Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Adresarea lui Serafim Urechean către alegători: “Populismul social e un pericol pentru securitatea naţională”
|
Nu mă voi referi la “comanda politică” de discreditare a organelor administrative ale Chişinăului. Această comandă e vădită şi cred că electorii vor fi în stare să aleagă grîul de neghină, cu ajutorul votului lor. Altceva mă pune în gardă: un fapt mai puţin evident, dar mult mai periculos decît orice tentative de a defăima un concurent sau altul. E vorba de populismul social. Alegătorii sînt convinşi să-i voteze pe candidaţi, fiind serviţi cu o sumedenie de promisiuni, fără nici o acoperire economică. Vreau să vă avertizez cu toată responsabilitatea: după cum demonstrează experienţa multor ţări, acest nestăvilit populism social, practicat azi de partidul de guvernămînt, adesea conduce la consecinţe imprevizibile şi nefaste din punct de vedere economic, social şi politic.
N-ar fi rău ca oamenii, care cred că viaţa se va schimba în bine imediat ce îi vor vota pe acei care împart cu nemiluita făgăduinţe, să atragă atenţia la următorul fapt: cu fiece scrutin, creşte numărul promisiunilor. Există o anumită logică în acest raţionament — de vreme ce nu poţi să-ţi onorezi promisiunile, te vezi nevoit, de fiecare dată, să promiţi din ce în ce mai mult. Dacă acum doi ani şi ceva, la alegerile parlamentare, se promiteau salarii şi pensii mari, servicii comunale gratuite şi preţuri mici, în prezent, “avîntul” e mult mai amplu. E vorba de acordarea gratuită a spaţiului locativ, de construcţia şi reconstrucţia Stadionului republican, a zonelor de agrement, a teatrelor, spitalelor şi policlinicilor. Nu zic ba: ar fi minunat să avem aceste toate. Dar pentru realizarea planurilor grandioase nu sînt suficiente nişte fiţuici, ticluite repede în preajma alegerilor. Cine dintre alegători a auzit, cu o lună şi jumătate în urmă, de grandiosul “plan de patru ani” al unuia dintre candidaţi? Nimeni. Dar se ştie că, pentru a elabora un asemenea plan, oamenii serioşi au nevoie de mai multe luni sau chiar ani. Iar ca să obţii mijloace necesare pentru planuri de anvergură sînt necesare investiţii, trebuie relansată industria şi susţinut businessul mic şi mijlociu.
Într-un cuvînt, trebuie să muncim. Dar candidaţii, care nu se scumpesc la promisiuni, nu pomenesc nimic despre aceasta. Nu se ştie de ce partidul care îi promovează nu le spune că o asemenea abordare e inadmisibilă. S-ar putea ca aceste promisiuni, fără suport financiar, să vină nemijlocit din partea actualei Puteri. Calculele unor economişti competenţi arată că, pentru realizarea “cincinalului de patru ani” al partidului, promis chişinăuienilor, va fi nevoie, suplimentar, de ŞAPTE bugete municipale. Se iscă întrebarea: de unde vor fi luaţi banii? Iată o întrebare la care autorii “angajamentelor socialiste” nu dau răspuns. Nu-i de mirare, fiindcă ei nu sînt preocupaţi de soluţionarea problemelor, ci de obţinerea voturilor. După ei — potopul!
Din cauzele expuse mai sus, mă adresez alegătorilor cu îndemnul de a realiza pericolul populismului social şi de a nu se lăsa pradă speranţelor deşarte.
ALEGĂTORII TREBUIE SĂ ŞTIE:
- populismul social e dăunător pentru oraş, el secătuieşte bugetul, erodează economia, dezorientează populaţia;
- consecinţele populismului social sînt suportate, în ultimă instanţă, de către categoriile sociale cu venituri mici;
- populismul social reprezintă o ameninţare la securitatea naţională, implicit, la independenţă, stabilitate şi conciliere civică.
Îi chem pe chişinăuieni să nu se lase înşelaţi de tertipurile ieftine ale celor care, prin vorbe frumoase, vor să capete voturile lor. E ca şi cum o bancă ar promite deponenţilor dobînzi din cale-afară de mari. De regulă, aceasta ori nu-şi onorează angajamentele, ori e la un pas de faliment.
Dar n-aş vrea să pun punctul aici. E adevărat: resursele şi posibilităţile noastre sînt, deocamdată, modeste; e adevărat: cel care vă promite marea şi sarea chiar mîine vă înşeală şi vă distrage de la treburi. Dar noi putem, într-un răstimp nu prea îndelungat, să realizăm extrem de multe lucruri, dacă vom estima lucid situaţia şi ne vom concentra asupra unei munci serioase.
/Timpul, nr. 18 (80), 16 mai 2003/
