Integrarea economică regională a Moldovei: compararea opţiunilor / e-democracy.md

Integrarea economică regională a Moldovei: compararea opţiunilor

Valeriu Prohniţchi / 5 octombrie 2003

Moldova şi polurile de atracţie economică

Moldova este amplasată într-o regiune de confluenţă a potenţialelor de atracţie economică a trei spaţii geoeconomice distincte. Este vorba de Europa de Est şi Asia postsovietică, Europa Centrală şi de Sud-Est (fostele ţări socialiste sau succesoarele lor) şi Uniunea Europeană. Ţările din ECSE de asemenea converg către UE, dar ele pot fi considerate ca un grup distinct cu trăsături economice specifice dictate de tranziţia la economia de piaţă.

Din 1997 se manifestă o tendinţă de echilibrare a comerţului Moldovei pe cele trei zone. Ponderea CSI în totalul exporturilor s-a redus de la 70% în 1997 la 55,8% în 2002 şi tendinţa a continuat şi în prima jumătate a anului 2003, cînd ţărilor CSI le-a revenit 52,9%. În 1997–2002, ponderea UE în exporturi a crescut de la 10,3% la 23,2%, iar a ECSE — de la 10,9% la 12,9%. Importurile sînt mai echilibrate: în ianuarie-iulie 2003 42,1% din importuri au provenit din CSI, 28,2% — din UE şi 17,1% — din ECSE. Ca origine a investiţilor străine directe, CSI — cu circa 49% din total se detaşează faţă de UE — cu 36%.

În pofida legăturilor economice tradiţionale cu fostele republici sovietice, atracţia economică exercitată asupra Moldovei de UE este considerabil mai mare decît cea din Est, deoarece puterea de cumpărare şi capacitatea de absorbţie a pieţelor UE este mult superioară celor din Rusia sau Ucraina. Din punctul de vedere al teoriei gravitaţionale a comerţului extern, dacă nu şi-ar lăsa amprenta anumiţi factorii economici, politici şi culturali, relaţiile economice ale Moldovei cu UE şi ECSE (avem în vedere comerţul şi investiţiile străine directe) ar fi fost mai intense decît cu CSI. Printre aceşti factori putem nominaliza relaţiile politice tensionate cu România, tarifele vamale prohibitive impuse de UE, incompatibilitatea standardelor de calitate şi a normelor tehnice, instabilitatea mediului investiţional şi incompatibilitatea culturii de afaceri din Moldova cu cea din ţările europene.

Înlăturarea factorilor menţionaţi va permite echilibrarea structurală a comerţului extern şi a fluxului de investiţii directe plasate în Moldova prin sporirea ponderii partenerilor din UE (bineînţeles, fără reducerea absolută a indicatorilor corespunzători CSI). Considerăm că integrarea în UE va duce la realizarea acestui obiectiv, cu efecte pozitive asupra dezvoltării economice şi securităţii economice a Moldovei. Dar, contrar afirmaţiilor conducerii de la Chişinău, integrarea în UE nu este compatibilă cu integrarea mai profundă în structurile din arealul euroasiatic.

Efectele economice ale apartenenţei la CSI

Datele statistice arată că din 1995 (Moldova a aderat la CSI în 1994) pînă în 2002 ponderea exporturilor moldoveneşti spre CSI în totalul exporturilor a diminuat în mediu cu 1,1 puncte procentuale pe an, iar în cazul Rusiei — chiar cu 1,5 puncte procentuale. În aceeaşi perioadă, exporturile spre UE au crescut în medie cu 1,66 puncte procentuale. Dacă comerţul cu CSI manifestă tendinţe de diminuare relativă, despre ce fel de integrare comercială poate fi vorba?

În cazul investiţiilor străine directe, de asemenea, se poate spune că CSI nu a avut nici un rol. Ponderea covîrşitoare a investiţiilor efectuate de firmele ruse în economia Moldovei este mai degrabă un efect al legăturilor personale dintre oamenii de afaceri din Rusia şi politicienii din Moldova decît un produs comunitar. O parte din capitalul rus plasat în Moldova este rezultatul convertirii unor datorii istorice în hîrtii de valoare emise în favoarea creditorilor ruşi.

Scopurile economice stipulate în documentele de constituire a CSI sînt foarte pretenţioase. Obiectivul major este de constituire a unui “spaţiu economic unic”, dar o elucidare clară a conţinutului acestui concept nu poate fi găsită în documentele oficiale ale Comunităţii. Însă din anul constituirii CSI pînă în prezent nu a fost posibilă nici măcar crearea unei zone de liber schimb. Este interesant că chiar Rusia, principalul animator verbal al integrării, s-a opus permanent creării acestei zone.

Astfel, relaţiile comerciale ale Moldovei cu ţările din CSI s-au dezvoltat pe baza unor înţelegeri bilaterale şi nu pe baza unor condiţii favorabile agreate la nivel multilateral. Pînă şi acordurile comerciale bilaterale au fost subiectul unor numeroase revizuiri, excepţii şi derogări. Cu greu putem afirma că din punct de vedere economic CSI a existat ca atare vreodată.

Abandonarea CSI nu va presupune deci denunţarea unor acorduri comerciale multilaterale de importanţă majoră pentru Moldova. În intervalul de timp dintre momentul ieşirii din structurile CSI şi asocierea/ aderarea la UE relaţiile comerciale ale Moldovei cu Rusia, Ucraina, Belarus sau Kazahstan vor putea fi păstrate pe aceleaşi baze bilaterale existente astăzi. Chiar dacă în acest răstimp vor surveni consecinţe economice nefaste, credem că ele mai degrabă ar putea fi rodul acţiunilor punitive ale unor ţări din CSI decît al forţelor economice propriu-zise. Dar în eventualitatea asocierii la UE, acordurile bilaterale vor trebui renegociate în corespundere cu politica vamală comună a UE.

Noul Spaţiu Economic Unic

Crearea la summit-ul CSI de la Ialta, din septembrie 2003, a Spaţiului Economic Unic de către Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazahstan semnifică sfîrşitul CSI. Semnarea acordului-cadru asupra SEU de numai cele patru ţări este dictată de imposibilitatea concilierii într-un cadru mai larg a intereselor tuturor actorilor din arealul postsovietic. Cel puţin în cazul Rusiei, Belarusului şi Kazahstanului este vorba probabil şi de o dorinţă sinceră de integrare. Ucraina este un caz aparte, preşedintele Kucima punîndu-şi semnătura mai mult din considerente electorale decît strategice, dar anume această ţară va avea un rol hotărâtor fie în consolidarea, fie în distrugerea SEU.

Limitat la numai cele patru ţări-fondatoare, SEU include 90% din potenţialul economic al CSI şi este autosuficient din punct de vedere economic. Dacă iniţiativa va reuşi, SEU s-ar putea consolida în calitate de puternic pol de atracţie economică spre care vor gravita şi alte ţări din CSI. Dar admiterea lor va putea fi condiţionată prin concesii politice sau economice favorabile fondatorilor.

În acordul de constituire se preconizează că realizarea efectivă a integrării economice în SEU se va baza pe îndeplinirea efectivă a următoarelor sarcini:

adoptarea unor principii unice de reglementare a monopolurilor naturale;
armonizarea politicilor macroeconomice;
armonizarea şi unificarea legislaţiei în domeniul economic şi comercial;
formarea unei zone de liber schimb, fără derogări şi limitări;
stabilirea unei politici vamale şi a unor reguli de concurenţă şi subsidii unice;
unificare normelor şi standardelor tehnice şi sanitare.

Armonizarea efectivă a politicilor macroeconomice va implica în mod obligatoriu şi introducerea unei valute unice, care bineînţeles va fi rubla rusească. Aderarea eventuală a Moldovei la acest acord ar face imposibilă integrarea în UE. Studierea atentă a acordului arată că fondatorii intenţionează să constituie şi unele organe supranaţionale. Este prevăzută în mod expres constituirea unui organ de reglementare unic căruia, pe baza unor acorduri internaţionale, i se vor delega o parte din împuternicirile naţionale. Deciziile adoptate vor fi obligatorii pentru toate părţile semnatare şi vor fi adoptate prin votare ponderată, numărul de voturi atribuit unui membru fiind proporţional cu potenţialul său economic (art.4). Toate proiectele de acorduri internaţionale din SEU pot fi aprobate numai dacă sînt avizate de nu mai puţin de trei ţări cărora le revine nu mai puţin de 2/3 din Produsul Intern Brut total al SEU. Este clar că asemenea mecanisme decizionale oferă Rusiei controlul total asupra deciziilor luate.

Evaluarea integrării în UE

Cheia succesului SEU este comportamentul cooperant al Ucrainei. Dar aşa cum şi această ţară şi-a declarat drept obiectiv prioritar integrarea în UE, există şanse mari ca SEU să sfîrşească aşa cum au sfîrşit şi alte iniţiative din CSI (GUUAM şi Uniunea Economică Euroasiatică). Integrarea în UE este singura opţiune relevantă de integrare regională pentru Moldova, nu doar economic, ci şi politic.

Însă aderarea la Uniunea Europeană presupune atît costuri, cît şi beneficii economice. Ţările din ECSE care au fost sau urmează a fi admise la UE au acordat o atenţie deosebită evaluării efectelor economice scontate şi au depus eforturi permanente pentru negocierea unor condiţii de aderare cît mai avantajoase. Cum însă potenţialul de negociere al Moldovei este infim, putem crede că condiţiile aderării vor fi determinate mai mult de organismele UE decît de Chişinău.

Principalul efect comercial static negativ care s-ar putea produce ca urmare a aderării la UE va fi o deturnare comercială faţă de CSI, pe seama căreia revine 44% din volumul total al comerţului extern. Ţinînd cont de tendinţele actuale, s-ar putea ca pînă la aderarea Moldovei la uniunea vamală europeană ponderea CSI să scadă şi mai mult, prin urmare şi ponderea relativă a deturnării comerciale se va diminua. Prin înlăturarea barierelor vamale reciproce în comerţul cu UE, deturnarea comercială faţă de CSI va fi atenuată de efectul de creare comercială faţă de UE, Este posibilă o majorare a soldului comercial deficitar al Moldovei faţă de UE, deoarece exporturile moldoveneşti probabil vor creşte mai lent decît importurile din UE. Acest risc va fi micşorat doar de îmbunătăţirea corespunzătoare a calităţii şi structurii exporturilor moldoveneşti.

Un risc important este cel al eliminării de pe piaţă a producătorilor naţionali ineficienţi ca urmare a intensificării concurenţei cu producătorii europeni. Dar în Moldova există şi domenii în care rezervele de creştere ale eficienţei sînt mari: agricultura şi industria alimentară, textilele şi confecţiile, servicii precum turismul, tehnologiile informaţionale, serviciile bancare. Se va intensifica şi fluxul de investiţii străine occidentale plasate în economia naţională, fenomen observat în ţările din ECSE după asocierea la UE. În virtutea avantajelor costurilor salariale ale Moldovei, o parte din investiţiile dislocate acum în ECSE vor migra treptat în Moldova.

Aderarea la UE va fi însoţită de renunţarea la tariful vamal, care se va vărsa în bugetul comunitar şi aceasta va avea consecinţe bugetare negative dacă ţinem cont de faptul că vama este principala sursă de completare a bugetului naţional. Vor exista costuri asociate cu preluarea şi implementarea acquis-ului. O parte din costurile legate de acquis ar putea fi evitate dacă România ar pune la dispoziţia Moldovei legislaţia europeană pe care deja a tradus-o în limba română. În perioada de asociere a ţărilor din ECSE efectele bugetare nete au fost pozitive, determinate de faptul că au beneficiat de transferuri din fondurile structurale bugetare ale UE. Nu este clar dacă şi în ce modalitate Moldova va putea beneficia de fondurile structurale europene.

Se va manifesta şi un impact social-economic puternic. Vor creşte preţurile ca efect al convergenţei economice a Moldovei, dar aceasta creştere se va produce treptat şi va fi atenuată de o creştere a salariilor. Se poate anticipa un risc de sporire a şomajului ca urmare a falimentului unor firme naţionale, dar şi un proces de creare a noilor locuri de muncă o dată cu atragerea noilor investiţii străine directe. În general, efectul pozitiv major al sporirii concurenţei va fi îmbunătăţirea eficienţei generale de alocare a resurselor economice în societate şi protecţia mai bună a părţilor contractuale slabe (de exemplu, a consumatorilor).

Aderarea la UEM va solicita îndeplinirea criteriilor de convergenţă financiar-economică. Introducerea valutei europene în locul celei naţionale va determina diminuarea sau renunţarea la anumite instrumente de politică economică naţională (politica valutară, monetară) şi limitarea domeniului de aplicare a politicii fiscale. Aceste costuri vor fi compensate de stabilitatea mai bună în faţa viitoarelor crize financiare sau valutare internaţionale, creşterea transparenţei preţurilor şi pieţelor, reducerea costurilor de tranzacţie în economie, reducerea ratelor dobînzilor şi un risc mai mic de hazard moral în sistemul financiar.

De asemenea, trebuie ţinut cont de faptul că costurile individuale sau sectoriale pot însemna şi beneficii sociale. Pierderile suportate de anumite sectoare sau eliminarea unor firme rezultă în eliberarea unor resurse pentru o alocare mai eficientă în alte sectoare sau de către alte firme. Este necesară şi compararea beneficiilor şi costurilor politice, nu doar financiare, atît în cazul UE, cît şi al CSI. Or, implicarea Moldovei în integrări euroasiatice bazate pe argumentul “gazului mai ieftin” sînt o crimă contra viitoarelor generaţii.

Sindicatele în dialogul social	Poate fi oprită dezurbanizarea?