Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Economia subterană, o forţă motrice
|
|
Zilele acestea Departamentul de Statistică şi Sociologie a anunţat că volumul economiei subterane constituie în Republica Moldova 31,6% din PIB, calculele fiind efectuate conform metodicii “Evaluarea economiei sub supraveghere” recomandate de către Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD, Paris). Pentru comparaţie, se cere de remarcat că pînă la finele anilor ’90, datele statistice naţionale arătau că indicatorul dat nu depăşea 14–17%. Actualmente însă practic o treime din economie se află “în umbră”. Este mult sau puţin? Este o cifră medie în comparaţie cu nivelul economiei subterane în statele europene. Aproximativ la fel este în Grecia, Italia şi Spania. În statele scandinave, Germania şi Austria nivelul economiei neoficiale este mai redus.
Totuşi problema constă în faptul că în conformitate cu evaluările neoficiale (conform datelor ocupării în cîmpul muncii, consumului energiei electrice, a cimentului, conform volumului lucrărilor de transport, precum şi importului produselor petroliere şi alimentare) cifra economiei ilegale în Moldova este mult mai mare şi constituie aproape o jumătate din PIB.
Acest lucru transpare din Hotărîrea Guvernului “Cu privire la rezultatele dării de seamă a Guvernului Republicii Moldova prezentate în Parlament” nr. 894 din 21 iulie 2003, document în care “în calitate de probleme prioritare (subl. n. — I.O.) sînt evidenţiate cele determinate de calamităţile naturale, economia tenebră, contrabandă…”[1].
În funcţie de gradul de nocivitate şi de impactul negativ asupra bugetului statului, economia subterană este comparabilă cu calamităţile naturale. Dar spre deosebire de arşiţă sau ploi torenţiale acesta este un fenomen condiţionat.
Trebuie totuşi să recunoaştem că la începutul perioadei de tranziţie economia subterană a jucat rolul unui amortizor social şi a fost o sursă suplimentară de venit a populaţiei, de noi locuri de muncă, precum şi de mărfuri ieftine. La momentul cînd deja metastazele economiei subterane semilegale şi criminale precum şi a corupţiei au afectat statul tînăr, ele creează bariere semnificative în calea atragerii investiţiilor şi a dezvoltării formelor civilizate de antreprenoriat. Economia subterană accentuează diferenţierea materială a populaţiei, înrăutăţeşte problema sărăciei, pe care statul, chiar şi o dată cu creşterea rapidă a PIB-ului, nu o va putea rezolva dacă veniturile în fondurile bugetare se vor obţine doar din sectorul legal al economiei, şi nu va fi implementat un mecanism efectiv de distribuţie a veniturilor obţinute din afaceri.
Economia subterană e multilaterală. Izvoarele acesteia sînt condiţionate de imperfecţiunile legislaţiei, labirinturile birocraţiei de reglementare, “cumetrismul” în afaceri, “transparenţa” frontierelor vamale şi “mărinimia” organelor fiscale. Efectele sale sînt şi ele la rîndul lor multiple: macroeconomice, bugetare, regionale şi sociale.
Volumul economiei subterane se poate deduce din contradicţia dintre creşterea cu 14% a PIB-ului Republicii Moldova în perioada ultimilor 3 ani şi situaţia dificilă în care se află bugetul ţării, lipsa în el nu numai a fondurilor pentru investiţii şi învăţămînt, ca perspectivă pe viitor, ci şi pentru rezolvarea problemelor sociale curente.
Cele mai profitabile bunuri din economia subterană se află la vedere: produsele petroliere, alimentare şi alcoolice, produsele de tutun, farmaceutice şi cele mai puţin “observate”, neluate în consideraţie de datele statistice: comerţul (în care economia subterană deţine 60%), construcţiile şi transportul, afacerile legate de restaurante, operaţiunile cu imobilele.
Frapează volumul de fluxuri ale produselor petroliere şi alcoolice, a căror comercializare se află în afara economiei oficiale. Creşterea lor considerabilă în perioada ultimilor ani e relevată indirect şi de statistică. Astfel, conform balanţei energetice a RM, importul oficial al combustibilului lichid în RM a scăzut cu 1,5 mln tone de combustibil convenţional în anul 1996, pînă la 577–645 mii tone în perioada ultimilor ani, şi a alcoolului — de la 29,7 mln dolari SUA (1996) pînă la 3,0 mln dolari SUA[2].
Şi asta, cu toate că la moment capacitatea pieţei produselor petroliere în RM este de 1,0–1,2 mln tone, principalii consumatori de produse petroliere (benzină şi motorină) fiind autovehicule şi utilajele din sectorul real. Numărul autovehiculelor înregistrate în RM a atins cifra de 900 mii unităţi, dintre care autoturismele constituie 289 mii unităţi, autobuzele şi microautobuzele — 15,2 mii unităţi etc.
Conform datelor statistice, consumul de produse petroliere de către mijloacele de transport a scăzut, între timp, de 2 ori, în comparaţie cu jumătatea anilor ’90, iar în agricultură — cu mai mult de 3 ori[3].
Una din cauzele fluxului de produse petroliere subterane din exterior este reducerea în Transnistria, începînd cu 1 aprilie 2003, a accizelor la benzină (40 dolari/tona) şi motorină (20 dolari/tona). În RM accizele la aceste produse fiind de 2 ori mai mari, respectiv de 88,9 şi 37,04 dolari pentru o tonă. Rarele iniţiative în vederea prevenirii contrabandei cu produse petroliere în marea lor majoritate nu dau nici un rezultat (marcarea petrolului cu coloranţi speciali, crearea posturilor fiscale mobile pe marginea drumurilor, controlul la staţiile de alimentare, introducerea aparatelor de casă etc.).
Aspectul regional al economiei neoficiale se observă în principal în municipiul Chişinău şi în “comerţul moldo-moldovean” cu Transnistria. În suburbiile municipiului Chişinău cel mai avantajos şi mai puţin controlat venit este obţinut din operaţiunile cu loturile de pămînt şi imobile, diverse forme de comerţ, comercializarea produselor farmaceutice şi afacerile cu restaurante. Cea mai stringentă problemă a subiecţilor economici rămîne a fi obţinerea permisiunilor în vederea construcţiilor — certificatelor şi autorizaţiilor pentru construcţii urbanistice. Pentru obţinerea tuturor permiselor pentru o construcţie nouă sau pentru darea în exploatare a unui obiect este nevoie de aproximativ 170 zile sau cel puţin o mie de dolari SUA.
Aşa-numitul “conflict transnistrian” a devenit, încă de mai mult timp, o afacere profitabilă pentru ambele părţi aflate în litigiu. Este impresionant volumul importurilor Transnistriei care, spre exemplu, în anul 2002 au depăşit exporturile cu 206,2 mln dolari SUA sau cu 82,4% PIB-ul regiunii, în timp ce în RM acest indicator este doar de 24,2%. Statistica arată că volumul importurilor unor produse depăşeşte considerabil necesităţile regiunii (produse petroliere, alcoolice, tutungerie, de zahăr, cosmetice, farmaceutice ş.a.). Astfel, se poate deduce că o parte dintre acestea sînt reexportate, în primul rînd în Republica Moldova, căreia îi corespunde, în funcţie de datele oficiale, nu mai puţin de 25% din volumul tuturor “exporturilor” Transnistriei, în timp ce importurile regiunii transnistrene constituie doar 7–8%. E curios faptul existenţei unui dezechilibru în comerţul exterior al Transnistriei cu ţări precum Ucraina şi Belarusi. În 2001 importurile Transnistriei din aceste ţări depăşeau exporturile de 7,8 ori şi, respectiv, de 5,3 ori. Se cere de menţionat că acest decalaj este un know-how de ultimă oră. Datele statistice anterioare arată o situaţie inversă: în 1997, spre exemplu, exportul produselor din Transnistria în Ucraina depăşea importul de 2 ori, iar în Belarusi — de 2,4 ori.
Schemele după care au loc “exporturile” de produse în Republica Moldova, anterior importate în Transnistria, sau ale bunurilor fabricate în această regiune sînt diverse. Agenţii economici ai statelor vecine sînt elemente importante în cadrul unor asemenea scheme, care exploatează lacunele şi confuziile din actele normative al însăşi RM referitoare la relaţiile ei economice cu Transnistria. Bineînţeles că în afară de aceasta se practică şi contrabanda propriu-zisă, la care participă nu doar agenţii economici din Republica Moldova şi Transnistria, ci şi din ţările terţe.
Cum poate fi diminuat volumul economiei subterane? Prin distrugerea ei, luptînd cu ea sau legalizînd-o? Recent Banca Mondială a făcut o cercetare în Republica Moldova “Evaluarea costurilor controlului statului” în baza a 13 domenii de activitate economică, reglementate de către stat, prin analiza a 630 întreprinderi de diferite forme organizatorico-juridice, din diferite ramuri şi teritorii[4].
Concluzia este unanimă: este necesară o politică eficientă a statului privind diminuarea volumului economiei neoficiale prin:
- lărgirea competenţei organelor de stat şi reforma sistemului de control al statului;
- stimularea comerţului legal, susţinerea antreprenorilor mici şi mijlocii şi crearea unui sistem adecvat al sectorului respectiv;
- stimularea legalizării veniturilor neoficiale, ocrotirea proprietăţii şi a personalităţii antreprenorilor;
- distrugerea elementelor corupte din economia subterană, în special a contrabandei şi a traficului ilegal de droguri şi fiinţe umane.