Stimaţi tovarăşi!

Aceste alegeri reprezintă cel mai neobişnuit scrutin de la declararea independenţei Republicii Moldova. Pentru prima dată, alegerile se desfăşoară în absenţa unei administraţii centrale legitime şi plenipotenţiare, într-o ţară unde nu există nici preşedinte, nici guvern stabil, iar sistemul politic este contaminat de o criză profundă.

Guvernarea actuală se autoparalizează prin scandaluri publice şi intrigi. Nouă din zece ştiri se reduc la reacţiile şi pretenţiile partidelor care au constituit Alianţa de guvernare. Puţinele acţiuni comune se aseamană, mai degrabă, cu nişte crize ale unui sadism social. Se pare că doar deziluzia temporară şi apatia alegatorilor înca mai amînă răsplata echitabilă.

Multe lucruri s-au schimbat în ultimul timp. Se adeveresc cele mai pesimiste predicţii. De mult nu mai auzim despre planuri şi proiecte noi, care ar avea o tentă socială, economică, politică sau culturală, menite să modernizeze Republica Moldova.

Nu are această guvernare un astfel de scop. Ba mai mult, tacit, conspirativ s-a renunţat la toate proiectele de dezvoltare regională, începute de noi: nu mai există programul de reconstrucţie a şcolilor şi instituţiillor medicale, de gazificare a satelor, s-a renunţat la proiectele de aprovizionare cu apă potabilă de calitate a populaţiei, domeniul agrar a fost abandonat în intregime, cu agrarieni cu tot.

Cei ce le-au promis agrarienilor subvenţii de 5.000 de lei pe hectar, nu le-au dat nimic. Pentru prima dată sectorul agrarian a început lucrările de primavară fară nici un banuţ subvenţionat, în condiţiile unor preţuri speculative la motorină.

Despre aceste coşmaruri şi grozăvii nu scriu ziarele ce le aparţin, nu arată televiziunile lor. Pentru prima dată, partidele de la guvernare intră în alegerile locale fară nici un rezultat concret. Ba mai mult, în schimbul unor cuvinte de încurajare, guvernanţii au pregătit biciul boieresc şi castetul banditesc.

Lor — stăpînilor deplini ai ţării — li se pare că biciul şi castetul le vor permite să cîştige. Ei nu mai intenţioneaza să convingă alegatorul, să-i promită ceva, să elaboreze iniţiative. La ce bun cheltuieli suplimentare? Astăzi este suficient să-l impui, să-l sperii pe alegator şi victoria iţi aparţine. Şi aceasta mai reprezintă un aspect neobişnuit al campaniei electorale actuale.

În ultimele timp Moldova s-a schimbat radical. S-au modificat multe aspecte care pareau a fi stabile. Să ne amintim, un an în urmă partidul nostru era acuzat de egoism politic, de incapacitatea de a crea coaliţii politice, de absenţa unei dorinţe clare în consolidarea societaţii moldoveneşti. Toate acţiunile, care au urmat după alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010, au anulat orice argument al acestei demagogii politice.

Va amintiţi probabil, am negociat mai mult de o lună cu Partidul Democrat, iar tratativele s-au finalizat cu un rezultat natural de mîrşav, natural pentru această formaţiune. Toţi aceşti Lupi, Diacovi şi Plahotniuci, care şi-au construit imaginea electorală pe lozinci pro-ruseşti, pînă la urmă au păstrat credinţă lui Mihai Ghimpu. Toţi aţi fost martori cînd Partidul Comuniştilor a propus un dialog public Partidului Liberal-Democrat. Şi nu pentru crearea unei coaliţii, ci pentru alegerea unui şef al statului apolitic, reprezentant al societaţii civile. Aici rezultatul a fost similar — incapacitatea totală de a lua decizii responsabile şi adecvate. Doar slabiciune şi dependenţă de factorul extern.

Nu întîmplător vă reamintesc aceste momente ale istoriei politice actuale. Vreau să remarc o teza simplă: ei nu au format coaliţie cu noi doar din considerentul că aceasta ar însemnă coalizarea cu cel puţin o jumătate din alegători. Iar ei pe aceşti alegatori îi urasc şi-i dispreţuiesc, ei se tem sa raspundă in faţa oamenilor. Anume faptul că în spatele Partidului Comuniştilor stă un alegator-statalist principial, un patriot şi nu nişte saci cu bani proveniţi de peste hotare, au făcut imposibilă apariţia unor configuraţii politice noi. Ei au nevoie de razboi cu poporul nostru, cu dreptul lui la o viaţă echitabilă, cu credinţă lui, cu speranţa lui într-un viitor pentru statul moldovenesc. Nu puteau încheia un armistiţiu cu poporul său cei, care au planificat conştient guvernarea sa ca o privatizare, furt, lichidare a tuturor garanţiilor sociale, profanarea democraţiei şi discreditarea Constituţiei şi a legislaţiei în general. Nu poate exista prietenie între maniac şi persoana violată, între criminal şi victimă. Aceasta poporul nostru a conştientizat deja, a simţit pe propria piele. Şi aceasta mai reprezintă un aspect electoral.

În acest sens, stimaţi tovaraşi, probabil noi, fiind cel mai mare şi cu autoritate partid în ţara noastră, am greşit atunci cînd, pe 28 noiembrie, nu am chemat oamenii în stradă, nu i-am ridicat împotriva unor persoane care au fraudat alegerile, nu i-am indicat acestui regim la uşă, nu am oprit chinurile poporului nostru, negociind cu acest regim. În calitate de scuză, ce-i drept cam slabă, poate servi faptul ca am încercat să conservam rămăşiţele stabilităţii sociale, crezînd în continuare în cinstea şi intelectul oponenţilor noştri. Însă, intenţiile noastre nobile şi căutarea compromisului au fost interpretate de către partidele de la guvernare ca o slabiciune, ca un romantism ineficient, ca o lipsă de curaj.

Atunci regimul antipopular şi-a dublat atacurile atît împotriva partidului nostru, cît şi asupra întregii societaţi. Astăzi putem concretiza urmările directe ale acestui razboi nedeclarat. Majoritatea alegătorilor sînt demoralizaţi şi speriaţi, criminalii acţionează deschis, poliţia şi organele de drept sînt dezorganizate, demoralizate şi înjosite, iar guvernanţii în mod deschis şi fară a se sinchisi în explicaţii îi deposedează pe cetaţeni de orice — de salarii, pensii, înlesniri, de dreptul la studii si, mai nou, — de dreptul la autoadministrare locală.

Ultima lor lovitură cinică — noua concepţie în domeniul administraţiei locale, care prevede lichidarea unei treimi din primării, lichidarea raioanelor şi revenirea la judeţe. Cum numai am început să vorbim despre aceasta intenţie, guvernanţii au început să ciripească, cică nu i-am înţeles corect, ei au avut în vedere cu totul altceva. Nu, stimaţi domni! Ne-am învaţat să vă înţelegem dintr-o jumătate de cuvînt. Atunci cînd vorbiţi despre optimizarea şcolilor şi spitalelor, ştim sigur că intenţionaţi să lichidaţi şcolile şi spitalele. Atunci cînd vorbiţi despre optimizarea a 30% din primării şi mărirea raioanelor, noi înţelegem ce intenţionaţi să faceţi. Nu trebuie să căutaţi ieşire din această situaţie, ne-am convins deja — această guvernare este în stare doar să facă economii din contul propriului popor — din contul poliţiştilor, învăţatorilor, studenţilor, veteranilor, — continuind să-şi sporească veniturile din contrabandă şi cazinouri.

Se intrezăreşte tot mai evident ziua şi ora, cînd această guvernare, în azartul ei pseudoreformator cu lozinci de optimizare, va optimiza definitiv Moldova noastră, ştergînd-o de pe harta politica a Europei. Spre aceasta tind ei, tind tot mai evident. Preşedintele Băsescu, cu iz de boier îl bate pe Lupu peste umar, declarînd că ei au convenit asupra creării unui plan de acţiuni pentru “realizarea Declaraţiei de parteneriat strategic de eurointegrare între România şi Moldova”. Anume această declaraţie secretă a fost semnată, în anul 2010, de Ghimpu şi Băsescu la Bucureşti. Şi acum lasă ei sa ne dovedească că revenirea la judeţe şi lichidarea sutelor de primării nu face parte din acest plan de acţiuni.

Stimaţi tovarăşi!

Nu vom mai aştepta cuminţi pînă vom afla ce fel de perspective ne pregătesc Lupu şi Băsescu. Ajunge! De la tribuna aceasta trebuie să declarăm deschis şi clar acestui regim: nu vom admite ciopîrţirea Moldovei! Partidul nostru începe, în regim de urgenţă, colectarea semnaturilor pentru iniţierea referendumului consultativ în vederea păstrării sistemului teritorial-administrativ actual. Sistemului, care a consolidat Moldova, a transformat-o dintr-un teritoriu amorf şi dezmembrat într-o ţară compactă şi unificată, care a eficientizat administraţia locală, i-a permis sa fie mai aproape de oameni, a adus în sate gazul, telefonul, Internetul, serviciile medicale, sute de staţii tehnologice de maşini şi multe altele.

Toate aceste realizari ei intenţionează să le distrugă, conştientizînd că intr-un sat fară de primărie, punct medical, şcoala nu va veni cineva vreodată să construiască sau să repare ceva, şi mai evident este că vor veni nici un fel de proiecte economice. Nici un pas înapoi! Oamenii trebuie să înteleagă că, dacă şi după acest scrutin la guvernare vor ramîne partidele Alianţei, pentru foarte multe sate alegerile primarilor şi consilierilor săteşti vor fi ultimele.

Doar înainte, să luptăm zi de zi pentru drepturile fundamentale ale poporului nostru — dreptul la o viata decentă, o ţară independentă, o democraţie adevarată — fară criminali, trădători şi oligarhi la guvernare. Anume în acest mod, începînd de jos, de la fiecare sat, fiecare centru raional, vom continua lupta pentru guvernare pe care nu am finalizat-o pe 28 noiembrie.

Tovaraşi! Anume aceasta şi constituie sensul naţional şi logica statalistă a acestor alegeri, care sînt numite locale. Acest sens şi această logică, noi, trebuie, sîntem obligaţi să o aducem la cunoştinţa fiecărui alegator. Fiecare dintre noi, trebuie prin propriul exemplu, propriul entuziasm şi curaj să insuflăm încredere în poporul nostru, în capacitatea lui de a învinge un oponent cu multe capete dar fară de valori, care se autointitulează Alianţa pentru Integrare Europeană. Nu există alte recete, alt panaceu şi nici tehnologii politice. Dacă comuniştii vor ceda în faţa ameninţărilor, daca ne vom plînge, ce alegator care se respecta ne va urma? Este bine cunoscut faptul că poporul, alegătorii îi urmează doar pe cei puternici şi curajoşi, pe cei, care sînt capabili să învingă chiar şi în condiţii inegale, riscante.

Sînt sigur că în această sală, unde sînt prezenţi toţi candidaţii noştri la funcţiile de primari în satele şi oraşele Moldovei, s-au adunat anume astfel de politicieni, curajoşi şi demni, conştienţi de bătălia care ne asteaptă. Acei oameni, care consideră că sînt obligaţi să lupte în cele mai dificile condiţii, care nu au cedat în faţa unor circumstanţe extrem de dure.

Nu întimplător, deviza campaniei noastre este simplă: “Sîntem obligaţi, deci vom reuşi!”. Aceasta formulare, simplă şi ambiţioasă, în stilu militar, conţine întreaga noastră responsabilitate, întregul adevăr cu care venim în faţa alegătorilor! Oare nu aşa au procedat părinţii şi buneii noştri în anii Marelui Război pentru Apărarea Patriei? Oare nu din acest considerent au nimicit ei fascismul, eliberînd popoarele? Spuneţi-mi, vă rog, mai este vreun alt partid, care sa-şi asume atîtea angajamente, pe care ni le-am asumat noi în ajunul alegerilor parlamentare? Ce partid a organizat sute de adunări ale alegătorilor, asumîndu-şi poruncile locuitorilor din majoritatea satelor şi oraşelor? Cine, aşa cum o facem noi, mai solicită sincer şi deschis schimbări în bine? Şi cine mai bine decît partidul nostru a demonstrat capacitatea de a realiza în practică astfel de schimbări? Vă reamintesc, schimbări în condiţiile unei crize economice, schimbări bazate pe decizii administrative creative şi patriotism necondiţionat. — Doar Partidul Comuniştilor din Republica Moldova! Cea mai tînără, competentă, profesionistă şi organizată forţă a societăţii moldoveneşti. Noi — sîntem singurul partid — care se afla în opoziţie faţă de acest regim isterizat si trădător.

Nu mai există dubii, sîntem obligaţi să obţinem Victoria! Deci, vom putea invinge! Astazi trebuie să conştientizăm, să simţim că de partea noastra este marea majoritate a populatiei, furate, batjocorite, dezorientate. Este important să-i conducem, în pofida diferiţilor demagogi politici, a insinuărilor acestora, a minciunii, spre scopul naţional — spre o Moldova, care într-adevar alege Victoria şi care nu a reuşit să o facă pe 28 noiembrie 2010, dar o va face pe 5 iunie 2011. Nu vom petrece campania electorala pe furiş, şoptind prin unghere şi utitindu-ne prin parti. Pe 9 mai vom demonstra că sîntem urmaşii demni ai invingătorilor. Iar regimul temporar, care ne va urmări cu frică de după draperiile consistente ale cabinetelor guvernamentale, va înţelege, că timpul lui a trecut, că trebuie de strîns valiza şi de plecat de la guvernare. Mai bine acum, pîna cînd poporul încă nu a “optimizat” aceasta Alianţa antistatală şi antisocială.

Noi pornim în această campanie nu doar cu o echipă mare şi de calitate de candidaţi în primari şi consilieri. Noi pornim cu planuri reale şi realizabile de modernizare a întregii ţări. Rămîne în vigoare orice buchie din angajamentele noastre electorale, declarate în luna octombrie anul trecut. Nu ne temem de responsabilitate, de guvernare, nu ne temem că va trebui sa răspundem pentru fiecare promisiune — de a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale primare, de a construi instituţii medicale moderne, de a reveni la toate programele de susţinere a tineretului şi modernizare a infrastructurii naţionale, care au fost anulate de actuala guvernare în anii 2009–2010, de a permite acces larg la mijloacele moderne de comunicare, de a gazifica şi asigura cu apă potabilă de calitate toate localităţile Moldovei.

Toate aceste angajamente, proiecte, declarate în cadrul platformei electorale a PCRM, au devenit, în ultimul timp, mult mai actuale, mult mai solicitate. A devenit oare mai putin importantă modernizarea economică şi socială în baza strategiei “40 de oraşe”? Poate guvernanţii au lucrat într-atît de eficient că nu mai are sens programul “Satul moldovenesc — un trai confortabil şi de prestigiu”? Poate a venit timpul sa ne dezicem de teza din program ce tine de restabilirea imediată a subvenţionării agriculturii şi întroducerii unui sistem eficient de cumparare, prelucrare şi realizare a producţiei agricole? Sau poate este învechit deja scopul nostru de combatere a coruptiei şi a criminalitatii organizate?

Nu, nu şi încă o data nu!

Toate planurile, iniţiativele noastre pozitive, constructive, minuţios elaborate sînt absolut necesare economiei şi domeniului social. Este absolut necesar ca la guvernare să vină oameni capabili nu doar să genereze astfel de planuri, să le conştientizeze, dar şi să le realizeze — să le realizeze de comun, constituind o echipă profesionistă de tovarăşi de idei.

Am deplina încredere în forţele noastre! Cred în unitatea noastră, în conştiinţa înaltă şi patriotism! Am deplina încredere în Victoria noastră! Jos Alianţa corupţilor şi antistataliştilor! Poporului moldovenesc — puterea în consilii! Va mulţumesc pentru atenţie!

Sursa: www.pcrm.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

YouTube | Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet