Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Apel cărte ţară al Convenţiei Democrate din Moldova
|
La 22 martie vom alege un nou parlament. Această zi trebuie să marcheze sfîrşitul unei guvernări neocomuniste care a ruinat ţara şi a adus populaţia la sărăcie şi disperare.
În acest moment de răscruce, în faţa tuturor cetăţenilor se deschid două perspective: lunecarea în răul comunist sau înaintarea spre Europa şi reaşezarea ţării pe temeliile trainice ale Credinţei şi Dreptăţii, între aceste două, perspective cale de mijloc nu există, în pofida marii înghesuieli la putere a unei puzderii de concurenţi electorali, opţiunile lor sunt aliniate pe cele două direcţii cu neputinţă de împăcat. Lupta se dă între adevăr şi minciună, între lumină şi întuneric. Pentru prima dată, pericolul instalării pe cale paşnică a unui regim comunist este real şi acest lucru trebuie să-i înţeleagă orice conştiinţă trează, care nu doreşte ca anul 1998 în Moldova să intre în istorie asemenea anului 1933 al venirii la putere a fasciştilor germani. Suferinţele trecutului ne obligă să nu uităm teroarea roşie, colectivizarea forţată, foametea şi deportările, gropile cu var, sfintele icoane ciuruite de gloanţe şi altarele prefăcute în grajduri. Să nu uităm jalea şi plînsul confraţilor noştri duşi în vagoane de vite spre Siberia. Să nu uităm nici una din crimele comunismului care nu trebuie să se mai repete. Să nu uităm cîtă moarte a semănat secera şi ciocanul, acest semn al Antihristului cu care şi azi încearcă să se strecoare la Putere cei lepădaţi de Dumnezeu pentru a opri timpul în loc sau pentru a-l întoarce înapoi.
Este în puterile noastre să ne desprindem de acest trecut însîngerat şi crud. Cum ziua cu noaptea nu se pot amesteca, tot aşa şi noi nu putem să luăm minciuna drept adevăr şi întunericul drept lumină. Nu mai avem timp să greşim la alegerea noastră. Nu mai avem dreptul să stăm închişi în propria găoace şi să ne risipim voturile pentru nişte partide mici, stăpînite de ambiţii mari şi deşarte.
Tuturor celor care nu mai puteţi suporta povara guvernării stîngiste de astăzi vă adresăm îndemnul nostru frăţesc la unitate în jurul Convenţiei Democrate, singura forţă capabilă să stăvilească puhoiul comunist şi să ofere Republicii Moldova şansa renaşterii şi înnoirii.
Ceasul al doisprezecelea este aproape. E ceasul Europei. E ceasul în care ne vom recunoaşte ca fraţi pentru a reclădi un viitor mai bun, mai curat, mai drept.
Dumnezeu e cu noi. El ne e sprijin de nădejde şi martor al legămîntului nostru cu acest pămînt şi oamenii ei.
Într-un ceas bun!
/Ţara, nr.14, 24 februarie 1998/
