Monitoring→Economie→Comentarii

---

Recent Parlamentul a adoptat o lege privind modificarea Legii cu privire la asigurări. Pînă în prezent în Republica Moldova (RM) nu au fost efectuate analize detaliate în acest domeniu.

Legea cu privire la asigurări a fost adoptată la 15 iunie 1993 şi ulterior a fost supusă unor modificări şi completări rezultate din evoluţia relaţiilor sociale şi economice. Cele mai importante modificări au fost operate prin Legea nr.886 din 20 iunie 1996, acestea fiind determinate de faptul că la acea dată pe piaţa de asigurări se crease o situaţie destul de periculoasă. Apăruseră foarte multe companii care acumulau resurse de la agenţi economici şi persoane fizice evitînd să investească resursele respective în activităţi sigure. Astfel, într-o anumită perioadă, au falimentat fictiv mai multe companii de asigurare, resursele acumulate fiind practic sustrase ilicit de la populaţie. Deşi cu o anumită întîrziere, legislativul a reuşit totuşi să modifice legislaţia şi a introdus un şir de prevederi referitoare la:

1. stabilirea mărimii maxime a capitalului străin în capitalul social al organizaţiei de asigurare — nu mai mult de 49%;
2. definirea noţiunii risc asigurat — un eveniment posibil care poate surveni în viitor în viaţa persoanei sau care poate provoca daune bunurilor şi în legătură cu apariţia căruia se stabilesc obligaţii de asigurare;
3. definirea noţiunii primă de asigurare — suma pe care asiguratul este obligat să o plătească anticipat asiguratorului pentru preluarea riscului, conform contractului de asigurare sau legii;
4. stabilirea mărimii minime a capitalului social al asiguratorului — cel puţin 300 mii lei (la acea dată — aproximativ 67 mii dolari SUA). Termenul acordat de Parlament pentru a aduce capitalul în mărimea minimă stabilită a fost de un an;
5. garantarea solvabilităţii asiguratorului, legiferată prin obligaţia acestuia de a respecta corelaţia normativă dintre activele proprii (capitalul social, rezervele şi fondurile de asigurare) şi suma asigurată. În acest scop, se mai stabilea că: rezerva solvabilităţii la asigurarea de viaţă şi de pensie formată din capitalul social, fondul de rezervă şi rezerva de prime a asigurărilor pe termen lung trebuia să constituie cel puţin 8% din sumele asigurate; rezerva solvabilităţii la alte tipuri de asigurare formată din capitalul social, fondul de rezervă, fondul de rezervă pentru alte forme de asigurare trebuia să constituie cel puţin 1% din sumele asigurate respective, majorate (reduse) cu suma obligaţiilor preluate (transmise) în reasigurare. Asiguratorii care îşi asumau obligaţii ce depăşeau capacitatea lor de executare urmau să le pună, în termen de 3 luni, în corespundere cu normativele în vigoare;
6. interdicţiile de activitate ale asiguratorului: desfăşurarea nemijlocită a activităţii de producţie, efectuarea tranzacţiilor de comerţ şi de intermediere etc.;
7. obligaţia asiguratorului de a publica în primul semestru al anului următor celui de gestiune bilanţurile şi dările de seamă anuale cu privire la venituri şi cheltuieli, după confirmarea autenticităţii acestora de către controlul de audit.

Efectul principal al Legii de modificare din 1996 a fost lichidarea unor organizaţii de asigurare care nu au reuşit să-şi majoreze capitalul social pînă la mărimea minimă stabilită. În acest fel, pe piaţa asigurărilor au rămas cîteva agenţii mari, inclusiv Compania “ASITO” care şi în prezent deţine o situaţie dominantă pe piaţa asigurărilor din Republica Moldova.

Principalele modificări pe care le-a introdus recent Parlamentul se referă din nou la:

1. mărimea capitalului străin în organizaţia de asigurare. De această dată însă legislativul a decis să excludă interdicţia conform căreia investitorul străin trebuie să deţină nu mai mult de 49% din capitalul social al asiguratorului;
2. mărimea minimă a capitalului social depus sub formă de mijloace băneşti. Această mărime s-a majorat de la 300 mii lei pînă la 2 milioane lei (aproximativ 138 mii dolari SUA, adică de 2 ori mai mult decît minimul stabilit în 1996), procedura de majorare urmînd a fi efectuată în termen de 1 an şi jumătate;
3. interzicerea desfăşurării de către asiguratori a activităţilor financiare şi comerciale.

Un interes aparte îl prezintă dispoziţiile tranzitorii ale legii, conform cărora se stabileşte că asiguratorii care nu se vor conforma dispoziţiilor legii în termenul stabilit de 1 an şi 6 luni, vor fi radiaţi din Registrul de stat al întreprinderilor, la cererea Inspectoratului de stat pentru supraveghere a asigurărilor, iar pînă la acea dată asiguratorii respectivi vor fi obligaţi să-şi onoreze obligaţiile contractuale ori “să transmită portofoliul lor de asigurări altor asiguratori”.

Scopurile declarate ale modificărilor se rezumă din nou la necesitatea de a aduce legislaţia în conformitate cu realităţile vieţii economice şi sociale, de a atrage investitori străini etc.

Unii experţi în domeniu apreciază însă aceste modificări drept o nouă etapă de distribuire a influenţelor şi poziţiilor dominante pe piaţa asigurărilor.

Astfel, se presupune că excluderea interdicţiilor referitoare la cota minimă de capital străin va lărgi considerabil posibilităţile companiilor străine (în special celor din Rusia care s-au arătat deja interesate) de a desfăşura activităţi pe piaţa de asigurări din Moldova. Majorarea capitalului social nu va constitui un impediment pentru aceste companii, deoarece suma minimă de 138 mii dolari nu este o sumă prea mare pentru reprezentanţii bussines-lui rusesc.

Pe de altă parte, noile condiţii vor deschide calea pentru legalizarea banilor acumulaţi în ultimul timp de business-ul autohton, care se ştie că păstrează resursele acumulate la negru în băncile de peste hotare şi în întreprinderi “străine”, dar cu capital majoritar moldovenesc. Condiţiile impuse prin Legea despre combaterea spălării banilor nu permit să se investească sume mari pentru lansarea unor noi agenţi economici, însă apariţia pe piaţa asigurărilor a unor “investitori străini” va fi apreciată ca o politică investiţională reuşită şi nu ar trebui să trezească suspiciuni agenţilor abilitaţi ai statului.

Ulterior, în orice moment, societatea de asigurare ar putea fi lichidată, iar sursele investite vor deveni deja proprietate legalizată a investitorului.

Şi nu în ultimul rînd, se poate concluziona că obligarea asiguratorilor care nu dispun de un capital serios să transmită portofoliile lor de asigurări altor asiguratori ce vor rămîne pe piaţă, va constitui o redistribuire mascată a influenţei şi a capitalurilor.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet