Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Reflecţii aspra bugetului de stat pentru 2004
|
|
Bugetul de stat, aprobat în a treia lectură la una din ultimele şedinţe ale Parlamentului şi declarat a fi orientat spre realizarea obiectivelor din Programul de activitate a Guvernului, în realitate acesta demonstrează incapacitatea acestui guvern de a transpune într-o viziune bugetară substratul ideologic şi preferinţele politice ale Partidului Comuniştilor.
Fiind mai întîi de toate un document politic, fracţiunea majoritară a Legislativului moldovenesc a întreprins un şir de măsuri care ar avea ca efect consolidarea aparatului său administrativ şi represiv. Construcţia bugetului de stat pentru anul 2004 a căpătat o finanţare excesivă a structurilor de forţă în care guvernarea actuală vede îmbunătăţirea vieţii social-economice din ţară cu ajutorul bîtei, şi nu prin adoptarea şi aplicarea unor legi care ar contribui la identificarea şi prevenirea diverselor forme de corupţie şi evaziuni fiscale. Promisiunile populiste din perioada electorală s-au ciocnit încă o dată de realităţile economice dure. Anterior aceste promisiuni au fost temperate şi de duşul rece al izolării financiare, declanşat o dată cu îngheţarea relaţiilor cu structurile creditoare internaţionale.
În bugetul pentru anul viitor se prevede că circa 80 milioane de dolari din datoria externă vor fi restructurate prin intermediul Clubului de la Paris. În acelaşi timp, un acord efectiv de restructurare a datoriei externe nu există şi după toate aparenţele, nici mai poate fi obţinut în anul curent avînd în vedere faptul că relaţiile puterii de la Chişinău cu organizaţiile creditoare internaţionale, în special cu FMI şi Banca Mondială, nu sînt tocmai pe “picior bun”. De aceea putem fi convinşi de faptul că, constrînşi de insuficienţa resurselor financiare externe, comuniştii, în contradicţie cu prevederile doctrinare, vor fi nevoiţi să accepte continuarea privatizării. Circa 500 milioane de lei din veniturile bugetare sînt prevăzute anume ca venituri din privatizare. Însă această sumă poate fi obţinută numai din privatizarea efectivă a acelor obiective economice şi de infrastructură la care rîvnesc unii membri şi simpatizanţi ai partidului de guvernămînt, dar care din lipsă de resurse, pentru moment sînt interesaţi în amînarea privatizării. Este vorba mai întîi de toate de reţelele electrice de distribuţie Nord şi Nord-Vest, precum şi de unele fabrici vinicole şi de tutun.
În proiecţia principalului document financiar al statului se prevede că circa 80 milioane de dolari sau 22% din veniturile incluse în proiectul de buget pentru 2004 vor fi destinate deservirii datoriei publice externe. Ţinînd cont de faptul că riscul datoriei externe pe termen lung în valută este principalul calificativ care evaluează riscul de ţară, unele agenţii internaţionale de evaluare financiară i-au acordat Republicii Moldova calificative foarte proaste în ceea ce priveşte ratingul financiar caracterizînd-o drept o ţară care prezintă riscuri majore în ceea ce priveşte atragerea investiţiilor, climatul de afaceri şi deservirea datoriei externe. Pe acest fundal am putea spune cu certitudine că diminuarea ratingului financiar de către agenţiile internaţionale a fost determinată şi de creşterea exorbitantă a datoriei externe care se evaluează actualmente la 1,62 miliarde de dolari (!), constituind circa 90% din PIB-ul ţării pentru anul 2004. Partea majoritară a acesteia este atribuită datoriei guvernamentale directe — de 840 milioane de dolari, care constituie 52% din totalul datoriei externe.
Nu trebuie de uitat nici de componenta internă a datoriei — datoria publică -, deoarece aceasta creşte într-un ritm galopant, iar după ultimele comunicate de presă ale BNM, datoria publică internă se estimează în jur de 3 miliarde de lei sau peste 200 mln de dolari SUA. Dacă creditarea externă nu va fi deblocată, mecanismul împrumuturilor interne se poate transforma într-o piramidă financiară clasică de natură să distrugă sistemul financiar-bancar al ţării care, deşi a trecut prin perioade mai mult sau mai puţin sumbre, a reuşit totuşi să evite un risc de sistem şi, respectiv, nu a fost în situaţia de a trece printr-o criză majoră. În acest context, este important să specificăm că întrucît organismele financiare internaţionale impun condiţii Republicii Moldova, tot astfel ar trebui să procedeze şi structurile statale din ţară în relaţiile cu debitorii săi. În general, problema gestiunii întreprinderilor de stat trebuie sa fie abordată de către Guvern cu mai multă claritate, mai ales atunci cînd privatizarea nu este tocmai o soluţie la îndemînă. În acest context, ar fi relevant să menţionăm despre o recentă hotărîre a Guvernului prin care s-a decis îngheţarea unor datorii în valoare totală de peste 500 milioane de lei. Fără a se obosi să înţeleagă care vor fi urmările acestei hotărîri şi fără să se gîndească la eventualele consecinţe pe care le poate antrena după sine, această intenţie a Guvernului într-un viitor previzibil s-ar putea solda cu efecte fatale asupra bugetului de stat.
Este evident că de această generozitate fiscală vor beneficia o serie de întreprinderi industriale. Nu este de mirare faptul că numele acestor entităţi debitoare nu au fost făcute publice, aşa după cum nici amănuntele îngheţării datoriilor nu au fost publicate, dar este lesne de bănuit care vor fi întreprinderile beneficiare de bunăvoinţa guvernamentală. Este indiscutabil că hotărîrea în cauză ar putea fi o soluţie extrem de favorabilă pentru unele persoane sus-puse din Guvern sau Parlament care ar putea sta în spatele acestor întreprinderi, făcîndu-şi legea după bunul lor plac.
Dacă îngheţarea datoriilor istorice nu va fi concomitentă cu plata datoriilor la zi, economia moldovenească va ajunge peste un an sau doi în pragul dezastrului. Blocajul financiar va fi atît de mare încît va exista riscul să sufoce bugetul de stat, cît şi economia privată. Această “bombă” a datoriilor la scară naţională ar putea exploda cîndva, generînd un colaps financiar major. Efectele unei astfel de explozii ne vor găsi oricum şi oricît ne-am “ascunde” noi în spatele unui buget relativ echilibrat. În actuala conjunctură este necesar să se chibzuiască toate implicaţiile unor asemenea măsuri economice, pentru a nu se risca pretinsele “cîştiguri” realizate de către actualul Guvern în schimbul unui vremelnic balon de oxigen.
Un alt aspect foarte interesant, dar în acelaşi timp şi foarte ciudat este faptul că în construcţia actualului proiect de buget veniturile vor prevala asupra cheltuielilor, adică cu un excedent bugetar de 340 milioane de lei. De aici am putea desprinde concluzia că bugetul pentru anul viitor nu va mai avea un comportament deficitar, ci unul excedentar, resursele căruia în mare parte vor fi destinate pentru onorarea datoriilor externe. S-ar putea spune că este bine atunci cînd un guvern este ghidat de realizarea unui asemenea obiectiv, urmărind atingerea echilibrului bugetar, în special, prin reducerea cheltuielilor administrative şi redimensionarea acestora spre obiective prioritare de dezvoltare economică. Însă aceste obiective nu se creionează întocmai în stilul de lucru al oficialităţilor locale, acestea din urmă optînd mai degrabă pentru creşterea nivelului de taxare şi impozitare a agenţilor economici.
În bugetul propus impozitul pe venitul persoanelor juridice a rămas la nivelul anului precedent de 22%. Cu toate că încă anul trecut ministrul de Finanţe menţiona că va recurge prin intermediul unor pîrghii fiscale la diminuarea impozitului pe venit pentru agenţii economici, pînă la o cotă de 15%, iar pentru contribuabilii fizici vor fi introduse taxe de impozitare pe două niveluri — de 10% şi respectiv 15%, pînă la urmă aceste cote de impunere fiscală au rămas la nivel declarativ, după care au fost şi camuflate din momentul în care Guvernul s-a arătat incapabil să explice reprezentanţilor FMI din ce surse vor fi acoperite pierderile din buget în cazul diminuării impozitului pe venit. Mai mult decît atît, deşi în Guvern au fost auzite mai multe voci pledînd pentru reducerea impozitelor, unii membri ai partidului de guvernămînt au declarat că prin intermediul bugetului înaintat în Parlament, Guvernul se pronunţă în favoarea continuităţii şi stabilităţii regulilor fiscale, deoarece modificările permanente ale legislaţiei conduc, de regulă, la dezorientarea sistemului fiscal şi stimulează indisciplina financiară. Sensul acestor declaraţii este că nu se va reduce povara fiscală asupra economiei reale, aşa cum au solicitat numeroşi agenţi economici, reprezentanţi ai cercurilor de afaceri şi ai unor partide politice de opoziţie.
Prin urmare, stereotipul marcant de administrarea postsovietică, conform căruia impozitele înalte asigură venituri publice mari, a fost păstrat cu fidelitate şi în acest buget. În realitate, poate fi demonstrat că chiar dacă impozitul corporativ şi cel pe venitul persoanelor fizice va fi redus cu 10 puncte, iar taxa pe valoare adăugată (TVA) — cu 5 puncte, bugetul de stat nu va avea de suferit, iar efectul iniţierii unor asemenea acţiuni s-ar realiza prin lansarea unor semnale pozitive de creştere a sectorului real al economiei, iar ponderea economiei subterane s-ar reduce considerabil.
În pofida unei orientări sociale, actuala versiune a bugetului în linii mari reprezintă o continuare a politicii fiscal-bugetare din anii precedenţi. În acest mod, una din axiomele teoretice care vine din domeniul politicilor economice, şi anume cea care consideră bugetul ca o reflectare financiară a politicii statului, se dovedeşte a fi lipsită de un conţinut real în Republica Moldova. Iar indicatorii macroeconomici din acest an care au stat la baza elaborării proiectului de buget pentru anul viitor şi cu care operează frecvent şi cu emfază premierul, au adus Executivul în extaz. Însă economia moldovenească nu este atît de sănătoasă precum vrea Guvernul Tarlev. Alegoric vorbind, se poate spune că de la extaz pînă la agonie nu e decît un singur pas.