Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Onorată asistenţă!
Stimaţi prieteni!
Ţara noastră, societatea noastră, noi toţi ne aflăm astăzi în situaţia de a alege. Această alegere e destul de simplă. Ea rezidă în determinarea — pe ce cale îşi va continua Republica Moldova dezvoltarea: pe calea stabilităţii şi a statorniciei, pe calea dezvoltării şi a păcii civice, pe calea valorificării standardelor europene de funcţionare a statului şi vieţii societăţii, sau pe drumul îndărăt — spre tensiune politică, confruntare civilă, distrugerea mecanismelor de stimulare a dezvoltării, reducerea luptei cu corupţia, distrugerea învăţămîntului, a medicinei, subjugarea culturii moldoveneşti, spre trădare naţională, — în ultimă instanţă, pe calea distrugerii Republicii Moldova şi a încetării existenţei ei ca stat suveran şi independent.
Timp de opt ani, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, cu preţul unor eforturi de neînchipuit, împreună cu poporul moldovenesc din Moldova, aflată pînă în anul 2001 la limita existenţei pe harta Europei, a format statul suveran real — Republica Moldova. Noi împreună cu Dumneavoastră am construit o ţară care acum nu numai că este în stare să formuleze propriile interese naţionale, de stat, sociale, dar a şi demonstrat că le poate apăra.
Fără sprijinul societăţii, fără sprijinul Dumnevoastră pentru cursul formaţiunii de guvernămînt, PCRM, Moldova nu ar fi putut depăşi niciodată crizele şi provocările care ne-au apărut în cale în aceşti opt ani. Iar acestea au fost multe: în anul 2001 — criza solvabilităţii, — aproape 90% din buget a trebuit să le dăm pentru împrumuturile externe consumate iraţional, anul 2002 — criza politică, cu scopul revanşei şi al înlăturării PCRM de pe arena politică, anul 2003 — cea mai dificilă alegere în favoarea adevăratei suveranităţi, respectînd strict Constituţia (Memorandumul Kozak), anul 2005 — alegeri noi, puternicul atac antimoldovenesc informaţional şi provocator, anul 2006 — embargoul economic, problemele legate de gaze naturale, tentative de a ne abate, prin presiuni economice, de pe calea opţiunii suverane, anul 2007 — seceta catastrofală, de care Moldova nu a cunoscut timp de 120 de ani, anul 2008 — inundaţii devastatoare, care ne-au luat multe forţe şi resurse materiale. Anul 2009 a început cu problema gazelor, foarte grea, cînd am nimerit între ciocanul şi nicovala confruntării “paneuropene” legate de problema gazelor.
Şi astăzi, noi împreună cu Dvs. rezistăm în faţa furtunii crizei economice mondiale, ale cărei valuri încearcă să inunde corabia noastră.
Moldova a reuşit să reziste tuturor acestor încercări, să iasă cu demnitate din cele mai dificile situaţii, peste puterile unor state mai puternice, doar graţie stabilităţii politice, caracterului organizat şi monolit al guvernării, coinciderii scopurilor puterii cu scopurile societăţii, încrederii societăţii faţă de sistemul de guvernare care nu îşi imaginează succesele sale fără succesele şi progresul întregului popor al Republicii Moldova.
Cine va spune că astăzi oamenii trăiesc bine în ţara noastră, va păcătui împotriva adevărului. Oamenii o duc greu! Dar cei care îşi asumă curajul să afirme că astăzi e mai rău ca în 2001 sau ca în 2005, aceia fie că sînt orbi, fie provocatori care se avîntă spre putere de dragul propriului profit.
În aceşti ani, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut de la 300 de dolari pînă la peste 1300 de dolari. Dar anume după acest indice sînt catalogate aşa-numitele “ţări cu venituri mici”. Acest indicator nu este înalt, dar el nu dă temei pentru a pune în circulaţie sintagma propagandistică “cea mai săracă ţară”. În urma realizării “Programului de creştere economică şi eradicare a sărăciei”, noi am redus în mod categoric toţi indicii sărăciei în ţară de la 84% pînă la 24%. Nu avem în ţară oameni care trăiesc cu un dolar SUA pe zi. Persoanele ale căror venituri băneşti nu ajung pînă la nivelul sărăciei sînt beneficiare de diverse plăţi sociale şi înlesniri. Nu este nevoie să vă citez sute de date statistice — Dvs. sînteţi oameni pregătiţi şi puteţi să le citiţi şi să le analizaţi.
Mai mult decît atît, Dvs. aţi simţit în toţi aceşti ani în propriul business creşterea puterii de cumpărare a populaţiei, în caz contrar, nu aţi fi construit atîtea centre comerciale şi supermarketuri şi, cu atît mai mult, nu le-aţi fi extins în teritoriu şi în afara Chişinăului.
Dumneavoastră înşivă aţi simţit cum Moldova s-a debarasat în scurt timp de 116 grupări banditeşti, care au acoperit ca muştele, în anii ’90, toată comunitatea de afaceri din ţară. Dvs. v-aţi extins businessul, aţi acumulat capital, aţi achiziţionat active, iar PCRM, aflat la guvernare, nu numai că nu a împiedicat acest lucru, ci, dimpotrivă, a considerat acest lucru un bine pentru ţară şi a stimulat acest proces.
Liberalizarea regulilor de desfăşurare a businessului, începînd cu simplificarea înregistrării şi acordării de licenţe şi încheind cu aşa-numitele “Ghilotine”, reducerea continuă a venitului pe venit corporativ şi aducerea acestuia la cota zero — toate acestea nici pe departe nu sînt toate măsurile întreprinse de autorităţi în favoarea businessului. În ce ţară din Europa, care “liberali” au avut îndrăzneala să întreprindă astfel de măsuri, purtînd totodată povara gigantică a obligaţiilor sociale. Numai comuniştii, cu fermitatea lor, cu încrederea în forţele stimulatoare sănătoase ale poporului lor au fost şi vor fi capabili să facă astfel de paşi.
La urma urmei, anume partidul nostru a adus Moldova la starea în care statul a reuşit să înceapă propriul proces de investiţii. Pas cu pas, noi le-am adăugat oamenilor noştri noi parametri calitativi ai vieţii lor — gaz natural, apă potabilă, livrarea stabilă a energiei electrice, începerea programului de reabilitare a drumurilor, portul Giurgiuleşti, şoselele Leuşeni — Chişinău, Cimişlia — Comrat, Căuşeni — Palanca, lucrările la traseele Orhei — Rezina, Orhei — Vatici — Călăraşi şi alte proiecte. În sfera socială, au fost restaurate sute de licee, şcoli de meserii, spitale, case de cultură, au fost acordate stimulente considerabile tinerilor specialişti din învăţămînt, din ocrotirea sănătăţii şi din cultură pentru a activa în localităţile rurale. Ce sînt toate acestea? Mărturii ale sărăciei şi deznădejdii noastre? Dar poate că este vorba de optimism, de mobilizarea şi încrederea în viitorul Republicii Moldova! Noi nu ne vom abate de pe această cale, noi vom depune toate eforturile, pentru ca nimeni să nu îndrăznească să abată de pe această cale Patria noastră — Republica Moldova.
În spatele fiecăruia dintre Dumneavoastră, conducători de întreprinderi, se află sute de oameni. Oamenii sînt sensibili la bine. Dumneavoastră puteţi şi trebuie să conştientizaţi responsabilitatea socială a businessului. Urmare a acestei responsabilităţi, va aduce noi profituri suplimentare. Pentru mulţi dintre Dumneavoastră, la drept vorbind, banii deja nu mai prezintă mare interes, pentru Dumneavoastră este interesant procesul de realizare a planurilor ambiţioase, procesul de realizare a succesului. Realizarea principiilor de responsabilitate socială deschide posibilităţi suplimentare şi pentru obţinerea profiturilor, şi pentru obţinerea succesului.
Opţiunea societăţii noastre este destul de restrînsă. Ori stabilitate şi continuarea dezvoltării, ori haos şi distrugere. Moldova nu ar mai rezista la cel de-al doilea tur de guvernare distrugătoare a celor care “deja şi-au consumat prima repriză”. Dar nu se văd alţi adversari ai comuniştilor pe cîmpul electoral — aceleaşi feţe, armata distrugătorilor din anii ’90.
Partidul Comuniştilor merge în alegeri pentru a cîştiga majoritatea absolută, deoarece numai cu această condiţie pot continua procesele de dezvoltare. Noi mergem cot la cot cu poporul nostru, cu toate grupurile sociale ale acestuia. Noi nu luptăm cu cei bogaţi, noi luptăm cu sărăcia şi mizăm pe Dumneavoastră în această bătălie, — pe reprezentanţii businessului.
Moldova abia îşi încheie elanul, noi încă urmează să sărim în înălţime şi nimeni nu trebuie să împiedice Moldova în acest sens.
Sursa: www.pcrm.md