Conducerea Partidului Liberal a susţinut astăzi, 13 noiembrie, o conferinţă de presă pe tema: “Încotro, Republica Moldova?”

La conferinţă au participat: Mihai Ghimpu, Preşedintele PL, Valeriu Munteanu şi Veaceslav Untilă, Vicepreşedinţi PL.

În cadrul conferinţei de presă, conducerea PL a insistat asupra a 4 idei importante:

1. PL susţine abrogarea articolului 11 din Constituţia Republicii Moldova;
2. PL susţine aderarea la NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord);
3. Integrarea economică în NATO şi parteneriatul cu SUA asigură aderarea la UE;
4. Programul PL privind modernizarea forţelor armate şi asigurarea compatibilităţii acestora cu NATO, în contextul unei viitoare integrării în NATO.

Conducerea Partidului Liberal a argumentat de ce R. Moldova trebuie să adere la NATO şi Partidul Liberal susţine acest obiectiv, desfăşurând cele 4 idei prezentate mai sus.

1. PL susţine abrogarea articolului 11 din Constituţia Republicii Moldova

Acest articol nu garantează neutralitatea Republicii Moldova, cum se spune în mod greşit. Art. 11 garantează dependenţa R. Moldova faţă de Federaţia Rusă:

Art 11 “Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă; Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.”

• Dacă R. Moldova este obligată la “neutralitate permanentă”, atunci nu are voie să încheie niciun fel de alianţe pentru a-şi asigura securitatea. Deşi se pretinde stat suveran şi independent, suveranitatea R. Moldova este grav afectată de această prevedere.
• Republica Moldova “nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său” fără niciun fel de excepţie. Aceasta înseamnă că dacă R. Moldova este victima unei agresiuni, Guvernul nu ar putea să cheme trupe străine în ajutor pentru că ar încălca Constituţia. Republica Moldova este, astfel, un stat fără independenţă reală, fără posibilitatea de a-şi garanta securitatea, este doar un teritoriu dependent de Federaţia Rusă, la fel cum odinioară Moldova şi Ţara Românească erau dependente de Imperiul Otoman şi nu aveau voie să încheie alianţe cu alte state sau să invite trupe străine pe teritoriul lor.
• Federaţia Rusă este cea care încalcă Constituţia R. Moldova pentru că nu îşi retrage trupele de pe teritoriul R. Moldova.

2. PL susţine aderarea la NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) pentru că:

• Este un stat de mici dimensiuni care nu îşi poate asigura singur securitatea. Anexarea Crimeii de către Federaţia Rusă şi transnistrizarea regiunilor Doneţk şi Lugansk arată că nici măcar un stat ca Ucraina, cu o populaţie de 13 ori mai numeroasă decât a Republicii Moldova, nu se poate apăra singur.
• Obiectivul principal al Republicii Moldova este aderarea la Uniunea Europeană. Dar UE nu se va extinde în afara umbrelei NATO, pentru că nu are posibilitatea şi instrumentele pentru a garanta securitatea frontierelor sale externe.
• Toate statele foste socialiste din Europa, precum şi cele trei republici Baltice, foste republici unionale sovietice, mai întâi au aderat la NATO şi apoi la UE.
• Este foarte puţin probabil ca UE să accepte aderarea Republicii Moldova pentru că nu are resurse şi disponibilitatea de a înfrunta Federaţia Rusă care se va opune aderării RM la UE. Federaţia Rusă a declanşat un război pe scară largă împotriva Ucrainei doar pentru că aceasta a semnat un Acord de Asociere (AA) şi un Acord de Liber Schimb cu UE, documente pe care UE le-a semnat cu mai multe state, cum ar fi Chile sau Algeria.
• Dimpotrivă, dacă R. Moldova devine membră NATO, atunci UE nu mai are nici o problemă să accepte aderarea RM, pentru că securitatea acesteia ar fi deja garantată de NATO prin faimosul articol 5 — “un atac împotriva unui stat membru NATO este un atac împotriva tuturor”.
• Dacă Republica Moldova ar rămâne în afara NATO, este greu de crezut că cercurile de afaceri din UE ar sprijini integrarea europeană a Republicii Moldova. Nimeni nu alocă resurse într-o zonă instabilă, unde rezultatul investiţiilor poate fi pierdut în urma unui conflict. Dacă din acest motiv marile companii din UE nu vin în Republica Moldova, atunci nici UE nu are motivaţia construirii unei infrastructurii în R. Moldova. De când cu războiul din Ucraina, marile companii europene se tem că un conflict politic cu Rusia, de exemplu din cauza aderării la UE a Republicii Moldova, ar aduce costuri economice imense, din cauza unor posibile sancţiuni, embargoului etc.

3. Integrarea economică în NATO şi parteneriatul cu SUA asigură aderarea la UE

Pentru ca un stat să devină membru UE trebuie să îndeplinească criteriile de la Copenhaga, unul dintre cele mai importante fiind acela ca statul respectiv să aibă “economie funcţională de piaţă” sau “economie de piaţă” — cum este numită în SUA. Acest statut nu este conferit de UE, ci de către SUA. Republica Moldova nu are o economie de piaţă recunoscută. Pentru a căpăta acest statut este necesar ca Republica Moldova să înceapă de îndată o colaborare strânsă cu SUA.

• Primul pas ar fi îndeplinirea criteriilor de economie de piaţă, în acceptanţa SUA; este un proces în care sunt implicate în principal Departamentul de Comerţ (DoC) şi USTR (US Trade Representatives);
• Acest lucru presupune îndeplinirea unui set de masuri care conduc la transparentizarea economiei, domnia legii (rule of law), reducerea corupţiei, adoptarea unor reguli acceptate pe plan internaţional; acest lucru va conduce cu necesitate la pierderea controlului asupra economiei a factorului politic şi a reţelelor informale de monopolizare privată a economiei;
• Condiţie esenţiala va fi rezolvarea disputelor comerciale sau legale cu companii americane sau canadiene;
• Altă condiţie va fi încetarea practicilor anticoncurenţiale (asociate dumping-ului);
• Fără susţinerea activă din partea mediului de afaceri american din R. Moldova sau care are interese comerciale în RM, nu se va lua niciodată în calcul un astfel de statut.

4. Programul PL privind modernizarea forţelor armate şi asigurarea compatibilităţii acestora cu NATO, în contextul unei viitoare guvernări

• Pentru a adera la NATO, un stat care este deja o democraţie şi are o economie de piaţă ar trebui să aibă forţe armate compatibile cu cele ale aliaţilor NATO şi să aloce 2% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru apărare.
• Suntem conştienţi de faptul că posibilii noştri parteneri de guvernare nu au pe agendă aderarea R. Moldova la NATO. Dar în actualul context regional de securitate, caracterizat de riscuri majore, Republica Moldova trebuie oricum să aibă forţe armate modernizate şi capabile să asigure securitatea naţională. Aceasta înseamnă că armata naţională a Republicii Moldova să fie compatibilă cu armatele statelor NATO.
• Chiar dacă viitorii noştri parteneri nu sunt susţinătorii NATO, ar trebui să fie de acord cu întărirea capacităţii de apărare a Republicii Moldova, dacă sunt politicieni responsabili şi patrioţi.

În acest sens, Partidul Liberal vine cu 7 piloni de bază privind modernizarea forţelor armate şi asigurarea compatibilităţii acestora cu NATO

1. Mărirea cheltuielilor pentru apărare de la 0,3%- 0,5% din PIB, cât au fost în anii din urmă, până când se va ajunge, treptat, la 2% din PIB, o cerinţă pe care ar trebui să o îndeplinească statele NATO. Spre comparaţie, cheltuielile militare reprezintă 18% din PIB-ul aşa zisei Republici Transnistrene. În prezent, cea mai mare parte a bugetului pentru apărare al Republicii Moldova este cheltuit pentru salarii, indiferent la ce capitole din buget sunt trecute acestea. Pentru anul 2013 a fost prevăzută suma derizorie de 90 milioane lei (90243 mii lei). Cheltuielile pentru apărare nu sunt o povară pentru buget, aşa cum se crede. O mare parte din aceste sume se întorc în economia naţională, de exemplu la firmele care vor executa lucrări de infrastructură militară sau la alţi contractori ai armatei naţionale.

2. Transformarea corpului de ofiţeri într-un corp de elită al societăţii noastre. Perspectiva integrării R. Moldova în NATO presupune un statut social special pentru acest corp profesional, care va beneficia de la stagii de pregătire în statele NATO la condiţii materiale adecvate.

3. Crearea unei companii naţionale aflate în subordinea Ministerului Apărării. Aceasta va produce tehnică militară necesară armatei naţionale precum şi exportului. De asemenea, va importa armament, muniţie, tehnică militară. Compania se va ocupa şi cu reparaţia tehnicii militare aflate în dotarea armatei naţionale. 80–90% din tehnica de luptă şi mijloacele de transport inclusiv blindate din dotarea armatei naţionale este inutilizabilă şi poate fi pusă în funcţiune doar după efectuarea de reparaţii capitale. Adevărul este că armata naţională este dezarmată şi nu poate opune rezistenţă unui agresor. Armata nu este nici pregătită pentru luptă, chiar dacă Republica Moldova ar reuşi să procure armament şi tehnică de luptă de la state prietene. În bugetul apărării pe anul 2013 NU este prevăzut nici un leu din buget la capitolul “pregătirea de luptă”

4. Amplasarea pe teritoriul naţional a unităţilor armatei naţionale şi tehnicii de luptă strict în funcţie de necesităţile pentru apărare, în funcţie de riscurile şi ameninţările la adresa siguranţei naţionale. În acest sens ni se pare ridicol şi inacceptabil faptul că unica brigadă de artilerie a Republicii Moldova este staţionată la Ungheni, pe Prut. Dacă avem o doctrină militară care crede că România şi NATO sunt inamicul, atunci o asemenea doctrină este greşită. Cei care au decis să disloce şi să menţină unica brigadă de artilerie pe Prut nu pot explica cum ar putea armata naţională, fără artilerie, doar cu armament uşor, să respingă o agresiune dinspre Est.

5. Înfiinţarea Serviciului de Informaţii Militar, în subordinea ministrului Apărării Naţionale. Republica Moldova are un singur serviciu de informaţii, SIS. Acest lucru este împotriva oricărei doctrine despre informaţii. Această situaţie este de natură să intoxice beneficiarii legali de informaţii din conducerea statului cu informaţii dintr-o singură sursă. Întotdeauna trebuie să existe două surse diferite de informaţii. Tocmai din acest motiv, conducerea URSS a beneficiat permanent atât de informaţiile furnizate de KGB, cât şi de cele furnizate de GRU, serviciul militar de informaţii care avea şi competenţe externe. De exemplu, în timpul crizei din Crimeea, conducerea de la Kiev s-a bazat doar pe informările SBU, serviciul de securitate internă, iar rezultatul s-a văzut.

   În al doilea rând, serviciul militar de informaţii trebuie să informeze beneficiarii de informaţii din conducerea statului despre ameninţări de natură militară. Niciodată un cadru de informaţii, dacă nu este militar de carieră, nu va putea obţine, interpreta şi valorifica informaţii cu caracter militar. Absenţa unui serviciu militar este o mare vulnerabilitate a siguranţei naţionale a Republicii Moldova.

   Serviciul militar trebuie să se ocupe şi de protecţia cadrelor din armata naţională. De asemenea, trebuie să adopte procedurile NATO de verificare a personalului care are acces la informaţii clasificate. Nu este admisibilă situaţia ca în conducerea armatei naţionale sau a Ministerului Apărării să existe persoane care au rude apropiate, fraţi, în forţele armate ale Federaţiei Ruse sau care sunt căsătoriţi cu persoane care deţin cetăţenia Federaţiei Ruse şi călătoresc frecvent în această ţară sub pretextul vizitei la rudele prin alianţă.

   Ucraina a pierdut fără să tragă un foc de armă şi Crimeea şi impresionanta flotă de război moştenită de la URSS din cauza trădătorilor recrutaţi de ruşi, care activau în armată şi alte structuri de forţă. Republica Moldova trebuie să înveţe această lecţie.

6. Creşterea gradului de interoperabilitate cu armatele statelor NATO

   Creşterea gradului de interoperabilitate a armatei naţionale cu armatele NATO este menită să întărească capacitatea de luptă a armatei naţionale şi, o spunem deschis, este un mare pas înainte spre aderarea Republicii Moldova la NATO. Ne referim, de exemplu, la Planul Individual de Acţiuni ale Parteneriatului Republica Moldova — NATO (IPAP) şi la participarea trupelor R. Moldova la misiuni umanitare împreună cu armatele statelor NATO.

7. Intrarea Republicii Moldova în programul NATO de avertizare timpurie. Republica Moldova ca furnizor de securitate

   Pentru a-şi asigura propria securitate, precum şi pentru a contribui la securitatea colectivă, Republica Moldova trebuie să intre în programul “Control aeropurtat pentru avertizare timpurie sau NATO’s Airborne Early warning and Control Forces”. Aceasta presupune achiziţionarea a două avioane dotate cu echipamente speciale necesare pentru supraveghere. Pentru această achiziţie trebuie deschise negocieri cu SUA în vederea obţinerii unui ajutor financiar.

   Reamintim că o asemenea achiziţie s-ar face în regim offset, adică Republica Moldova ar avea dreptul să exporte în SUA armamenet şi muniţie de 85% din valoarea contractului. Însă, o variantă mai ieftină este ca Republica Moldova să închirieze aceste servicii de la România, care oricum are asemenea avioane în aer.

“Încotro, Republica Moldova? Cu PL în familia NATO şi UE!”

Serviciul de presă al PL
Sursa: www.pl.md

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

YouTube | Facebook | Twitter | RSS

Creat de NeoNet