Care sunt factorii care au determinat rezultatele electorale din 28 noiembrie? — iată întrebarea care îi frământă pe mulţi oameni, rămaşi cu sentimentul că ceva nu este în regulă cu sistemul politic din ţara noastă.

Originea disfuncţiilor de sistem se trage din lungul proces de tranziţie, care a afectat ţara noastră în ultimii douăzeci de ani. Deetatizarea şi privatizarea a produs o serie de fenomene devastatoare pentru economia şi domeniul politic.

Deturnarea bunurilor şi a finanţelor statului în interesul unor persoane şi grupuri de tip mafiot a determinat concentrarea marilor capitaluri în mâinile acestora.

Multitudinea şi amploarea cazurilor de acest fel, numite generic “corupţie”, au fost descrise de nenumărate ori în articole de presă, în intervenţiile deputaţilor, în dezbaterile publice, în materialele Curţii de Conturi etc. Însă instituţiile statului de drept, formate în baza normelor Constituţiei şi a legislaţiei, nu au putut să îşi exercite funcţiile descrise în normele legale. Orice nouă dezvăluire, orice scandal public legat de corupţie până la urmă se ciocnea de paralizia instituţională a organelor de drept. Ministerul de Interne, Centrul de Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Serviciul Vamal, sistemul judecătoresc, toate în egală măsură s-au dovedit incapabile să combată crimele cu caracter economic atunci când acestea vizau persoane sau grupuri, care au reuşit să deturneze bunuri şi sume deosebit de mari. De fiecare dată organele de anchetă şi cele judecătoreşti muşamalizau aceste cazuri fie la indicaţia conducătorilor de prim rang ai statului, fie prin luare de mită de la cei pe care urma să îi declare nevinovaţi contra unor recompense băneşti. Aşa s-a creat relaţia de complicitate între anchetatori, procurori şi judecători cu lumea criminală şi cu marii corupţi. Între timp a apărut o întreagă castă a celor care servesc interese de tip mafiot în poziţia de reprezentanţi ai instituţiilor statului. Principiul “prezumţiei nevinovăţiei”, fundamental pentru un stat de drept, a ajuns o unealtă în mâna celor care controlează instituţiile abilitate cu urmărirea şi sancţionarea autorilor de crime economice deosebit de grave.

Autorii crimelor săvârşite la 7 aprilie 2009 nu au fost pedepsiţi. Ei au reuşit să preia puterea în urma alegerilor din 29 iulie 2009 şi să evite investigaţii penale şi condamnări judecătoreşti bazate pe probe şi marturii temeinice.

Comuniştii, ca fost partid de guvernământ, le-au creat involuntar un enorm avantaj de imagine noilor autorităţi. Partidele zis liberale au reuşit să inducă unei părţi importante a poporului precum şi instituţiilor internaţionale ideea că ei ar fi demni de susţinere, deoarece se confruntă cu o forţă politică monstruoasă prin definiţie comunismul. Adică ei au reuşit să exploateze cu maximă eficienţă contrastul şi să practice cu succes limbajul conflictului ca metodă de ostilizare a opiniei publice şi de absorbţie a voturilor.

Preluând controlul asupra unei multitudini de canale de televiziune, grupările care preluase guvernarea au reuşit să exercite o influenţă copleşitoare asupra cetăţenilor. Televiziunea publică a devenit o unealtă a propagandei oficiale. Noile canale de radio şi televiziune, secondate de altele deja prezente pe piaţa mediatică, au reuşit să orchestreze o uriaşă campanie de manipulare în favoarea partidelor din arcul guvernamental. Armata de jurnalişti, analişti politici, sociologi şi exponenţii ai show-bizului au instrumentat un bombardament mediatic cu efecte devastatoare asupra publicului. S-au pus în aplicare cele mai sofisticate tehnici de manipulare a opiniei publice. “Spălarea de creieri” şi modelarea conştiinţei prin instrumentele de manipulare în masă au avut urmări dezastruoase pentru cei împotriva cărora a fost declanşat acest război psihologic purtat cu arme de distrugere în masă a conştiinţei publice.

Legislaţia electorală a suferit sute de modificări. Ea a fost adaptată intereselor exponenţilor puterii. Accesul nelimitat al conducătorilor partidelor aflate la guvernare la canalele de televiziune şi radio pe care le controlează, fără ca aceste apariţii să fie contabilizate electoral, a creat o inegalitate izbitoare între concurenţii electorali în detrimentul partidelor care nu făceau parte din arcul guvernamental. Permisiunea de a menţine panotajul stradal inclusiv în ziua alegerilor a reprezentat o altă modalitate de manipulare a alegătorilor în beneficiul puterii. Una dintre cele mai devastatoare forme de manipulare şi dezinformare au reprezentat-o aşa-zisele sondaje de opinie, trucate în avantajul partidelor aflate la putere şi în detrimentul oponenţilor acestora. Multitudinea de emisiuni, cu prezentarea grafică a configuraţiei politice a viitorului Parlament, însoţite de comentariile armatei de jurnalişti, politologi şi sociologi plătiţi de grupurile de interes financiar aflate în spatele partidelor de la putere, a avut un impact fără precedent. Guvernanţii au aranjat dezbaterile electorale televizate de o manieră care să îi scutească de orice riscuri. Conducătorii de prim rang a acestor partide nu au participat în dezbateri alături de liderii altor partide pentru a evita polemicile şi pentru a se scuti de riscurile de a le pierde.

Utilizarea masivă a resurselor administrative a constituit de asemenea o pârghie importantă de acumulare a voturilor pentru guvernanţi.

Un alt factor fundamental, care a determinat succesul relativ al guvernanţilor la alegeri l-a reprezentat sprijinul deschis şi propaganda masivă în favoarea lor din partea exponenţilor instituţiilor europene. Niciodată în istoria politică a Republicii Moldova nu s-a mai întâmplat ca instituţiile europene, Consiliul Europei, OSCE, Parlamentul European, Comisia Europeană, ca şi instituţiile financiar-creditare internaţionale, să nu ceară autorităţilor unei ţări monitorizate, aflate în tranziţie şi cu instituţii democratice extrem de fragile, să efectueze reforme concrete, care să consolideze staul de drept. Singura preocupare a instituţiilor europene pe parcursul unui an de guvernare liberală a fost să îi creeze acesteia o imagine pozitivă pentru a o ajuta să se menţină la putere şi după alegerile parlamentare anticipate.

Repartizarea banilor şi a ajutoarelor materiale în sate, unde majoritatea populaţiei trăieşte sub pragul sărăciei, a reprezentat şi de această dată un instrument de acumulare a voturilor pentru partidele aflate la putere. Coruperea alegătorilor din zona rurală a fost complementară folosirii instrumentelor mediatice de manipulare a opiniei publice.

Partidul Comuniştilor, care a obţinut un rezultat important, s-a bazat în special pe alegătorii în etate care îşi menţin nostalgia pentru URSS, ca şi pe vorbitorii de limbă rusă, pe care i-a speriat cu pericolul unirii cu România. Astfel, şi comuniştii au fost beneficiarii logicii conflictului, confruntarea cu “duşmanul intern” şi “duşmanul extern” făcându-şi efectul.

În aceste condiţii, discursul PPCD, axat pe soluţii practice de depăşire a crizei politice şi constituţionale, ca şi pe măsuri concrete şi eficiente de scoate a ţării din ruina economică, a avut o audienţă minimă.

Astfel, grupurile de interes financiar, oligarhii, exponenţii marilor contrabandişti, ai cercurilor care strangulează mediul concurenţial în economia naţională şi menţin ţara în stare de înapoiere economică, au obţinut din nou rezultate electorale semnificative.

Criza politică nu a fost rezolvată. Moldova rămâne captiva oligarhiilor şi a partidelor care le servesc.

Dar lupta pentru statul de drept, pentru libertate şi progres economic continuă. Am pierdut o bătălie. Dar ne vom ridica din nou şi vom pregăti un alt viitor pentru ţara noastră. Cei care se conformează sistemului corupt şi degradant nu au nici o şansă. Cei care luptă cu nedreptatea şi pentru binele comun au şanse enorme. Iar timpul îi va ajuta să învingă.

Iurie ROŞCA

Sursa: www.ppcd.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

YouTube | Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet