Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Repere economice la început de an
|
|
Pe parcursul a trei ani Republica Moldova înregistrează o creştere a Produsului Intern Brut (7,2% în anul 2002, iar pe întreaga “perioadă a creşterii” 2000–2002 — 16,4%); rata creşterii în industrie a constituit 10,6%, în agricultură 3,0%.
Şi în anul 2003 aşteptările sînt optimiste. Cu toate acestea, în structura PIB-ului predomină serviciile şi nu sectorul producerii, iar 70% din veniturile bugetului au fost asigurate de către Departamentul Vamal. Guvernul continuă să scoată în evidenţă direcţia socială a acţiunilor sale: salariul mediu lunar pe economie s-a mărit cu 32,3% şi a atins 666,4 MDL, iar mărimea medie a pensiei a constituit 168 MDL. Aceasta în condiţiile în care coşul minim de consum în decembrie 2002 oficial era estimat la suma de 1177 MDL.
Tradiţional, în calitate de structură-cheie în stabilizarea situaţiei macroeconomice s-a afirmat Banca Naţională, asigurînd o durabilitate relativă a leului moldovenesc (13,5 MDL pentru 1 USD în anul 2002, faţă de 12,9 în 2001) şi o rată a inflaţiei de numai 4,4%. Rezervele valutare ale BNM au crescut pînă la 264 mln USD, inclusiv din contul cumpărării valutei transferate de către cetăţenii Republicii Moldova care muncesc peste hotare (circa 200 mln USD în 2002).
Însă rămîne îngrijorător faptul că datoria externă şi internă a ţării au crescut considerabil; volumul exportului a fost de 1,6 ori mai mic decît volumul importului; investiţiile — resursele dezvoltării pe viitor — au crescut doar cu 4,0% (rata creşterii e mai mică decît cea a PIB-ului); în urma privatizării statul nu a obţinut nici a zecea parte din ceea ce a fost preconizat la aprobarea bugetului; mediul de afaceri pentru antreprenoriat a rămas nefavorabil ca şi în anii precedenţi.
Potrivit sondajelor sociologice, majoritatea populaţiei a evaluat în general pozitiv tendinţele dezvoltării social-economice ale ţării şi acţiunile Guvernului. Aceste acţiuni, în pofida existenţei unui număr impunător (cca 30) de strategii, programe şi concepţii adoptate, au fost concentrate, în special, asupra soluţionării problemelor de ordin operativ, nu strategic. O reflectare a acestui fapt a fost şi adoptarea în anul 2002 a unui număr record (aproximativ 1800!) de Hotărîri de Guvern în diverse domenii ce ţineau de administraţia publică.
În general, se creează impresia că pe parcursul a aproximativ doi ani de activitate a actualului Guvern, acesta nu a reuşit deocamdată să-şi determine măsura aplicării “administrării de stat” în economie (anunţată în Programul iniţial, aprilie 2001) şi a celei referitoare la “libertatea acţiunii mecanismelor de piaţă”, în special în sfera antreprenoriatului — puterea locomotoare a economiei de piaţă. Şi aceasta are loc în condiţiile în care în sectorul privat deja sînt create 85% din PIB.
Incertitudinea, neconcordanţa politicilor economice ale Guvernului sînt cauzele principale ale blocajului în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială, mai ales în vederea obţinerii următoarelor tranşe de împrumuturi. Astfel, a doua tranşă a creditului SAC-III va fi oferită Republicii Moldova în cel mai bun caz în luna aprilie, perioada iniţială a primirii acestei tranşe fiind noiembrie-decembrie 2002.
În anul curent, în perioada ianuarie-februarie Guvernul a aprobat deja aproximativ 200 de Hotărîri, cele mai importante dintre care se referă la aprobarea Programului unic pentru asigurarea medicală obligatorie (care va intra în vigoare de la 1 iulie 2003) şi a Concepţiei de administrare a întreprinderilor corporative. Se poate presupune că aceasta a fost o reacţie la alocuţiunea Preşedintelui V. Voronin din cadrul închiderii sesiunii de Parlament în luna decembrie a anului trecut, care s-a referit la necesitatea “modernizării administraţiei de stat, liberalizării economiei şi activizării resurselor societăţii civile”. Preşedintele ţării a ajuns la concluzia respectivă în urma monitoring-ului a 9365 de documente luate la evidenţă şi control de către Cancelaria de stat. Astfel, Guvernul a fost nevoit să adopte Hotărîrea cu privire la rezultatele îndeplinirii în anul 2002 de către organele administraţiei de stat a actelor legislative şi normative, decretelor şi ordinelor Preşedintelui Republicii Moldova (nr. 126 din 10.02.2003), în care sînt evidenţiate “indiferenţa şi iresponsabilitatea persoanelor în competenţa cărora intră executarea acestora”, iar “funcţionarii organelor administraţiei publice centrale au devenit mai puţin pretenţioşi faţă de persoanele responsabile” etc.
Între timp, statisticile din primele 2 luni ale anului curent sînt satisfăcătoare. În sectorul real al economiei şi în dezvoltarea socială evenimentele s-au desfăşurat în condiţii normale. În ianuarie 2003, Departamentul Statisticii şi Sociologiei a înregistrat în industrie o creştere cu 13,0%, iar indicele inflaţiei a constituit 1,9%. Bugetul de stat a fost îndeplinit după venituri cu 125%. De remarcat faptul că şi Agenţia internaţională Fitch Ratings a ridicat ratingul Republicii Moldova după obligaţiunile externe pe termen lung de la “DD” (riscul default-ului) la “B-”, adică pînă la indicatorul care la moment este înregistrat pentru Uruguai, Liban şi Gambia, iar Republica Moldova l-a înregistrat în 1999, după criza financiară regională.
Constituţia ţării stipulează că “Economia Republicii Moldova este economia de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă”. În corespundere cu acest reper şi în colaborare cu FMI şi Banca Mondială, Guvernul finalizează la moment (termenul-limită — martie 2003) elaborarea Strategiei creşterii economice şi reducerii sărăciei (PRSP). Astfel de strategii sînt realizate în mai mult de 40 de ţări cele mai sărace din lume şi servesc pentru acestea în calitate de instrumente în realizarea politicilor economice, iar pentru organizaţiile internaţionale — document cadru pentru monitorizarea situaţiei în ţară.
De aceea calitatea PRSP-Moldova va reflecta nivelul profesional al actualului Guvern, preferinţele lui atît în domeniul reglementărilor de stat, cît şi transparenţei în colaborarea atît cu structurile statale, cît şi cu opoziţia şi societatea civilă.
Prognozele Guvernului pentru anul 2003 sînt destul de optimiste: creşterea PIB-ului cu 6%, mărirea salariului mediu lunar cu 20%, inflaţia — 6,0%, rata de schimb a valutei naţionale — 14,6 MDL pentru 1 USD, deficitul bugetului de stat — 0,8% din PIB. Organizaţiile internaţionale sînt mai discrete: se aşteaptă 4,0% de creştere a PIB-ului, creşterea în continuare a datoriei externe şi interne şi înrăutăţirea balanţei comerciale, presupunînd totuşi că o creştere economică stabilă poate fi atinsă numai depăşind tergiversarea reformelor structurale şi barierele pentru antreprenoriat.
Însă preconizata reorganizare administrativă a teritoriului în urma căreia vor fi formate 33 unităţi administrative în locul celor 12 existente va ridica noi probleme. După toate aparenţele, această reorganizare nu numai că nu va oferi economisirea cheltuielilor administrative, ci şi va agrava activitatea Guvernului atît în conlucrarea cu noile administraţii din teritoriu, cît şi la executarea bugetului, relaţiile cu mediul antreprenorial, calitatea statisticilor ş.a.m.d.
Luînd în consideraţie toate aceste circumstanţe, este evident că cea mai importantă problemă pentru Republica Moldova rămîne a fi calitatea administrării de stat. Potrivit evaluării Preşedintelui V. Voronin “structura actuală a puterii executive nu corespunde obiectivelor, sarcinilor programate ale statutului” (şedinţa Parlamentului din 30.12.2002); “Avem nevoie de «o echipă guvernamentală» organizată, experimentată şi energică” (şedinţa Guvernului din 17.02.2003). Într-adevăr, la o analiză a cauzelor tărăgănării şi discontinuităţilor în promovarea reformelor economice, cît şi a tentativelor periodice de reîntoarcere la metodele vechi de administrare, se poate ajunge la concluzia că în mare parte aceste lucruri se explică prin funcţionarea unui aparat nereformat al administraţiei de stat. Iese în evidenţă nu numai dispersarea exagerată a structurilor ministeriale, departamentelor şi agenţiilor de nivel central (circa 50), dar şi lipsa unui centru puternic de elaborare şi coordonare a politicilor economice. Guvernul activează nu ca o echipă unică, dar mai degrabă ca un conglomerat de reprezentanţi ai diferitelor interese de grup. Se pare că anume acestea sînt cauzele care subminează tentativele declarate ale şefului statului de a liberaliza economia Republicii Moldova.
Se consideră că cea mai favorabilă perioadă pentru efectuarea unor schimbări profunde în structura şi funcţiile aparatului administraţiei de stat este cea a formării unui nou Guvern. Dacă intenţia Preşedintelui ţării va fi realizată în anul 2003, atunci este oportun să fie luată în consideraţie experienţa altor ţări europene. Se are în vederea necesitatea delimitării clare a funcţiilor politice din Guvern (prim-ministru, miniştrii şi locţiitorii săi, consilierii) de serviciul de stat (toate celelalte funcţii). Adică, urmează să aibă loc selectarea prin concurs a candidaţilor la serviciul de stat; crearea condiţiilor necesare (remunerarea muncii, sistemul educaţional şi ridicarea calificării) pentru stabilizarea ocupaţiei la serviciul de stat; adoptarea codului etic al comportamentului persoanelor ce ocupă posturi în aparatul administraţiei de stat. Majoritatea acestor măsuri nu necesită adoptarea unor acte legislative noi, ci doar modificarea actelor deja existente, acestea putînd fi realizate în cadrul împuternicirilor actuale ale puterii executive.