Monitoring→Economie→Comentarii

---

Pe data de 8 noiembrie 2002 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă Lege cu privire la notariat. Ceea ce deosebeşte noua Lege de cea veche, din punct de vedere conceptual, este faptul că prin aceasta se revine, printre altele, la notariatul de stat. Astfel, Legea instituie un sistem mixt al notariatului în Republica Moldova: cel al notariatului de stat şi cel al notariatului privat. În acelaşi timp, servicii notariale pot fi prestate de către persoanele abilitate ale autorităţilor administraţiei publice locale şi consulii Republicii Moldova.

Deşi noua Lege este criticabilă în mai multe privinţe, actualmente interesează stadiul implementării acesteia şi nu formularea unor propuneri, care oricum nu vor genera modificări de substanţă.

Fără a intra în detaliile noii reglementări cu privire la notariat, în continuare ne vom referi doar la acele aspecte care au constituit mobilul adoptării Legii: în primul rînd, în vechea reglementare a instituţiei notariatului, s-a acuzat că Ministerul Justiţiei ar fi avînd prea puţine competenţe în domeniul controlului, reglementării şi organizării acestei profesiuni, acestea fiind exercitate, în mare parte, de către Uniunea Notarilor, în al doilea rînd, s-a acuzat preţul excesiv al serviciilor notariale.

Astfel, potrivit Legii cu privire la notariat din 08.XI.2002, Ministerul Justiţiei, în calitatea sa de organ central de specialitate, a fost abilitat cu un şir de atribuţii în domeniul licenţierii şi supravegherii activităţii notariale, cum ar fi:

• reglementarea şi organizarea activităţii notariale;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale, forma şi conţinutul registrelor actelor notariale, formularelor-tip, utilizate în procesul întocmirii actelor notariale;
• ţinerea arhivei notariale;
• elaborarea şi aprobarea, în comun cu Serviciul de Stat de Arhivă, a regulamentului privind modul de pregătire şi de depunere a actelor în arhivă;
• numirea în funcţie a notarilor;
• retragerea licenţei de notar;
• aplicarea sancţiunilor disciplinare;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la stagierea viitorilor notari;
• formarea Comisiei de licenţiere a activităţii notariale;
• elaborarea şi aprobarea regulamentului cu privire la Comisia de licenţiere;
• ţinerea Registrului de Stat al notarilor;
• supravegherea activităţii notarilor;
• stabilirea numărului necesari de notari de stat, notari privaţi, notari stagiari;
• asigurarea unei practici notariale unice şi efectuarea analizei statistice a actelor notariale;
• ţinerea evidenţei dosarelor succesorale şi a testamentelor întocmite.

Menţionăm că majoritatea acestor atribuţii reveneau Ministerului Justiţiei şi în vechea reglementare a instituţiei notariatului, dar, cu părere de rău, nu erau exercitate la nivelul cuvenit, atît din cauza unor motive de ordin obiectiv, cît şi subiectiv.

Întrucît unul din argumentele-cheie în procesul de promovare legislativă a noii Legi cu privire la notariat l-a constituit preţul excesiv al serviciilor notariale, mai jos ne vom referi la mărimea acestuia, în conformitate cu Legea din 2002.

Potrivit articolului 30 din Legea cu privire la notariat, actele notariale, acordarea consultaţiilor notariale, redactarea proiectelor de documente şi prestarea altor servicii notariale se efectuează contra plată. Astfel, pentru serviciile notariale se achită:

1. taxa de stat, care se varsă de solicitant la bugetul de stat;
2. plata pentru serviciul notarial propriu-zis.

Mărimea acestor sume băneşti, în mod obligatoriu, se indică în actul notarial şi în registrul actelor notariale.

Cît priveşte taxa de stat, aceasta se stabileşte prin lege şi nu poate fi modificată. Ea se încasează, în mod obligatoriu, pentru toate serviciile notariale.

Cît priveşte plata pentru serviciul notarial, Legea face o distincţie după cum serviciul a fost acordat de către un notar de stat sau unul privat. Astfel, din litera legii rezultă clar, că notarul privat stabileşte de sine stătător plata pentru serviciul notarial acordat persoanei. Deşi nu este stipulat expres, se pare că, în privinţa notarilor de stat, mărimea plăţii pentru serviciul notarial prestat se stabileşte de notar de comun acord cu solicitantul, în conformitate cu metodologia aprobată de Parlament.

Sumele încasate de notarul de stat pentru serviciile prestate se varsă la bugetul de stat. Cît priveşte sumele încasate de notarul privat, din acestea se acoperă cheltuielile aferente exercitării activităţii profesionale, asigurării ei tehnico-materiale, arendei şi întreţinerii biroului notarial, plăţii pentru serviciile personalului tehnic angajat. Suma rămasă după efectuarea tuturor cheltuielilor arătate mai sus constituie venitul notarului privat din care se fac contribuţii de asigurări sociale de stat, precum şi se efectuează alte plăţi obligatorii prevăzute de legislaţie. Menţionăm că impozitarea notarilor privaţi se efectuează în conformitate cu legislaţia fiscală.

Deci cît priveşte preţul serviciilor notarilor privaţi, din punctul de vedere al justiţiabilului, nu au intervenit mari schimbări.

Cît priveşte schimbările în abordarea preţului serviciilor notarilor de stat, acestea deocamdată nu sînt palpabile, întrucît, deşi Legea urma să fie pusă în aplicare încă în februarie 2003, pînă în prezent nu există nici un notar de stat.

Evident că o bună parte a responsabilităţii pentru această stare a lucrurilor o poartă Ministerul Justiţiei, care nu a avut buna inspiraţie să propună la momentul elaborării Legii bugetului pe anul 2003 cheltuielile legate de întreţinerea notarilor de stat în bugetul de stat pentru anul 2003.

Această eroare este pe cale de a fi reparată abia acum. Astfel, recent Ministerul Justiţiei a elaborat proiectul Legii pentru completarea Legii bugetului de stat pe anul 2003, prin care s-a propus lăsarea la dispoziţia Ministerului Justiţiei a 70 la sută din taxele de stat încasate pentru actele notariale îndeplinite de notari. Aceşti bani vor fi utilizaţi pentru organizarea şi întreţinerea birourilor notarilor de stat.

Totodată, abia acum Ministerul Justiţiei depune eforturi în vederea identificării spaţiului necesar pentru amplasarea birourilor notarilor de stat. Astfel, se încearcă amplasarea notarilor de stat în incinta judecătoriilor de sector, însă acestea nu întotdeauna sînt în stare să ofere birourile respective.

Bineînţeles, nerezolvarea problemelor enunţate mai sus (asigurarea tehnico-materială a notarilor de stat) într-un timp util şi-ar putea găsi justificarea în situaţia economică a ţării. Nu acelaşi lucru se poate spune despre activitatea de elaborare a reglementărilor respective în domeniul notariatului, activitate care, de altfel, nu necesita eforturi financiare din partea Ministerului Justiţiei. Cu toate acestea, Ministerul Justiţiei a definitivat recent Nomenclatorul tip al dosarelor notariale, formele registrelor necesare pentru activitatea notarială, Regulamentul cu privire la modul de desfăşurare a stagierii, Regulamentul cu privire la Comisia de licenţiere a activităţii notariale, proiectul Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a actelor notariale, care stabileşte o practică notarială unică pentru toate persoanele care exercită activitate notarială.

Actualmente, a fost deja definitivată verificarea dosarelor personale ale notarilor în exerciţiu. Lista notarilor licenţiaţi din Republica Moldova a fost deja publicată în Monitorul Oficial (art.88 din Legea cu privire la notariat). Se preconizează elaborarea unui program computerizat de ţinere a evidenţei dosarelor succesorale şi a testamentelor.

În acelaşi timp, a fost elaborat un plan de acţiuni, care prevede termeni concreţi de realizare a unor măsuri, scopul cărora este implementarea noii Legi cu privire la notariat.

Astfel, pe data de 19 aprilie a avut loc adunarea generală a notarilor în cadrul căreia, din rîndul notarilor, prin vot secret, a fost aleasă Comisia de licenţiere a activităţii notariale şi Grupul de control al activităţii notariale.

O problemă aparte cu care s-a confruntat mereu Ministerul Justiţiei şi care, mai ales acum, a luat amploare, este numărul insuficient de unităţi (personal) în subdiviziunea notariat şi avocatură a ministerului. În scopul soluţionării acestei probleme a fost elaborat un proiect de Hotărîre a Guvernului, prin care s-a propus înfiinţarea unei structuri speciale pentru notariat şi avocatură, cu un număr satisfăcător de personal. Cu părere de rău, Ministerul Finanţelor a refuzat sprijinul financiar pentru crearea Departamentului notariat şi avocatură.

Sigur, implementarea noii Legi cu privire la notariat a relevat mult mai multe probleme decît cele pe care le-am enunţat în acest articol şi soluţionarea acestora (este vorba de problemele de ordin financiar) constituie preţul pe care urmează să-l plătească contribuabilul de rînd pentru satisfacţia de a beneficia de serviciile unui notar de stat.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet