Alegerile parlamentare din 2021 în Republica Moldova - alegeri.md
 Alegeri→Chişinău→2018→Declaraţii→Valeriu Munteanu

Valeriu Munteanu: Răspuns pentru criticii programului meu economic

|versiune pentru tipar| Valeriu Munteanu, 24 aprilie 2018

Am fost plăcut surprins să văd că foarte mulţi dintre economiştii, analiştii, ziariştii şi chiar simplii chişinăuieni interesaţi de binele şi de viitorul oraşului lor, au citit cu interes proiectul meu pentru viitorul Chişinăului. Mulţi l-au apreciat şi l-au lăudat, unii i-au găsit diverse detalii de adăugat, alţii s-au îndoit de succesul unei astfel de propunere. Unii, puţini, dar toţi din aceeaşi ogradă a Binomului Plahotniuc-Dodon s-au repezit să mă toace: că nu sunt bani, că nu putem să facem referendum pe teme fiscale, şi câte altele.

Tocmai de aceea, atât pentru cei bine intenţionaţi care îşi doresc o dezbatere despre viitorul oraşului nostru, cât şi pentru cei rău intenţionaţi şi de oligarh asmuţiţi, mă simt dator să fac unele precizări importante:

  1. Pentru a putea opri sărăcirea şi decăderea Chişinăului, avem nevoie de bani şi, de aceea am propus ca banii încasaţi de la chişinăuieni să rămână pe loc, să nu mai fie la discreţia Guvernului, ci să intre la bugetul Primăriei. Nu cer altceva decât autonomie fiscală, de care se bucură toate autorităţile locale din Europa. Comparaţia dintre paradigma de formare a bugetului în Chişinău şi UTA Găgăuzia este grăitoare, la Chişinău rămâne doar 50% din impozitul pe venit al persoanelor fizice, restul banilor pleacă la Guvern. În timp ce la Comrat, rămân 100% din impozitul pe venit al persoanelor fizice şi, în plus, impozitul pe venit al persoanelor juridice, TVA şi accize. Schimbarea paradigmei de formare a bugetului este esenţială, este precondiţia dezvoltării capitalei.

  2. Moldova nu are încă rating şi nici nu o să aibă prea curând. Acesta este un fapt. Şi ce să facem noi? Să aşteptăm ca guvernele lui Plahotniuc să obţină rating? Nu putem face asta. Chişinăul poate să obţină rating “by itself!” pentru că aici este o paradigmă diferită de cazul clasic de rating-making: “country followed by cities”. În cazul nostru, Chişinăul este mai calificat să obţină rating decât republica pentru că poate avea venituri mai “structurate”, programe mai clare şi finanţe previzibile, iar transparenţa este mai mare.

  3. Un comentator spunea că poate fi convins de cele 5 miliarde din România promise, de unul dintre contracandidaţi, că ar fi reale, dar nu crede într-un program de dezvoltare pe 5 ani de 2 miliarde Euro pentru un oraş cu peste 820 000 locuitori şi cu un PIB de 2 miliarde Euro/anual. Este aici vorba de tehnicitate sau de bună/rea-voinţă?

  4. Eu nu promit bani din România sau din surse hazardate: eu vorbesc despre bani din obligaţiuni care se vor obţine pe baza unui master-plan profesionist, realizat cu sprijinul unei agenţii care a mai făcut asta şi are know-how: fie JICA (vezi cazul Bucureştiului) fie USAID sau USTDA (vezi cazul Varşoviei sau Pragăi).

  5. Bucureştiul a emis obligaţiuni de doar 500 milioane Euro, pentru că de atât avea nevoie, nu pentru că doar atât putea. Bucureştiul are vocaţie de a fi creditat de către bănci (şi este), are la dispoziţie enorme fonduri structurale europene (şi le foloseşte) şi are şi resurse bugetare din transferul încasărilor bugetare de pe raza municipiului. Noi, la Chişinău, nu mai avem bănci finanţatoare, nu mai avem fonduri europene, din ce altceva decât obligaţiuni să ne finanţăm?

Eu, în calitate de viitor primar, am o viziune asupra Chişinăului ca întreg şi o strategie de dezvoltare în spirit şi în normă europeană pentru Capitala noastră.

Eu am un proiect închegat de dezvoltare, care pleacă de la finanţare şi conţine elemente concrete de infrastructură determinantă precum şi propuneri de accelerare a dezvoltării economice în vederea creşterii bunăstării tuturor chişinăuienilor.

primar.md