versiune pentru tipar

Activitatea instituţiilor publice

Parlament
Guvern
Preşedinţie

Summit-ul CSI şi integrarea europeană, Igor Boţan
Integrarea economică regională a Moldovei: compararea opţiunilor, Valeriu Prohniţchi

I. Activitatea instituţiilor publice

1. Parlament

La 25 septembrie Parlamentul a fost convocat în prima sa şedinţă din sesiunea de toamnă-iarnă, a şasea la număr pentru organul legislativ ales la 25 februarie 2001. Pe lîngă tradiţionala stabilire a sarcinilor imediate şi de perspectivă, alocuţiunea de deschidere prezentată de preşedintele Parlamentului a cuprins şi o serie de sarcini pe care acest organ de conducere urmează să le realizeze pentru a confirma iniţierea procesului de negocieri în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană. Deşi sînt o urmare logică a declaraţiilor şefului statului şi a ultimelor evenimente produse în politica externă a ţării, dezideratele expuse de conducerea Parlamentului nu au fost primite cu prea mult entuziasm de reprezentanţii opoziţiei parlamentare, care au solicitat confirmarea declaraţiilor prin întreprinderea unor măsuri mai concrete: denunţarea acordurilor CSI şi elaborarea unei noi Concepţii a politicii externe. Majoritatea parlamentară a replicat prin necesitatea examinării în prealabil a Concepţiei integrării europene şi menţinerii relaţiilor cu actualii parteneri externi.

În prima săptămînă a sesiunii de toamnă-iarnă Parlamentul a adoptat mai multe acte legislative, Legea pentru ratificarea Protocolului de anulare a excluderilor din comerţul liber cu Federaţia Rusă fiind unul dintre acestea. Se cere de amintit că în 1993 între Republica Moldova şi Federaţia Rusă a fost încheiat un acord privind comerţul liber, ulterior însă din acest acord au fost excluse un şir de produse, între care: zahărul, alcoolul etilic şi produsele de tutungerie. Conform Protocolului de anulare a excluderilor, în perioada 2004-2012 toate produsele enunţate urmează a fi incluse în acordul de comerţ liber, circulaţia lor urmînd a fi liberalizată. Începînd cu 1 ianuarie 2004 urmează a fi liberalizat doar comerţul cu produse de tutungerie. Ratificarea acordului de ambele părţi ar constitui un pas hotărîtor şi extrem de favorabil pentru exportul de produse moldoveneşti pe piaţa Rusiei, însă nu este exclus că partea rusă ar putea tergiversa punerea în vigoare a înţelegerilor respective, mai ales în preajma alegerilor parlamentare preconizate pentru finele anului curent.

Prin Legea pentru modificarea Legii cu privire la Curtea Supremă de Justiţie în structura acestui organism au fost introduse completări conform cărora preşedinţii colegiilor create în cadrul Curţii vor fi asistaţi de vicepreşedinţi. Deputaţii din opoziţie s-au pronunţat împotriva modificărilor, remarcînd că introducerea unor noi funcţii administrative în cadrul instanţei judecătoreşti supreme are menirea de a spori controlul administrativ asupra activităţii judecătorilor şi de a le limita independenţa. În replică, autorii proiectului, reprezentanţi ai fracţiunii majoritare, au motivat necesitatea modificărilor prin faptul că funcţiile respective existau şi anterior, însă ele erau stabilite prin ordinul preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie, ceea ce contravenea legislaţiei referitoare la organizarea judecătorească.

Legea pentru modificarea Legii privind alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni asigură concordanţa legislaţiei ce stabileşte cele două tipuri de plăţi sociale existente la moment: pensiile sociale de stat şi alocaţiile sociale de stat. Deoarece cuantumul plăţilor respective era diferit, o parte din beneficiari erau nedreptăţiţi. Legea mai prevede şi o majorare a alocaţiilor pentru copii invalizi, invalizii din copilărie şi copiii care şi-au pierdut întreţinătorul.

Conform Legii pentru stabilirea unui regim facilitar de vize, în legătură cu sărbătorirea Zilei Naţionale a Vinului, se instituie anual, pentru o perioadă de 15 zile, un regim facilitar de vize pentru cetăţenii străini prin eliberarea gratuită a vizelor de intrare-ieşire.

2. Guvern

Remanieri

Cabinetul de miniştri a eliberat-o pe Lilia Pogolşa din funcţia de viceministru al Educaţiei în baza cererii depuse. În aceeaşi zi, Vasile Sturza, ambasador al Republicii Moldova în Bulgaria, a fost desemnat în aceeaşi calitate şi pentru Uniunea Serbia şi Muntenegru, iar Emil Ciobu, ambasador al Republicii Moldova în România şi, prin cumul, în Republica Elenă şi Republica Cipru, a fost rechemat din funcţie.

Hotărîri

Guvernul a avizat pozitiv proiectul Concepţiei politicii naţionale de stat, elaborat de preşedinţie şi supus criticii de către reprezentanţii mai multor partide politice, organizaţii neguvernamentale, sectorului mediatic, Uniunii Scriitorilor etc. Probabil din cauza acestor critici, Executivul a recomandat însă de a se reveni asupra textului acestei Concepţii "pentru o redactare riguroasă", precum şi expertizarea multilaterală şi discutarea acestui document în cadrul unor dezbateri publice. Cabinetul de miniştri a subliniat că "o redactare a textului Concepţiei este necesară pentru a evita dublarea unor acte legislative, pentru utilizarea corectă a noţiunilor şi respectării adevărului ştiinţific, pentru excluderea exprimărilor ambigue, care se conţin chiar în denumirea proiectului, pentru redactarea sub aspectul corectitudinii expunerii şi respectării normelor limbii literare". În această ordine de idei, se cere de menţionat, de asemenea, că recent Parlamentul a instituit o comisie, care va avea drept sarcină să se ocupe de perfecţionarea proiectului Concepţiei politicii naţionale de stat. Comisia respectivă, condusă de liderul fracţiunii parlamentare a PCRM, Victor Stepaniuc, întruneşte şapte deputaţi comunişti, doi deputaţi ai Alianţei "Moldova Noastră", un deputat creştin-democrat şi un deputat independent. Rămîne de văzut dacă deputaţii comunişti din această comisie vor avea suficientă dexteritate pentru a modifica textul Concepţiei respective astfel încît aceasta să suscite mai puţine critici din partea reprezentanţilor societăţii civile, fără însă să-l supere prea mult pe preşedintele lor Vladimir Voronin, autorul acestui document.

Printr-o altă hotărîre, Guvernul a aprobat proiectul de lege ce stabileşte statutul-cadru al satelor şi oraşelor. Scopul acestui proiect de lege constă în unificarea întregii legislaţii naţionale în domeniu prin stabilirea satutului-model obligatoriu de organizare şi funcţionare a satelor şi oraşelor din Republica Moldova. Astfel, statutul unităţilor administrativ-teritoriale va trebui să cuprindă denumirea oficială a localităţii, suprafaţa teritoriului administrativ, localitatea de reşedinţă, delimitarea teritorială, numărul de locuitori, componenţa etnică, patrimoniul, principalele instituţii din domeniul educaţiei, culturii, sănătăţii, asistenţei sociale, presei etc. Proiectul de faţă acordă cetăţenilor care aparţin unei minorităţi naţionale dreptul de a folosi limba maternă în administraţia publică locală, în condiţiile legii, precum şi cel de a-şi putea păstra, dezvolta şi exprima identitatea etnică, culturală, lingvistică şi religioasă.

De asemenea, a fost aprobată componenţa nominală a Comisiei republicane pentru recensămîntul populaţiei, care va coordona acţiunile de pregătire şi efectuare a recensămîntului din 1-8 aprilie 2004, care se va realiza inclusiv în raioanele de est ale ţării. Deocamdată nu se cunoaşte dacă autorităţile transnistrene vor accepta organizarea centralizată a acestui recensămînt şi dacă nu vor insista asupra organizării separate a acestuia pentru Moldova şi Transnistria.

Problema plăţilor pentru importurile de gaze

Prim-ministrul moldovean, Vasile Tarlev, s-a întreţinut cu vicepreşedintele Concernului rus "Gazprom", Alexandr Reazanov, discutîndu-se pe marginea problemei plăţilor pentru importurile de gaze, tranzitării prin Moldova a gazelor naturale din Kazahstan, Uzbekistan şi Turkmenistan. Reprezentantul concernului rus s-a arătat nemulţumit de faptul că partea moldovenească nu s-a achitat integral pentru consumul de gaze, în condiţiile în care pierderile la transportul gazelor naturale, gestionat de Compania moldo-rusă "Moldova-gaz", au ajuns să fie de circa 40%. În cadrul întrevederii s-a convenit asupra intensificării eforturilor comune în vederea onorării tuturor plăţilor faţă de Concernul "Gazprom", inclusiv prin intermediul achitării în mărfuri a unei părţi din volumul importurilor de gaze. Potrivit datelor furnizate de Agenţia de ştiri "BASA-press", datoriile Republicii Moldova pentru gazele naturale constituiau la 1 iulie 2003 121,1 mln USD.

3. Preşedinţie

La cîteva zile după summit-ul CSI de la Ialta, în condiţiile în care mai multe instituţii media din ţară, dar şi de peste hotare, unii comentatori politici şi reprezentanţi ai elitei politice din Moldova apreciau declaraţia preşedintelui moldovean - "întrucît cele mai importante ţări ale Comunităţii au jucat cu bună ştiinţă pentru deprecierea acţiunilor CSI [avînd în vedere constituirea Spaţiului Economic Unic de către doar Belarus, Kazahstan, Rusia şi Ucraina], noi, în mod indiscutabil, vom trece la acţiuni mult mai hotărîte în direcţia Uniunii Europene" - drept anunţarea intenţiei de ieşire a Republicii Moldova din componenţa CSI, Vladimir Voronin a ţinut să precizeze că afirmaţiile sale au avut cu totul un alt sens decît li s-au atribuit lor la Chişinău. Astfel, în cadrul briefing-ului consacrat rezultatelor participării sale la lucrările sesiunii a 58-a a Adunării Generale a ONU, Vladimir Voronin a subliniat imposibilitatea renunţării Moldovei la calitatea de membru al CSI, şi asta chiar dacă constituirea SEU denotă abandonarea proceselor de modernizare a CSI, fapt care nu are cum să-i provoace optimism.

Sesiunea a 58-a a Adunării Generale a ONU

Preşedintele Vladimir Voronin a participat la lucrările sesiunii a 58-a a Adunării Generale a ONU. În alocuţiunea sa rostită în cadrul acestei sesiuni, şeful statului moldovenesc a menţionat principalele probleme cu care se confruntă Moldova şi a subliniat cele două direcţii politice în care se realizează politica "primului pas". Prima vizează problema reglementării conflictului transnistrean, iar a doua - integrarea europeană devenită prioritate de politică externă pentru Republica Moldova. Constatînd "efectele isteriei naţionaliste de la începutul anilor '90, care a dezbinat şi societatea, şi ţara", şeful statului a provocat nedumerirea unor reprezentanţi ai opiniei publice care s-au întrebat cu ironie dacă Vladimir Voronin ar fi fost astăzi preşedinte de ţară în situaţia în care n-ar fi existat această "isterie naţionalistă de la începutul anilor '90". Este important a se observa că dl Voronin a accentuat formula federalistă în calitate de soluţie viabilă de soluţionare a conflictului transnistrean, putîndu-se deci vorbi despre o oarecare consecvenţă a şefului statului în privinţa tipului de stat ce urmează a fi edificat de părţile intrate în conflict. Spre sfîrşitul discursului său Vladimir Voronin s-a pronunţat pentru sporirea rezonabilă a numărului membrilor permanenţi şi nepermanenţi ai Consiliului de Securitate în vederea conferirii acestuia unui grad mai mare de reprezentativitate.

Cu prilejul celei de-a 58-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, şeful statului s-a întrevăzut cu Kofi Annan, secretarul general al ONU; Jaap de Hoop Scheffer, ministrul Afacerilor Externe al Olandei, preşedintele în exerciţiu al OSCE şi viitorul secretar general al NATO; Colin Powell, secretarul de stat al SUA; Javier Solana, secretarul general al Consiliului UE; Mark Brown, administratorul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare. Cu excepţia reuniunii avute cu Mark Brown cu care s-a discutat în principal despre procesul de elaborare de către guvernul moldovean a Strategiei de creştere economică şi reducere a sărăciei, în cazul celorlalte întruniri principalul subiect de discuţie a fost cel legat de soluţionarea problemei transnistrene, Vladimir Voronin primind asigurării de la aceşti înalţi demnitari că Republica Moldova va avea suportul comunităţii internaţionale în procesul de aplanare a acestui conflict.

Sesiunea a IV-a a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei

Un alt eveniment important la care a participat Preşedintele Republicii Moldova a fost sesiunea a IV-a a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). În cadrul discursului său rostit în plenul APCE, Vladimir Voronin a remarcat experienţa parteneriatului constructiv pe care l-a avut ţara sa cu Consiliul Europei, care a servit drept model nu numai pentru soluţionarea problemelor politice interne, "dar şi drept stimul pentru stabilirea de noi obiective şi, în primul rînd, a obiectivului integrării Moldovei în Uniunea Europeană". Şeful statului s-a referit, de asemenea, la criza politică din 2002, la recomandările APCE care au urmat acestei crize şi, spre deosebire de alţi exponenţi ai partidului de guvernămînt care susţin că autorităţile de la Chişinău au îndeplinit toate recomandările cuprinse în ambele rezoluţii ale APCE, s-a arătat a fi mai puţin categoric, remarcînd că majoritatea acestor recomandări au fost îndeplinite. Vladimir Voronin a mai informat forul european că Guvernul Republicii Moldova a aprobat Concepţia de integrare europeană a Republicii Moldova, document care vizează un proces perceput şi ca principală modalitate de reintegrare a ţării prin federalizarea ei.

Aflîndu-se la Strasbourg, Vladimir Voronin s-a întreţinut cu secretarul general al Consiliului Europei, Walter Schwimmer; cu preşedintele APCE, Peter Schieder; cu raportorul Consiliului Europei pentru Moldova, Josette Durrieu; cu preşedintele Curţii Europene pentru Drepturile Omului, Luzius Wildhaber, precum şi cu experţi ai Comisiei de la Veneţia. În cadrul acestor întîlniri preşedintele moldovean a reiterat interesul statului său pentru integrarea europeană, subliniind în acest context că racordarea legislaţiei naţionale la cea europeană constituie unul din scopurile primordiale ale Legislativului de la Chişinău, şi şi-a exprimat speranţa că între 2004-2007 Republica Moldova ar putea fi acceptată în cadrul Procesului de Stabilizare şi Asociere. Vladimir Voronin a oferit detalii privind rezultatele activităţii Comisiei Constituţionale Mixte, impedimentele care prejudiciază procesul de negocieri între Chişinău şi Tiraspol şi a cerut sprijinul Consiliului Europei, inclusiv a unor instituţii specializate ale acestuia, în vederea reglementării definitive a contenciosului transnistrean.

II. Transnistria

Semnarea unui capitol din proiectul Constituţiei viitoarei federaţii moldoveneşti

Reprezentanţii Chişinăului şi Tiraspolului au semnat, în urma unui proces de negocieri de aproximativ două luni, un prim capitol cu privire la drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului din proiectul Constituţiei viitoarei federaţii moldoveneşti. Părţile au rămas însă pe poziţii divergente în ceea ce priveşte cetăţenia, sistemul educaţional, de sănătate şi de asigurări sociale. Astfel, 14 dintre cele 51 de articole ale titlului II rămîn a fi încă renegociate. Cît priveşte bazele constituţionale ale viitorului stat federalizat, va fi mult mai problematică identificarea unor soluţii de compromis, o dată ce Chişinăul se pronunţă pentru organizarea unei federaţii asimetrice, în timp ce partea transnistreană optează pentru instituirea unei "federaţii contractuale", după modelul Serbiei şi Muntenegru.

Potrivit Tiraspolului, Republica Moldova şi Transnistria, "state în prezent independente", urmează să formeze un centru federal care va avea "doar volumul de suveranitate" necesar pentru îndeplinirea obligaţiunilor internaţionale, în timp ce "subiecţii federaţiei" îşi vor păstra împuternicirile necesare pentru restul activităţilor. Delegarea competenţelor către centrul federal se va face doar în măsura în care fiecare dintre părţi nu le poate sau nu le va putea executa independent. Viitorul stat ar trebui să se numească Federaţia Moldovei şi a Transnistriei, avînd alt drapel, stemă şi imn decît cele ale Republicii Moldova sau Transnistriei. Autorităţile transnistrene optează pentru un parlament federal bicameral, al cărei cameră superioară urmează a fi formată "din legislativele de la Chişinău şi Tiraspol". Deciziile acestei camere vor putea fi valabile doar în cazul în care acestea vor fi adoptate de ambele parlamente, în mod "independent şi separat". Preşedintele viitorului stat ar trebui să fie ales de către toţi cetăţenii, iar guvernul ar trebui să se ocupe doar de activităţile legate exclusiv de competenţa federaţiei. Proiectul experţilor transnistreni le rezervă subiecţilor federaţiei dreptul de a părăsi federaţia în cazurile în care acestea ar decide să se unească cu un alt stat, statul federal îşi va pierde independenţa, va încălca bazele constituţionale ale federaţiei sau "drepturile suverane ale subiecţilor federaţiei". Tiraspolul optează pentru desfiinţarea forţelor armate ale Republicii Moldova şi Transnistriei şi pentru asigurarea statutului de stat demilitarizat de către garanţi şi organizaţii internaţionale. Statul federal urmează, în opinia experţilor transnistreni, să aibă spaţiu economic comun, dar sisteme financiare şi fiscale independente, patrimoniul, inclusiv resursele naturale, aflîndu-se în proprietatea subiecţilor federaţiei. Partea transnistreană propune, de asemenea, ca fiecare subiect al federaţiei să aibă bugetul său propriu din care va transfera plăţi cu destinaţie specială în bugetul federal, mărimea cărora va fi stabilită în funcţie de potenţialul economic al părţilor şi luînd în consideraţie necesităţile acestora în serviciile federale. Emisiunea monetară urmează a fi efectuată de "băncile naţionale ale părţilor", procedură care nu este prevăzută nici măcar în proiectul viitoarei Constituţii a Uniunii Europene.

Structura forţelor de pacificare şi formatul de negocieri

William Hill, şeful Misiunii OSCE în Moldova, a infirmat după reuniunea Consiliului Permanent al OSCE de la Viena relatările din presa europeană care îi atribuie iniţiativa de schimbare cît mai grabnică a formatului forţelor de pacificare din Transnistria şi de introducere în regiune a unui contingent militar internaţional. Mai mult, dl Hill a precizat că misiunea pe care o conduce susţine ideea desfăşurării operaţiunii de menţinere a păcii cu antrenarea contingentelor militare ale UE, considerînd totodată că fără coordonarea acestui lucru cu toţi participanţii la procesul de negocieri este prematur să se vorbească despre schimbarea actualului format al forţelor de pacificare.

În acelaşi context, se cere de menţionat că principalul partid de opoziţie Alianţa "Moldova Noastră" (AMN) s-a pronunţat recent pentru desfiinţarea forţelor armate ale Moldovei şi Transnistriei, retragerea prezenţei militare ruse din regiunea transnistreană, introducerea forţelor de consolidare a păcii, a căror componenţă să fie stabilită în cadrul unui "mecanism internaţional renovat", care după demilitarizarea completă, să fie înlocuite cu un contingent internaţional de poliţie, pînă la depăşirea tuturor consecinţelor conflictului. AMN s-a declarat, de asemenea, în favoarea modificării actualului format de negocieri, considerînd necesară participarea la procesul de negocieri, alături de Rusia, Ucraina şi OSCE, a trei forţe noi: SUA, UE şi România. Acest "mecanism internaţional renovat" de mediere a negocierilor este văzut capabil să contribuie esenţial la dinamizarea tratativelor.

Retragerea prezenţei militare ruse din regiunea transnistreană, pe care a insistat AMN, a fost solicitată şi de reprezentantul SUA la OSCE, Douglas Davidson, care a subliniat că statul pe care îl reprezintă este profund îngrijorat de lipsa de progres înregistrat în această privinţă. Semnificativ este faptul că oficialul american a dat de înţeles că în situaţia în care trupele şi muniţiile Federaţiei Ruse nu vor fi retrase pînă la sfîrşitul acestui an, Moscova, de una singură, va fi responsabilă de acest lucru. Aceasta ar putea să însemne că diplomaţia americană tratează cu suspiciune argumentele Rusiei atunci cînd aceasta invocă atitudinea necooperantă şi recalcitrantă a Transnistriei, dorind să justifice tergiversarea procesului de retragere a muniţiilor şi a trupelor sale.

Recent ne-a fost dat să aflăm şi poziţia Partidului Reformei faţă de modalitatea de reglementare a conflictului transnistrean, care, mergînd mai departe decît AMN, se pronunţă împotriva federalizării Republicii Moldova şi propune ca acest diferend să fie soluţionat prin transferarea Transnistriei, pentru o anumită perioadă de timp, sub jurisdicţia totală a UE. Aceasta ar presupune, în viziunea conducerii acestui partid, pe lîngă introducerea unui contingent militar de menţinere a păcii a UE, trecerea sub controlul nemijlocit al UE a frontierei cu Ucraina, a armatei, a poliţiei, a sistemului vamal şi a altor domenii de activitate care în prezent "alimentează regimul de la Tiraspol".

III. Relaţii externe

Republica Moldova-Uniunea Europeană

La 22 septembrie curent, la Bruxelles, a avut loc reuniunea a doua a Subcomitetului nr. 4 de cooperare RM-UE, mecanism de dialog instituţionalizat prin APC. În cadrul reuniunii a fost examinată situaţia actuală din Moldova în domeniile energeticii, transportului, telecomunicaţiilor şi mediului înconjurător, fiind identificate problemele din aceste sectoare şi măsurile corespunzătoare care se impun a fi întreprinse pînă la următoarea şedinţă a subcomitetului. Părţile au examinat, de asemenea, procesul de implementare de către Moldova a prevederilor Memorandumului privind piaţa regională de electricitate în Europa de Sud-Est şi integrarea acesteia în piaţa internă a UE. În acest context, partea moldovenească şi-a reiterat dorinţa de a deveni parte şi la Memorandumul similar în domeniul gazelor, aflat în proces de elaborare.

IV. Studii, analize, comentarii

1. Summit-ul CSI şi integrarea europeană
Igor Boţan

Deşi în ultima vreme s-a vorbit mult despre vectorul european al politicii externe moldoveneşti, au existat mari dubii în sinceritatea autorităţilor comuniste în această privinţă. Însă modalitatea extrem de rezervată în care mass-media oficială a reflectat lucrările recentului summit CSI, desfăşurat la Ialta în perioada 18-19 septembrie a.c., a lăsat să se înţeleagă că şi atitudinea faţă de această structură a suferit schimbări considerabile. În acest sens, este suficient să ne amintim cel puţin de reflectarea excesiv de abundentă a summit-ului CSI, desfăşurat anul trecut la Chişinău, în cadrul căruia nu s-a produs nici un eveniment de importanţă majoră, cu excepţia aniversării a 50 de ani ai Preşedintelui rus, Vladimir Putin. Este adevărat că propaganda oficială din RM a creat o senzaţie la summit-ul CSI din anul trecut, demonstrînd cum în cadrul şedinţei şefilor statelor CSI avea loc un schimb informal de bileţele între preşedinţii Vladimir Voronin şi Vladimir Putin în care primul îi propune celui din urmă să impulsioneze procesele integratoare din CSI după modelul Uniunii Europene (UE), pentru ca ulterior acestea să se poată integra şi în UE. Evident, în conformitate cu presupunerile propagandiştilor moldoveni, preşedintele rus a apreciat înalt iniţiativele omologului său moldovean. Acest truc propagandistic a fost promovat cu insistenţă pînă la finele recentei campanii electorale pentru alegerea organelor administraţiei publice locale din mai-iunie a.c.

Iată însă că după un an de zile Preşedintele Vladimir Voronin este nevoit să-şi facă publică atitudinea extrem de negativă faţă de cel mai de rezonanţă eveniment produs la summit-ul de la Ialta, unde liderii ţărilor membre ale CSI cu cel mai înalt potenţial de dezvoltate - Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan - au decis crearea aşa-numitului Spaţiu Economic Unic (SEU). În anumite condiţii actualii guvernanţi comunişti din RM şi-ar fi exprimat entuziasmul în legătură cu acest eveniment, precum şi dorinţa de a adera la noua structură din cadrul CSI, care presupune un nivel înalt de integrare economică şi coordonare politică a ţărilor membre. Reacţia negativă a Preşedintelui Voronin a fost motivată de faptul ca noul proiect integraţionist din cadrul CSI nu a luat în consideraţie interesele altor state membre ale CSI, precum şi de faptul că perspectivele integrării acestora în SEU rămîn neclare. Preşedintele Voronin nu a ezitat să compare înţelegerile de la Ialta cu cele de la Belovejskaia Puşcea, în urma cărora a fost dizolvat URSS-ul.

Opoziţia din RM a calificat atitudinea Preşedintelui Voronin drept o înţelegere întîrziată a fenomenelor geopolitice care se desfăşoară în fostul spaţiu sovietic. Într-adevăr, se poate presupune că nemulţumirea Preşedintelui Voronin faţă de formarea SEU este provocată de perceperea diferită asupra dezvoltării CSI. Nu încape îndoială că preşedintele moldovean este un adept convins al integrării RM în spaţiul CSI, însă această integrare pare a fi percepută drept una treptată şi uniformă. În acest sens nu este întîmplător faptul că el a promovat ideea aplicării formulelor integraţioniste din UE şi în spaţiul CSI, cu o eventuală perspectivă de integrare a ţărilor CSI în UE. Problema rezidă însă în faptul că ideile novatoare ale Preşedintelui Voronin nu iau în calcul interesele specifice ale Rusiei. Într-adevăr, de ce a decis Preşedintele Voronin că Rusia doreşte să se integreze în UE? Este bine cunoscut faptul că elita politică rusească este obsedată de ideea unei "lumi multipolare" în care Rusiei să-i revină rolul unui pol puternic şi autosuficient. Evident, acest deziderat este motivat din punct de vedere istoric şi de potenţialul de care dispune Rusia. Vara trecută, în cadrul vizitei sale în Marea Britanie, Preşedintele Vladimir Putin a declarat că Rusia doreşte să menţină relaţii de parteneriat strategic cu UE, însă nu intenţionează să se integreze în această structură.

Pe de altă parte, este evident că de una singură Rusia nu va reuşi să facă faţă ambiţiilor sale de a deveni un pol atractiv într-o lume multipolară pe care şi-o doreşte. În acest sens, Preşedintele rus, Vladimir Putin, a declarat cu diferite ocazii că integrarea din spaţiul CSI este o prioritate a politicii sale externe, şi că această integrare se va desfăşura pe diferite dimensiuni şi cu viteze diferite. Cert este şi faptul că conjunctura politică internaţională în care SUA se confruntă cu serioase probleme în Iraq şi Afganistan, iar UE îşi soluţionează propriile probleme integraţioniste, oferă Rusiei destul cîmp de manevră pentru realizarea propriilor ambiţii integraţioniste, mai ales că liderii Republicii Belarus şi Ucrainei se confruntă cu probleme dificile de supravieţuire politică pe care le pot soluţiona doar cu ajutorul Rusiei. Acţiunile întreprinse în acest sens scot în evidenţă caracterul extrem de pragmatic al conducerii Rusiei.

În primul rînd, fostele republici sovietice sînt tratate în mod diferenţiat, deşi comun pentru toate acestea este că ele sînt considerate ca făcînd parte din zona de influenţă a Rusiei. Din acest punct de vedere putem observa că pentru a-şi asigura interesele Rusia nu ezită să exercite presiuni chiar şi asupra Ţărilor Baltice, care sînt deja acceptate în NATO şi urmează să adere la UE în luna mai a anului viitor. Economia acestora depinde într-o anumită măsură de traficul de mărfuri şi hidrocarburi care leagă Rusia de UE, de aceea pîrghiile de influenţare economică şi diplomatică sînt folosite în aşa-zisa problemă a încălcării drepturilor etnicilor ruşi din Ţările Baltice.

Cît priveşte ţările CSI, ele sînt tratate diferenţiat din punctul de vedere al potenţialului lor economic şi geostrategic. Nu încape îndoială că pentru Rusia prezintă un interes deosebit ţările CSI cu care are hotare comune. Evident, pe lîngă faptul că Belarus, Ucraina şi Kazahstan au hotare comune cu Rusia, aceste ţări sînt şi cele mai dezvoltate, avînd un potenţial economic şi demografic care într-o perspectivă mai îndepărtată ar putea să le asigure chiar şi o dezvoltare de sine stătătoare. Anume aceşti factori au determinat atragerea ţărilor respective în SEU unde, fără îndoială, va domina Rusia, care contează astfel să-şi satisfacă ambiţiile în jocul unei "lumi multipolare".

Cea de a doua categorie de ţări din spaţiul CSI sînt ţările mici care nu au hotare comune cu Rusia. Ţările din această categorie pot fi divizate în subcategorii. Astfel, o subcategorie specială o reprezintă ţările în care Rusia a inspirat conflicte separatiste şi le ţine în zona sa de influenţă prin intermediul regimurilor separatiste pe care le controlează. Din această categorie de ţări fac parte RM şi ţările caucaziene. Georgia, chiar dacă are hotare comune cu Rusia, oricum face parte din această categorie de ţări. Din cea de a doua subcategorie fac parte ţările CSI din Asia Centrală care nu au hotare comune cu Rusia. Aici lucrurile sînt destul de complicate, Rusia încercînd să-şi promoveze interesele prin intermediul creării bazelor militare după exemplul celei din Kîrgîstan. Dependenţa Turkmenistanului de tranzitul hidrocarburilor prin reţeaua rusească îl menţine în zona de influenţă. Este curios că interesele economice ale Rusiei în Turkmenistan prevalează asupra intereselor apărării drepturilor etnicilor ruşi. Din acest punct de vedere este incomparabilă condiţia etnicilor ruşi din Ţările Baltice şi a celor din Turkmenistan. Cu toate acestea în primul caz diplomaţia rusă reacţionează cu vehemenţă, iar în cel de al doilea cu o anumită indulgenţă pentru a nu-şi submina perspectivele ulterioare.

Este evident că ţările CSI din cea de-a doua categorie, mai ales cele măcinate de conflictele separatiste, ar reprezenta un balast pentru dezvoltarea economică ascendentă a SEU. De aceea la summit-ul de la Ialta acestora li s-a dat de înţeles că ele deocamdată nu au şanse să fie acceptate în SEU. Într-adevăr, prin intermediul conflictelor separatiste acestea sînt puse în situaţia de a depinde de Rusia şi nu prea au şanse să se rupă de ea. Pe de altă parte, un eventual succes economic al ţărilor din SEU într-un viitor previzibil ar face ca acesta să fie foarte atractiv pentru elitele politice din aceste ţări, angajate în permanenţă în lupta pentru putere. În aceste condiţii Rusiei i-ar fi mai uşor să-şi impună punctul de vedere pentru acceptarea într-o comunitate de succes a ţărilor lăsate deocamdată în afara SEU, mai ales în domeniul soluţionării conflictelor separatiste pe care tot ea le-a inspirat. În acest sens este interesant de menţionat că oficialii ruşi declară că şi în Georgia, la fel ca şi în Republica Moldova, ar putea fi aplicată formula federaţiei contractuale pentru soluţionarea conflictelor din Abhazia şi Osetia de Sud, lucru care s-ar putea produce în următorii 10 ani.

Evident, o astfel de perspectivă nu-i convine preşedintelui moldovean, care a avut curajul să-şi exprime în mod public dezacordul cu ultimele evenimente de la Ialta. În primul rînd, RM a fost lăsată în afara proceselor integraţioniste şi a eventualelor beneficii de pe urma acestora, mai ales în ceea ce priveşte egalarea preţurilor la hidrocarburi pe piaţa internă a Rusiei şi SEU. În al doilea rînd, perspectiva soluţionării conflictului transnistrean în cadrul CSI nu are nici o perspectivă din punctul de vedere al "verticalei puterii de stat", instaurate de curînd în RM.

Cu această ocazie observatorii locali au scos în evidenţă şi faptul că declaraţia Preşedintelui Voronin privind intensificarea procesului de aderare a RM la UE se aseamănă mai degrabă cu o ameninţare de părăsire a CSI-ului, decît cu o opţiune conştientizată de integrare a RM în UE. Într-adevăr, pentru a se integra în UE Republica Moldova ar trebui să depună eforturile necesare pentru a corespunde cerinţelor acesteia, lucru imposibil de realizat de actualul partid de guvernămînt. Scandalurile legate de tratarea investitorilor străini, procesele de revizuire a rezultatelor privatizării, instaurarea "verticalei puterii de stat", modul de desfăşurare a ultimei campanii electorale servesc drept dovadă în acest sens. Pe de alta parte, o eventuală intenţie a Preşedintelui Voronin de realizare a modernizării Partidului Comuniştilor se poate solda cu un eşec de rezonanţă şi chiar cu pierderea influenţei pe care o are.

După toate aparenţele, lucrurile vor evolua la fel ca şi în cazul Ucrainei unde acum cîţiva ani preşedintele Kucima a declarat drept scop strategic primordial integrarea Ucrainei în UE şi NATO, iar acum, pentru a-şi asigura supravieţuirea politică, a devenit fondator al SEU. Cu toate acestea soarta SEU nu este nici pe departe clară. Pentru Ucraina este de o importanţă crucială politica tarifară unică în domeniul energetic. Nu se ştie dacă Rusia va accepta să piardă miliarde de dolari pentru a menţine Ucraina şi Belarus în SEU. Mai mult, nu încape îndoială că procesul de aderare a ţărilor din SEU la OMC unde Ucraina devansează Rusia va crea mari probleme acestora. Astfel, s-ar putea ca Preşedintele Voronin să aibă dreptate atunci cînd lasă să se înţeleagă că instituirea SEU este un pas spre destrămarea definitivă a CSI. În aceste condiţii este evident că atît puterea, cît şi opoziţia ar trebui să se angajeze într-un dialog privind dezvoltarea strategică de durată a ţării. În acelaşi timp, nu încape îndoială că diferite concepţii naţionale, probleme lingvistice şi istorice ridică piedici nejustificate în acest sens.

2. Integrarea economică regională a Moldovei: compararea opţiunilor
Valeriu Prohniţchi

Moldova şi polurile de atracţie economică

Moldova este amplasată într-o regiune de confluenţă a potenţialelor de atracţie economică a trei spaţii geoeconomice distincte. Este vorba de Europa de Est şi Asia postsovietică, Europa Centrală şi de Sud-Est (fostele ţări socialiste sau succesoarele lor) şi Uniunea Europeană. Ţările din ECSE de asemenea converg către UE, dar ele pot fi considerate ca un grup distinct cu trăsături economice specifice dictate de tranziţia la economia de piaţă.

Din 1997 se manifestă o tendinţă de echilibrare a comerţului Moldovei pe cele trei zone. Ponderea CSI în totalul exporturilor s-a redus de la 70% în 1997 la 55,8% în 2002 şi tendinţa a continuat şi în prima jumătate a anului 2003, cînd ţărilor CSI le-a revenit 52,9%. În 1997-2002, ponderea UE în exporturi a crescut de la 10,3% la 23,2%, iar a ECSE - de la 10,9% la 12,9%. Importurile sînt mai echilibrate: în ianuarie-iulie 2003 42,1% din importuri au provenit din CSI, 28,2% - din UE şi 17,1% - din ECSE. Ca origine a investiţilor străine directe, CSI - cu circa 49% din total se detaşează faţă de UE - cu 36%.

În pofida legăturilor economice tradiţionale cu fostele republici sovietice, atracţia economică exercitată asupra Moldovei de UE este considerabil mai mare decît cea din Est, deoarece puterea de cumpărare şi capacitatea de absorbţie a pieţelor UE este mult superioară celor din Rusia sau Ucraina. Din punctul de vedere al teoriei gravitaţionale a comerţului extern, dacă nu şi-ar lăsa amprenta anumiţi factorii economici, politici şi culturali, relaţiile economice ale Moldovei cu UE şi ECSE (avem în vedere comerţul şi investiţiile străine directe) ar fi fost mai intense decît cu CSI. Printre aceşti factori putem nominaliza relaţiile politice tensionate cu România, tarifele vamale prohibitive impuse de UE, incompatibilitatea standardelor de calitate şi a normelor tehnice, instabilitatea mediului investiţional şi incompatibilitatea culturii de afaceri din Moldova cu cea din ţările europene.

Înlăturarea factorilor menţionaţi va permite echilibrarea structurală a comerţului extern şi a fluxului de investiţii directe plasate în Moldova prin sporirea ponderii partenerilor din UE (bineînţeles, fără reducerea absolută a indicatorilor corespunzători CSI). Considerăm că integrarea în UE va duce la realizarea acestui obiectiv, cu efecte pozitive asupra dezvoltării economice şi securităţii economice a Moldovei. Dar, contrar afirmaţiilor conducerii de la Chişinău, integrarea în UE nu este compatibilă cu integrarea mai profundă în structurile din arealul euroasiatic.

Efectele economice ale apartenenţei la CSI

Datele statistice arată că din 1995 (Moldova a aderat la CSI în 1994) pînă în 2002 ponderea exporturilor moldoveneşti spre CSI în totalul exporturilor a diminuat în mediu cu 1,1 puncte procentuale pe an, iar în cazul Rusiei - chiar cu 1,5 puncte procentuale. În aceeaşi perioadă, exporturile spre UE au crescut în medie cu 1,66 puncte procentuale. Dacă comerţul cu CSI manifestă tendinţe de diminuare relativă, despre ce fel de integrare comercială poate fi vorba?

În cazul investiţiilor străine directe, de asemenea, se poate spune că CSI nu a avut nici un rol. Ponderea covîrşitoare a investiţiilor efectuate de firmele ruse în economia Moldovei este mai degrabă un efect al legăturilor personale dintre oamenii de afaceri din Rusia şi politicienii din Moldova decît un produs comunitar. O parte din capitalul rus plasat în Moldova este rezultatul convertirii unor datorii istorice în hîrtii de valoare emise în favoarea creditorilor ruşi.

Scopurile economice stipulate în documentele de constituire a CSI sînt foarte pretenţioase. Obiectivul major este de constituire a unui "spaţiu economic unic", dar o elucidare clară a conţinutului acestui concept nu poate fi găsită în documentele oficiale ale Comunităţii. Însă din anul constituirii CSI pînă în prezent nu a fost posibilă nici măcar crearea unei zone de liber schimb. Este interesant că chiar Rusia, principalul animator verbal al integrării, s-a opus permanent creării acestei zone.

Astfel, relaţiile comerciale ale Moldovei cu ţările din CSI s-au dezvoltat pe baza unor înţelegeri bilaterale şi nu pe baza unor condiţii favorabile agreate la nivel multilateral. Pînă şi acordurile comerciale bilaterale au fost subiectul unor numeroase revizuiri, excepţii şi derogări. Cu greu putem afirma că din punct de vedere economic CSI a existat ca atare vreodată.

Abandonarea CSI nu va presupune deci denunţarea unor acorduri comerciale multilaterale de importanţă majoră pentru Moldova. În intervalul de timp dintre momentul ieşirii din structurile CSI şi asocierea/ aderarea la UE relaţiile comerciale ale Moldovei cu Rusia, Ucraina, Belarus sau Kazahstan vor putea fi păstrate pe aceleaşi baze bilaterale existente astăzi. Chiar dacă în acest răstimp vor surveni consecinţe economice nefaste, credem că ele mai degrabă ar putea fi rodul acţiunilor punitive ale unor ţări din CSI decît al forţelor economice propriu-zise. Dar în eventualitatea asocierii la UE, acordurile bilaterale vor trebui renegociate în corespundere cu politica vamală comună a UE.

Noul Spaţiu Economic Unic

Crearea la summit-ul CSI de la Ialta, din septembrie 2003, a Spaţiului Economic Unic de către Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan semnifică sfîrşitul CSI. Semnarea acordului-cadru asupra SEU de numai cele patru ţări este dictată de imposibilitatea concilierii într-un cadru mai larg a intereselor tuturor actorilor din arealul postsovietic. Cel puţin în cazul Rusiei, Belarusului şi Kazahstanului este vorba probabil şi de o dorinţă sinceră de integrare. Ucraina este un caz aparte, preşedintele Kucima punîndu-şi semnătura mai mult din considerente electorale decît strategice, dar anume această ţară va avea un rol hotărâtor fie în consolidarea, fie în distrugerea SEU.

Limitat la numai cele patru ţări-fondatoare, SEU include 90% din potenţialul economic al CSI şi este autosuficient din punct de vedere economic. Dacă iniţiativa va reuşi, SEU s-ar putea consolida în calitate de puternic pol de atracţie economică spre care vor gravita şi alte ţări din CSI. Dar admiterea lor va putea fi condiţionată prin concesii politice sau economice favorabile fondatorilor.

În acordul de constituire se preconizează că realizarea efectivă a integrării economice în SEU se va baza pe îndeplinirea efectivă a următoarelor sarcini:

• adoptarea unor principii unice de reglementare a monopolurilor naturale;
• armonizarea politicilor macroeconomice;
• armonizarea şi unificarea legislaţiei în domeniul economic şi comercial;
• formarea unei zone de liber schimb, fără derogări şi limitări;
• stabilirea unei politici vamale şi a unor reguli de concurenţă şi subsidii unice;
• unificare normelor şi standardelor tehnice şi sanitare.

Armonizarea efectivă a politicilor macroeconomice va implica în mod obligatoriu şi introducerea unei valute unice, care bineînţeles va fi rubla rusească. Aderarea eventuală a Moldovei la acest acord ar face imposibilă integrarea în UE. Studierea atentă a acordului arată că fondatorii intenţionează să constituie şi unele organe supranaţionale. Este prevăzută în mod expres constituirea unui organ de reglementare unic căruia, pe baza unor acorduri internaţionale, i se vor delega o parte din împuternicirile naţionale. Deciziile adoptate vor fi obligatorii pentru toate părţile semnatare şi vor fi adoptate prin votare ponderată, numărul de voturi atribuit unui membru fiind proporţional cu potenţialul său economic (art.4). Toate proiectele de acorduri internaţionale din SEU pot fi aprobate numai dacă sînt avizate de nu mai puţin de trei ţări cărora le revine nu mai puţin de 2/3 din Produsul Intern Brut total al SEU. Este clar că asemenea mecanisme decizionale oferă Rusiei controlul total asupra deciziilor luate.

Evaluarea integrării în UE

Cheia succesului SEU este comportamentul cooperant al Ucrainei. Dar aşa cum şi această ţară şi-a declarat drept obiectiv prioritar integrarea în UE, există şanse mari ca SEU să sfîrşească aşa cum au sfîrşit şi alte iniţiative din CSI (GUUAM şi Uniunea Economică Euroasiatică). Integrarea în UE este singura opţiune relevantă de integrare regională pentru Moldova, nu doar economic, ci şi politic.

Însă aderarea la Uniunea Europeană presupune atît costuri, cît şi beneficii economice. Ţările din ECSE care au fost sau urmează a fi admise la UE au acordat o atenţie deosebită evaluării efectelor economice scontate şi au depus eforturi permanente pentru negocierea unor condiţii de aderare cît mai avantajoase. Cum însă potenţialul de negociere al Moldovei este infim, putem crede că condiţiile aderării vor fi determinate mai mult de organismele UE decît de Chişinău.

Principalul efect comercial static negativ care s-ar putea produce ca urmare a aderării la UE va fi o deturnare comercială faţă de CSI, pe seama căreia revine 44% din volumul total al comerţului extern. Ţinînd cont de tendinţele actuale, s-ar putea ca pînă la aderarea Moldovei la uniunea vamală europeană ponderea CSI să scadă şi mai mult, prin urmare şi ponderea relativă a deturnării comerciale se va diminua. Prin înlăturarea barierelor vamale reciproce în comerţul cu UE, deturnarea comercială faţă de CSI va fi atenuată de efectul de creare comercială faţă de UE, Este posibilă o majorare a soldului comercial deficitar al Moldovei faţă de UE, deoarece exporturile moldoveneşti probabil vor creşte mai lent decît importurile din UE. Acest risc va fi micşorat doar de îmbunătăţirea corespunzătoare a calităţii şi structurii exporturilor moldoveneşti.

Un risc important este cel al eliminării de pe piaţă a producătorilor naţionali ineficienţi ca urmare a intensificării concurenţei cu producătorii europeni. Dar în Moldova există şi domenii în care rezervele de creştere ale eficienţei sînt mari: agricultura şi industria alimentară, textilele şi confecţiile, servicii precum turismul, tehnologiile informaţionale, serviciile bancare. Se va intensifica şi fluxul de investiţii străine occidentale plasate în economia naţională, fenomen observat în ţările din ECSE după asocierea la UE. În virtutea avantajelor costurilor salariale ale Moldovei, o parte din investiţiile dislocate acum în ECSE vor migra treptat în Moldova.

Aderarea la UE va fi însoţită de renunţarea la tariful vamal, care se va vărsa în bugetul comunitar şi aceasta va avea consecinţe bugetare negative dacă ţinem cont de faptul că vama este principala sursă de completare a bugetului naţional. Vor exista costuri asociate cu preluarea şi implementarea acquis-ului. O parte din costurile legate de acquis ar putea fi evitate dacă România ar pune la dispoziţia Moldovei legislaţia europeană pe care deja a tradus-o în limba română. În perioada de asociere a ţărilor din ECSE efectele bugetare nete au fost pozitive, determinate de faptul că au beneficiat de transferuri din fondurile structurale bugetare ale UE. Nu este clar dacă şi în ce modalitate Moldova va putea beneficia de fondurile structurale europene.

Se va manifesta şi un impact social-economic puternic. Vor creşte preţurile ca efect al convergenţei economice a Moldovei, dar aceasta creştere se va produce treptat şi va fi atenuată de o creştere a salariilor. Se poate anticipa un risc de sporire a şomajului ca urmare a falimentului unor firme naţionale, dar şi un proces de creare a noilor locuri de muncă o dată cu atragerea noilor investiţii străine directe. În general, efectul pozitiv major al sporirii concurenţei va fi îmbunătăţirea eficienţei generale de alocare a resurselor economice în societate şi protecţia mai bună a părţilor contractuale slabe (de exemplu, a consumatorilor).

Aderarea la UEM va solicita îndeplinirea criteriilor de convergenţă financiar-economică. Introducerea valutei europene în locul celei naţionale va determina diminuarea sau renunţarea la anumite instrumente de politică economică naţională (politica valutară, monetară) şi limitarea domeniului de aplicare a politicii fiscale. Aceste costuri vor fi compensate de stabilitatea mai bună în faţa viitoarelor crize financiare sau valutare internaţionale, creşterea transparenţei preţurilor şi pieţelor, reducerea costurilor de tranzacţie în economie, reducerea ratelor dobînzilor şi un risc mai mic de hazard moral în sistemul financiar.

De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că costurile individuale sau sectoriale pot însemna şi beneficii sociale. Pierderile suportate de anumite sectoare sau eliminarea unor firme rezultă în eliberarea unor resurse pentru o alocare mai eficientă în alte sectoare sau de către alte firme. Este necesară şi compararea beneficiilor şi costurilor politice, nu doar financiare, atît în cazul UE, cît şi al CSI. Or, implicarea Moldovei în integrări euroasiatice bazate pe argumentul "gazului mai ieftin" sînt o crimă contra viitoarelor generaţii.