiune "de legitimă apărare" faţă de intimidările Chişinăului.

Retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti

După revenirea sa de la Viena, unde şeful misiunii OSCE în RM, William Hill, a prezentat Consiliului permanent al OSCE un raport pe marginea procesului de evacuare a muniţiilor ruseşti din Transnistria, acesta a declarat că condiţiile tehnice pentru evacuarea patrimoniului militar rus din regiune în termenul stabilit la Consiliul Ministerial al OSCE de la Porto mai există încă, insă Rusia trebuie să reia imediat procesul de retragere care a fost blocat acum mai mult de o lună de către autorităţile transnistrene.

Oficial rus însărcinat de Preşedintele Putin să medieze conflictul transnistrean

Şeful-adjunct al administraţiei preşedintelui rus, Dmitri Kozak, a avut la 14 septembrie o întrevedere cu Igor Smirnov şi alţi oficiali transnistreni, cu care a discutat "rolul Rusiei ca stat garant" în soluţionarea conflictului transnistrean. Se pare că vizita oficialului rus la Tiraspol nu a fost deloc întîmplătoare, acesta fiind însărcinat de Preşedintele Putin cu o misiune specială de mediator în problema transnistreană, capacitate pe care Kozac a făcut-o publică în cadrul summit-ului CSI de la Ialta în urma întîlnirii pe care a avut-o acolo Preşedintele Voronin cu omologul său rus. Într-un interviu acordat publicaţiei electronice Gazeta, Kozac a declarat că misiunea sa va fi de a "acorda asistenţă la elaborarea sistemului de relaţii federative între Transnistria şi Moldova", iar interesul Rusiei pentru această problemă se datorează grijii pentru etnicii ruşi care locuiesc în regiune şi care suferă de pe urma conflictului.

III. Relaţii externe

Integrare europeană

Comisia Naţională pentru Integrare Europeană a aprobat la 16 septembrie Concepţia Naţională de Integrare Europeană a RM. Obiectivul de bază al concepţiei este "de a identifica rolul Moldovei în procesele integraţioniste din Europa". Concepţia prevede demersul RM de a adera la UE prin filiera Procesului de Stabilizare şi Asociere, la care îşi propune să fie admisă pînă în 2007. Pînă la sfîrşitul lunii septembrie concepţia va fi remisă Comisiei Europene pentru expertizare, după care Parlamentul RM va adopta Strategia de Integrare Europeană a Moldovei.

Vizită la Belgrad

Nicolae Dudău, ministrul de Externe al RM, a efectuat o vizită oficială în Serbia şi Muntenegru în calitatea sa de Preşedinte al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (CE). Ministrul Dudău a avut întrevederi cu mai mulţi oficiali serbo-muntenegreni, cu care a discutat subiecte legate de respectarea angajamentelor de pre- şi postaderare a Serbiei şi Muntenegru la CE, precum şi subiecte ce ţin de cooperarea bilaterală dintre cele două state, nu în ultimul rînd în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi altor iniţiative regionale şi sub-regionale.

Moldova - Kazahstan

Între 16-17 septembrie la Chişinău s-a aflat într-o vizită oficială Preşedintele Kazahstanului Nursultan Nazarbaiev, în timpul căreia acesta a semnat o serie de acorduri interguvernamentale cu RM şi o declaraţie comună cu Preşedintele Voronin. În cadrul unei conferinţe de presă ţinută de cei doi preşedinţi Nazarbaiev şi-a delarat sprijinul pentru restabilirea parteneriatului comercial cu Moldova în baza principiilor economiei de piaţă şi a intereselor economice reciproce. Acesta a adresat o invitaţie investitorilor moldoveni să plaseze capital în economia Kazahstanului, care înregistrează un ritm anual de creştere a PIB-ului de 10 la sută. În urma vizitei delegaţiei kazahe la Chişinău, cele două părţi au convenit că vor crea condiţii favorabile pentru cooperarea agenţilor economici din cele două state, vor intensifica activitatea de fondare a întreprinderilor mixte şi vor consolida cooperarea în domeniul agriculturii, industriei alimentare şi de prelucrare, transportului etc. În plus, Comisia mixtă moldo-kazahă pentru colaborare comercial-economică, reunită în şedinţă la 15 septembrie, a examinat posibilitatea semnării unui acord cu privire la livrarea directă a gazelor naturale din Kazahstan, fără intermediari, acord care va fi negociat şi cu Rusia şi Ucraina ale căror teritorii vor fi tranzitate la importul hidrocarburilor. În acelaşi timp, Moldova şi-a declarat interesul de a majora volumul livrărilor de gaze naturale din Kazahstan, pentru care RM plăteşte 61 dolari SUA pentru o mie de metri cubi faţă de 80 dolari SUA pentru o mie de metri cubi de gaze furnizate de grupul rus Gazprom, care este în prezent principalul furnizor de gaze naturale în Moldova.

Comunişti chinezi la Chişinău

În perioada de referinţă o delegaţie a Partidului Comunist Chinez s-a aflat într-o vizită "de prietenie" la Chişinău, unde a avut mai multe întrevederi cu oficiali moldoveni, membri ai Partidului Comunist din RM, inclusiv cu Preşedintele Voronin. În cadrul acestor întrevederi s-a subliniat caracterul ascendent al relaţiilor moldo-chineze şi dialogul politic fructuos stabilit între cele două ţări în ultimii trei ani, de cînd în Moldova a venit la putere Partidul Comuniştilor.

IV. Studii, analize, comentarii

1. Sindicatele în dialogul social
Nicolae Suruceanu

Toamna curentă promite a fi fierbinte din punctul de vedere al evenimentelor social-politice. În aceste condiţii este firesc să ne întrebăm cum se vor comporta sindicatele, care, de regulă, devin mai active toamna şi primăvara, lucru caracteristic pentru mişcarea sindicală din toată lumea. Putem afirma cu certitudine însă că acţiunile sindicatelor nu vor avea nimic comun cu evenimentele anunţate de unele partide şi mişcări politice din Republica Moldova pentru această toamnă.

Acţiunile sindicatelor vor ţine mai curînd de tensionarea situaţiei social-economice a populaţiei şi de pericolul real de scădere în continuare a nivelului de trai în Republica Moldova. Acestea se datorează creşterii preţurilor la produsele de primă necesitate, în primul rînd la pîine, şi care constituie indicatorii de bază pentru calcularea coşului minim de consum, majorarea pe parcursul anului curent a tarifelor la agenţii energetici şi intenţiile monopoliştilor-prestători de servicii de a le majora în continuare, creşterea galopantă a nivelului inflaţiei, care îl va depăşi pe cel prognozat de guvern şi, potrivit unor prognoze, va atinge 17% pînă la finele anului curent.

Valoarea minimului de existenţă, un indicator sigur al nivelului de trai, constituie în prezent mai mult de 600 lei şi s-a majorat cu circa 8% faţă de anul precedent. Salariul mediu pe economie, care la moment constituie 818 lei, nu acoperă coşul minim de consum şi, prin urmare, majoritatea covîrşitoare a populaţiei se află sub pragul sărăciei. Potrivit datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie, ponderea populaţiei defavorizate (situate sub minimul de existenţă) constituie în prezent 78 %.

Misiunea sindicatelor în această situaţie dificilă este de a întreprinde măsuri care ar stopa diminuarea în continuare a nivelului de trai al salariaţilor.

Actualmente la nivel naţional în Republica Moldova activează două centre sindicale naţional - inter-ramurale: Confederaţia Sindicatelor din Republica Moldova (CSRM), care întruneşte circa 450 mii de salariaţi din sectorul agrar şi din ramurile neproducătoare (sfera socială, administrarea publică etc.), şi Confederaţia Sindicatelor Libere "Solidaritatea" (CSRM "Solidaritatea"), care întruneşte circa 200 mii de salariaţi din ramurile producătoare şi cele prestatoare de servicii.

Problema asigurării unui salariu decent şi plătit la timp constituie o problemă-cheie pentru sindicate, salariul fiind unica sursă de existenţă a majorităţii cetăţenilor.

Era şi de aşteptat ca sindicatele din sfera bugetară şi în special cele din învăţămînt să nu fie mulţumite de rezultatele negocierilor, care s-au finalizat cu majorarea tarifelor de salarizare anul trecut, deoarece acea majorare nominală nu a condus şi la creşterea salariului real, care a fost "îngiţită" de creşterea în continuare a preţurilor la mărfurile de larg consum şi servicii.

Este pozitiv apreciat faptul că dacă în ultimii doi-trei ani sindicatele au revendicat dublarea salariilor şi au declanşat acţiuni de protest la început de an financiar, cînd bugetul de stat era deja adoptat, în anul curent acţiunile acestora s-au sincronizat cu elaborarea şi discutarea în cadrul ministerelor a proiectului bugetului de stat pentru 2004. Sindicatele au avertizat Guvernul prin mijloacele mass-media că vor declara grevă la nivel naţional în cazul în care acesta nu va accepta dublarea salariilor.

Negocierile s-au finalizat însă cu poziţia fermă a Guvernului de a majora tarifele salariale pentru bugetari doar cu 15%. Depinde de poziţia pe care o vor adopta sindicatele dacă conflictul colectiv va lua amploare şi dacă acesta va fi susţinut de colectivele de muncă.

Într-o cu totul altă situaţie se află sindicatele din sfera de producţie (membre ale CSRLM "Solidaritatea"), al căror principal partener de negocieri asupra tarifelor de salarizare în sectorul real al economiei este Confederaţia naţională a patronatelor. Pe parcursul ultimilor trei ani, "Solidaritatea" a obţinut, în urma negocierilor, o creştere permanentă a tarifelor de salarizare, salariul tarifar pentru categoria I de salarizare în unităţile cu autonomie financiară atingînd mărimea de 340 lei.

Partenerii sociali - Guvern-Sindicate-Patronate - au convenit să lanseze în timpul apropiat negocieri în vederea elaborării unui nou Contract colectiv de muncă la nivel naţional, care vor viza negocierea unor noi tarife de salarizare pentru anul 2004. De menţionat că sindicatele vor cere stabilirea salariului minim garantat pe ţară în dependenţă de valoarea minimului de existenţă, aşa încît cu începere din 2007 salariul minim nu va putea fi mai mic decît minimul de existenţă.

Pe lîngă majorarea salariilor pînă la un nivel care ar corespunde preţului real al forţei de muncă, sindicatele din industrie urmăresc şi scopul de a schimba structura salariilor din sfera de producţie în aşa mod încît ponderea salariului tarifar garantat, în prezent de 30-40% din valoarea totală a salariului, să constituie cel puţin 75%, restul salariului fiind format din adaosuri şi prime. În acest mod salariaţii se află intr-o poziţie de dependenţă faţă de patroni, care pot modifica oricînd partea variabilă a salariului.

Dacă mărimea salariului din sfera bugetară depinde de mijloacele prevăzute în bugetul de stat, valoarea salariilor din sectorul real al economiei depinde în primul rînd de astfel de factori ca stimularea de către stat a producătorilor autohtoni şi protecţia lor, diminuarea în continuare a presiunii fiscale, crearea noilor locuri de muncă şi stabilitatea lor, perfecţionarea profesională a salariaţilor, asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă etc.

Cu alte cuvinte, de la stat se cere o implicare mai activă în procesul de creare a condiţiilor favorabile activităţilor de antreprenoriat şi concurenţei loiale, iar valoarea salariilor poate fi stabilită prin negocieri colective între salariaţi şi patroni, negocieri care şi ele trebuie să fie stimulate mai activ de către stat.

Sindicatele consideră că negocierea colectivă este unul dintre mijloacele cele mai eficiente şi importante de îmbunătăţire a situaţiei salariaţilor în ceea ce priveşte remunerarea echitabilă a muncii, siguranţa locurilor de muncă, asigurarea unor condiţii normale şi sănătoase de muncă. Din aceste considerente sindicatele şi-au orientat activitatea în noile condiţii socio-economice către negocierea contractului colectiv de muncă la toate nivelurile: întreprindere, ramură, nivel naţional.

Actualitatea parteneriatului social în Republica Moldova este evidentă şi se exprimă prin refuzul partenerilor sociali de a recurge la confruntare şi prin promovarea de către aceştia a unei cooperări constructive, bazate pe principiile egalităţii şi încrederii reciproce. Acest lucru stimulează stabilizarea şi garantează pace socială în societate. Sindicatele de comun acord cu patronatele sînt antrenate astăzi în diverse structuri tripartite de dialog social: consiliile de administraţie ale Casei naţionale de asigurări sociale, Companiei naţionale de asigurări în medicină, Agenţiei naţionale pentru ocuparea forţei de muncă, a căror sarcină principală este reprezentarea intereselor salariaţilor şi, respectiv, ale patronilor în aceste structuri.

În situaţia în care economia subterană proliferează, mulţi salariaţii muncesc ilegal, la negru. În plus, în condiţiile în care s-au amplificat şi aprofundat şi mai mult decalajele dintre cererea şi oferta de pe piaţa muncii în ansamblu, adoptarea noului Cod al muncii este un eveniment de o mare importanţă. El formează toate premisele pentru trecerea de la reglementarea centralizată a raporturilor de muncă la cea contractuală.

În acest context, sindicatele vor avea un rol important în cadrul parteneriatului social, exercitîndu-şi la maximum drepturile de a proteja salariaţii pe piaţa forţei de muncă.

Sindicatele consideră că locul lor trebuie să fie acolo unde se elaborează şi se adoptă cadrul juridic al noilor relaţii de muncă pentru a apăra efectiv drepturile şi interesele salariaţilor, militînd pentru un echilibru optim al intereselor părţilor la dialogul social. În acest sens, a fost instituită Inspecţia muncii, care, în colaborare cu sindicatele, are menirea de a efectua controlul respectării legislaţiei în vigoare.

Dialogul social poate cîştiga încrederea oamenilor muncii doar în condiţiile unei păci sociale garantate şi bazate pe distribuirea echitabilă a veniturilor, garantării condiţiilor sănătoase de muncă, dezvoltării economiei naţionale şi a resurselor umane, transparenţei deciziilor luate de organele publice.

Modelul social european spre care ne îndreptăm (ca rezultat al opţiunii politice a actualei conduceri de vîrf a ţării) presupune constituirea unor relaţii moderne şi funcţionale la nivel naţional, dar şi în fiecare domeniu de activitate economică. Pornind de la premisa că rolul sindicatelor în procesul de integrare trebuie să fie unul activ, ele vor elabora în timpul apropiat o strategie care va conţine o serie de condiţii/criterii specifice sindicatelor în cadrul mişcării sindicale a Europei unite.

În opinia sindicatelor, sistemul actual al parteneriatului social este ineficient din următoarele cauze: obligaţiile asumate nu sînt executate, activitate prost organizată, lipsă a responsabilităţii, precum şi incapacitatea sindicatelor de a înainta revendicări argumentate, de a purta negocieri şi de a obţine realizarea acordurilor încheiate.

Una din formele de presiune a patronatelor asupra Guvernului este realizarea drepturilor la acţiuni colective. Ele pot atinge scopurile propuse numai atunci cînd vor fi respectate unele condiţii: revendicările vor fi realiste şi argumentate, se vor respecta strict legile în vigoare pentru a nu fi discreditate, va exista o solidaritate a tuturor salariaţilor şi patronatele vor acţiona în mod transparent aşa încît societatea să cunoască cauzele conflictelor şi rezultatele obţinute.

Evident că perioada de zece ani de tranziţie nu este de ajuns pentru ca sindicatele să devină o verigă puternică în cadrul parteneriatului social. Acest răstimp le-a fost însă suficient pentru a înţelege că problemele social economice pot fi soluţionate la masa de negocieri şi nu de mulţimile din stradă.

Din mult trîmbiţata "şcoală a comunismului", sindicatele au menirea să devină o şcoală a luptei salariaţilor pentru drepturile lor profesionale. Există vre-o legătură între drepturile omului şi autoritatea şi puterea de influenţă a sindicatelor în societate? Istoria de peste un veac de existenţă a sindicatelor în întreaga lume oferă un răspuns afirmativ la această întrebare.

Viaţa ne demonstează că o productivitate mai înaltă este obţinută de oameni mai bine educaţi, hrăniţi, sănătoşi; că sărăcia nu este numai un efect al dezvoltării, ci şi o cauză a degradării mediului fizic şi social, reducerea ei fiind de o importanţă covîrşitoare pentru sănătatea societăţii civile, pentru o mai mare stabilitate socială şi politică, pentru însăşi dezvoltarea economică.

2. Concepţia integrării europene - în sfîrşit…
Mariana Argint

Guvernul a elaborat în sfîrşit proiectul " Conceptul de integrare Europeană al Republicii Moldova". El urmează încă a fi discutat şi detaliat.

Acest document a întîrziat foarte mult. Şi nu este clar de ce se numeşte "conceptul" şi nu "strategia naţională" după cum este cazul în alte state? Să ne amintim faptul că, încă în noiembrie 1993, Preşedintele Mircea Snegur a trimis o scrisoare către preşedintele Comisiei Europene, Jack Delores, propunînd încurajarea elaborării unei baze legislative şi politice ce ar reglementa relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Comisia a evaluat situaţia şi a apreciat schimbările pozitive care au avut loc în Moldova şi anume: primele alegeri parlamentare cu participarea a mai multor partide, adoptarea unei noi Constituţii, liberalizarea economiei şi realizarea unei stabilităţi financiare de nivel macroeconomic, precum şi democratizarea relaţiilor din societate.

Semnarea Acordului de Parteneriat şi Colaborare (APC) dintre UE şi RM (în 1994) şi intrarea lui în vigoare (în 1998) a însemnat recunoaşterea oficială a Moldovei ca partener al UE în vederea dialogului politic şi al cooperării juridice şi economice.

Totuşi acest acord, spre deosebire de "Acordul de asociere" al Uniunii Europene semnat cu ţările din Europa Centrală şi de Est (de la Estonia pînă la Bulgaria), nu a însemnat în nici un caz o etapă premergătoare aderării de mai departe la Uniunea Europeană. Acesta, mai degrabă, a avut menirea de a "europeniza" tînărul nostru stat şi de a apropia organizarea statală, economia şi viaţa socială de criteriile UE stabilite la Copenhaga (1993) pentru potenţialii membrii ai UE.

Din păcate, pe parcursul anilor 1998-2002 acordul dintre Uniunea Europeană şi Moldova a fost implementat destul de încet. Straniu, dar acordul nu a fost modificat, în ciuda noilor accente în politica şi practica de zi cu zi de transformare a Republicii. Ambele părţi - atît Bruxeles-ul cît şi Chişinăul - recunosc că potenţialul Acordului de Parteneriat şi Cooperare nu a fost exploatat la maxim deocamdată. Iată de ce în anul trecut s-a decis ca colaborarea dintre părţi să se axeze pe 5 domenii: armonizarea legislaţiei, cooperarea vamală şi transfrontalieră, combaterea criminalităţii, studierea posibilităţilor de cooperare în cadrul spaţiului de liber schimb şi investiţiile.

După părerea Occidentului, în ultimul deceniu Moldova a fost în aşa-zisa "zonă cenuşie" - zonă a nedeterminării geopolitice. Dar chiar fiind şi în această situaţie, statul a beneficiat deja de o asistenţă în valoare de 240 milioane de Euro în cadrul programului TACIS şi al altor programe de asistenţă. Apoi s-a anunţat că Moldovei i se vor aloca încă 50 mln Euro în perioada 2003-2004 pentru stabilizarea macroeconomică, asistenţă socială, stimularea sectorului privat şi a exportului, precum şi pentru reforma administraţiei publice şi a sistemului judiciar.

Acum însă conducerea de vîrf a Moldovei ridică această problemă mult mai activ, declarînd că integrarea europeană este o prioritate a politicii externe a ţării. După spusele Preşedintelui Voronin (în cadrul întîlnirii sale cu corpul diplomatic din ianuarie 2003) "conducerea Moldovei vede integrarea europeană drept un proces tridimensional. În primul rînd, reintegrarea Moldovei în baza standardelor juridice contemporane. În al doilea rînd, calea europeană înseamnă pentru Moldova modernizarea economiei ţării în baza mecanismelor folosite pe larg în Europa şi în întreaga lume. În al treilea rînd, integrarea europeană înseamnă consolidarea şi dezvoltarea instituţiilor politice, reformarea administraţiei publice printr-o delimitare clară a funcţiilor şi atribuţiilor ce ar corespunde unui stat democratic cu o economie de piaţă".

Preşedintele Voronin a fost mult mai explicit la Ziua Independenţei pe 27 august, 2003: "programul de integrare europeană este pentru noi astăzi principalul document strategic mai presus decît programele de partid sau sarcinile curente ale tuturor ramurilor puterii".

Acestea sunt intenţiile noastre. De aceea Guvernul este convins de faptul că nu există contradicţii fundamentale între politica pro CSI şi cea pro Uniunea Europeană. Se pare că după Summit-ul CSI din Ialta din 18-19 septembrie, încrederea Moldovei în CSI a fost zdruncinată enorm, pe cînd cea în UE, dimpotrivă, a crescut.

Poziţia Comisiei Europene însă este mult mai clară: pe termen mediu (în următorii 10 ani), Moldova nu are şanse de a deveni membru al Uniunii Europene. Pe termen lung acest lucru nu este exclus. Şansele vor creşte o dată cu implicarea republicii în procesele din cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est. La rîndul său, dorind să încurajeze ţara noastră, Uniunea Europeană a declarat că este gata să elaboreze în 2004 un plan de acţiuni prioritare pentru Republica Moldova.

Opţiunea către Uniunea Europeană este un puternic stimul pentru Moldova, deoarece va contribui la democraţia, stabilitatea internă şi securitatea externă a ţării.

Actualmente Moldova este un stat fărîmiţat, situat la periferiile Europei unite, existenţa căruia este pereclitată de "conflictul îngheţat" din Transnistria. Eforturile de reintegrare a ţării într-un "stat comun" îi vor permite Moldovei să folosească problema transnistreană în calitate de argument constructiv: reglementarea conflictului nu va avea efecte durabile dacă nu va exista perspectiva de integrare europeană a Republicii Moldova, dacă nu va exista speranţa, şi pentru Transnistria inclusiv, de a se bucura pe viitor de beneficiile asocierii politice şi economice la Uniunea Europeană.

Propunînd noi iniţiative în vederea integrării europene, inclusiv în vederea soluţionării conflictului transnistrean, nu trebuie să uităm de realizarea deja existentului Acord de Parteneriat şi Cooperare între Republica Moldova şi UE. Ce poate oferi acest acord Moldovei în eforturile sale de a se apropia de UE? Multe:

• crearea organelor comune (inclusiv la cel mai înalt nivel) pentru examinarea tuturor problemelor legate de parteneriatul şi cooperarea între RM şi UE;
• crearea unui cadru juridic "funcţional" prin racordarea legislaţiei Moldovei la legislaţia UE;
• adoptarea regulilor generale de comerţ internaţional;
• trecerea treptată la condiţii normale de concurenţă, fapt care în final ar trebui să sporească eficienţa economiei;
• suport financiar din partea UE în vederea dezvoltării domeniilor de bază ale statului nostru, ceea ce ar facilita realizarea reformelor economice şi sociale.

Una dintre direcţiile prioritare pentru Republica Moldova în realizarea APC este facilitarea accesului produselor sale pe piaţa europeană, ce s-ar materializa într-o zonă de liber schimb între RM şi UE. Avînd în vedere că la momentul de faţă Moldova nu poate să-şi asume obligaţia de a crea o zonă de liber schimb cu UE (pe motivul concurenţei slabe şi posibilităţilor administrative insuficiente), UE este gata să examineze noi posibilităţi de acces al produselor moldoveneşti pe piaţă sa, în limitele stabilite de OMC.

La moment pentru Moldova este mult mai reală participarea sa la procesul de integrare sectorială în UE. Se are în vederea acordarea Moldovei unor facilităţi comerciale autonome, după care va urma un acord privind zona de liber schimb, dezvoltarea infrastructurii, controlul de frontieră ş.a.

În ceea ce priveşte vectorul european al Moldovei, ar trebui bine cîntărite toate argumentele "pro" şi "contra". E adevărat că, deja în viitorul apropiat, în calitatea sa de nou vecin al UE, Moldova va putea conta pe creşterea volumului de asistenţă financiară şi tehnică, simplificarea regimului de vize, precum şi accesul la noi pieţe.

În acelaşi timp, în cazul în care Moldova nu va fi "pregătită", unele dintre aceste facilităţi se pot transforma în probleme.

Astfel, adoptarea unor norme şi standarde tehnice unice în Europa a simplificat circulaţia mărfurilor pe piaţa sa. Avînd în vedere acest lucru, Moldova va trebui să asigure "ajustarea" standardelor şi normelor sale tehnice, precum şi a procedurii de evaluare a conformităţii la cele europene. Tergiversarea acestui proces va împiedica accesul produselor moldoveneşti, în special al produselor alimentare pe pieţele europene.

Un alt moment important ar fi atragerea de investiţii străine. Pentru aceasta este nevoie de a îmbunătăţi urgent climatul de afaceri. În caz contrar, după lărgirea UE, anume vecinii noştri, noile state membre ale UE vor deveni principalii beneficiari ai subvenţiilor europene şi programelor de asistenţă tehnică. Nu este exclus faptul că Uniunea Europeană va încuraja investiţiile anume în economiile acestor noi ţări membri, lăsînd-o pe Moldova "înceată" în umbra atenţiei sale.

Procesul de apropiere al RM de Europa necesită numeroase eforturi şi timp. Din acest motiv deseori se pune întrebarea: este oare aderarea absolut necesară pentru Moldova? Economic vorbind, răspunsul la această întrebare poate fi dat doar după o analiză detaliată a impactului pe care diversele segmente ale politicii economice a UE (politicii agricole unice, politicii sociale şi a pieţei muncii, standardelor şi cheltuielilor pentru protecţia mediului înconjurător etc.) le pot avea asupra interesului naţional al ţării.

Conform afirmaţiei Preşedintelui Vladimir Voronin: "entuziasmul tuturor structurilor puterii este concentrat asupra integrării europene". Pentru reuşită însă acest entuziasm al puterii trebuie să se bucure şi de o largă susţinere publică, actualmente, aceasta din urmă fiind foarte şubredă. Rezultatele sondajelor sociologice arată că opţiunile pentru (UE? CSI?) sînt la egalitate. Avînd în vedere acest lucru, este nevoie ca UE să aibă o politică bidimensională pentru Moldova - la nivel de Guvern şi la nivel de societate civilă. În acest caz, noţiunea de "integrare" pentru noi se va asocia cu astfel de noţiuni precum "democraţie" şi "dezvoltare",

În fine, noi toţi avem nevoie de o Moldovă stabilă şi democratică, unită sub aspect politic, social şi teritorial, iar apropierea sa de UE va avea un impact pozitiv sporit asupra calităţii guvernării, a business-ului şi a vieţii în statul nostru.