Oameni buni, campania electorală se apropie de capăt. Ne-am întîlnit cu Dumneavoastră, v-am vorbit la radio şi televiziune, v-am lămurit ce şi cum avem de gînd să facem dacă ne veţi acorda încrederea să vă reprezentăm în Parlament. N-au tăcut nici adversarii noştri. V-au lămurit şi el ce oameni răi şi păcătoşi sînt Moţpan, Lucinschi, Sangheli, Andronic şi în general toţi agrarienii. Dacă i-aţi crezut, veţi vota pentru oamenii care n-au nici un păcat pe suflet — Iurie Roşca, Alexandru Moşanu, Valeriu Matei. Dacă veţi mai sta pe gînduri.

Şi aveţi la ce să vă gîndiţi. Clar că nu este Moţpan fără păcat, nici Lucinschi ori Sangheli fără metehnele şi greşelile lor. Numai că nu ştiu cum se face că atunci cînd frontiştii şi moşaniştii dîrdîiau de nerăbdare să unească Moldova la România, fixau şi data — care în aprilie 92, care în iuie 92, tot răii de Moţpan cu Andronic şi ceilalţi agrarieni trebuiau să stea zid ca să rămînă Moldova independentă. Şi tot aşa se face că după ce marii patrioţi fără păcate ba la o tribună, ba la un microfon se apucau să-i zădăre pe cei de la Tiraspol, tot un rău de Luchinschi şi un păcătos de Andronic trebuiau să facă comisii casă ducă tratative de pace ca să nu vă moară feciorii la Nistru. Şi după ce preşedintele Parlamentului Moşanu făcea tot ce putea şi ce nu putea să dezbine fracţiile ca să treacă vremea tot într-o sfadă şi să nu se adopte legi în Parlament, tot Lucinschi trebuia să vină cu toate metehnele lui ca să mai pună deputaţii la lucru şi să adopte chiar şi hotărîrea aceasta cu alegeri înainte de termen… Şi tot răul de Sangheli trebuia să vină cu petrolul şi gazul din Rusia, şi cu electricitatea. Se mai stingea ea lumina din cînd în cînd, numai că nu uitaţi că atîtea ore cîtă-i stinsă la noi — prin Ucraina ori Gruzia atîtea ore arde!

Nu ştiu cum se face că tare-s buni la vorbă adversarii noştri şi tare nepricepuţi la faptă… Amintiţi-vă bine înainte de a vota ce moştenire a preluat prim-ministrul Sangheli de la Druc şi Muravschi care erau de-acuma cu un picior Europa şi cu altul în America! Amintiţi-vă cum ne îndemnau Moşanu, Matei şi alţii ca ei la luptă cu Tiraspolul şi la unire cu România! Acum că se vor iar în scaune şi-au sen m cîntecele — “independenţă reală”, de parcă noi împreuna cu Dumneavoastră vrem o independenţă fantastică! Nu vreau să-i vorbesc de rău, dar una vreau să vă rog: amintiţi-va care personalitate cînd şi ce a spus. Amintiţi-va cine şi-a schimbat vorba după cum bătea vîntul, amintiţi-vă şi de cei care una spun la Chişinău şi alta la Bucureşti. Şi după cum vă vor dicta aceste amintiri, aşa să votaţi. Dacă vreţi un parlament de mincinoşi, un parlament de oameni care nu se mai ştie cînd spun ceea ce cred şi cînd spun ceea ce li-i convenabil, votaţi pentru cei care vorbesc frumos despre ei şi rău despre ceilalţi.

Noi, cei din Partidul Democrat Agrar, nu sîntem cu stele în frunte. Avem neajunsuri, avem păcate, avem printre noi şi buni, şi răi. Dar ca partid, ca formaţiune politica vrem ca toate să se întîmple după voia alegătorului. Daca se spune problema independenţei sau unirii, să se pună prin referendum sau sondaj. Adversarii noştri consideră că poporul este prea prost ca s-o hotărască. Uite că noi, răi cum sîntem, nu vă considerăm proşti pentru a hotărî soarta ţării. Tot aşa şi în problema pămîntului şi în problema Transnistriei — dacă vrea majoritatea populaţiei să împărţim pămîntul la oameni pînă la ultimul metru pătrat, în împărţim; dacă vrea să pornim război pînă la ultima suflare, îl ducem. Numai că ştim: sînteţi prea buni gospodari ca să stricaţi pe negîndite ceea ce am făcut împreună şi prea înţelepţi ca să nu înţelegeţi că pînă la urmă toate războaiele se încheie cu tratative ş-atunci de ce să nu facem tratative fără război?

Aşa înţelegem noi democraţia. Poate că pe vremea lui Lăpuşneanu cei mulţi erau şi proşti. Acum nu mai sîntem. Acum ştiu carte, autelevizoare, au copii şcoliţi. S-a schimbat lumea. Şi dacă vă daţi seama că cei care se consideră primii şi ultimii democraţi din Moldova vă socot prea proşti pentru a participa la democraţie, daţi-vă seama că există un partid care vă crede adevărat cetăţeni, maturi, deştepţi şi cu răspundere. Şi dacă va trebui, şi dacă veţi dori, vom face şi aici ca-n Elveţia: vom lua toate hotărîrile deosebit de importante prin referendum.

Cred în înţelepciunea Dumneavoastră. Votaţi spicul şi atunci anume acestei înţelepciuni, a celor mulţi, îi vom da sarcina de a conduce această ţară care este şi vrem să rămînă Moldova.

Dumitru Moţpan,
preşedintele Partidului Democrat Agrar din Moldova

/Pămînt şi oameni, Anul II, Nr. 13, 16.02.1994/

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

YouTube | Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet