Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
“Gaura neagră” a economiei moldoveneşti
|
|
“Economie subterană”, “bani murdari”, “afaceri ilicite” — sînt doar cîteva dintre noţiunile ce definesc interminabila perioadă de tranziţie la economia de piaţă. După un deceniu de “eforturi” ale autorităţilor, “vopsite”, precum anotimpurile, în diverse culori politice, iată că Parlamentul de la Chişinău decide introducerea în actualul Cod Penal a unui nou articol care, în premieră pentru Republica Moldova, presupune responsabilităţi penale şi administrative pentru persoanele culpabile de fenomenul de spălare a banilor. Unul din proiectele actualei guvernări a fost şi elaborarea legii cu privire la contracararea fenomenului de spălare a banilor. Iar aderarea Moldovei la grupul EGMONT — structură internaţională, care întruneşte în rîndurile ei subdiviziunile serviciilor de informaţii financiare din 58 state menite să coopereze în domeniul combaterii spălării banilor — constituie un pas în plus în vederea schimbului de informaţie operativă, cooperarea în etapa de colectare, prelucrare şi analiză a informaţiei legate de operaţiunile cu banii de provenienţa cărora trezeşte suspiciuni şi există presupunerea că ele constituie un rezultat al legalizării veniturilor din activităţi ilicite.
Dacă e să credem statisticilor oficiale, Republica Moldova este plasată pe locul 3 în Europa la capitolul corupţie, iar nivelul economiei neoficiale este evaluat de către unii experţi între 50% şi 70%. Este lesne de înţeles că fenomenul spălării banilor sau a altor venituri de provenienţă ilicită la etapa actuală a căpătat o răspîndire largă în societatea noastră. Nu este pentru nimeni un secret că majoritatea clanurilor criminal-mafiote dispun de un mecanism financiar-economic perfect, mobil şi bine pus la punct, pe care îl aplică în comiterea infracţiunilor economice, infracţiuni care aduc prejudicii serioase societăţii în întregime.
În categoria factorilor care ţin de fenomenul spălării banilor şi de extragerea unor venituri ilicite un impact deosebit îl are cadrul legal complex, instabil şi ambiguu specific Republicii Moldova. Mai mult ca atît, maniera opacă în care apar, se modifică şi dispar unele acte legislative — fenomen catalogat de mai mulţi experţi drept “inflaţie legislativă” — creează impresia că ele în mod conştient şi calculat sînt produse şi promovate de variate cercuri de interese corporative, aparţinînd mediului birocratic.
În Republica Moldova sînt răspîndite practic toate metodele pentru obţinerea veniturilor ilegale — atît cele care au un substrat de contracarare penală, cum ar fi traficul cu droguri, traficul de armament şi de marfă vie, sustragerea şi comercializarea automobilelor, jafurile şi furturile, cît şi cele ce ţin de încălcarea legislaţiei economice — evaziunile fiscale, delapidarea de mijloace băneşti sau a altor bunuri, escrocheriile, contrabanda, nerambursarea creditelor etc. Potrivit unor date statistice volumul investiţiilor străine alocate Moldovei în ultimii cîţiva ani se estimează a fi mai mic decît valoarea traficului internaţional cu droguri care ne penetrează ţara, acestea estimîndu-se la peste 200–250 milioane de dolari. Nivelul impozitelor şi amenzilor este atît de mare încît majoritatea firmelor preferă să-şi divizeze resursele pe activităţi oficiale şi subterane şi “să hrănească” periodic inspectorii fiscali pentru ca aceştia “să nu observe”.
Proiectul de lege privind contracararea fenomenului de spălare a banilor elaborat de actuala guvernare, la care de fapt am făcut referinţă la începutul acestui articol, este un gest salutabil în sine. Dar cît de eficientă poate fi această iniţiativă, în contextul problemei transnistrene încă nesoluţionate? Or, actuala stare a relaţiilor economice şi politice dintre cele două maluri ale Nistrului are consecinţe grave pentru securitatea economică a Moldovei. Din 1992 Transnistria efectiv nu mai este controlată de către Chişinău, acest teritoriu transformîndu-se într-o zonă extrem de favorabilă pentru legalizarea veniturilor, pentru evaziune fiscală şi vamală şi pentru alte activităţi economice de natură criminală.
Cel mai simplu şi mai eficient mecanism de evaziune fiscală este importul şi exportul mărfurilor cu destinaţia Transnistria prin punctele vamale controlate de Chişinău, acestea fiind de fapt comercializate direct în Moldova sau fiind reimportate, după ce o perioadă de timp au fost stocate în Transnistria. Aceasta permite ca circa 80% din mărfurile importate să nu fie supuse accizelor. De exemplu, în 2002 au fost importate mărfuri în valoare totală de 596 milioane de dolari cu destinaţia Transnistria, în mod normal acestea urmînd a fi supuse accizelor. Dacă admitem că aceste mărfuri ar fi ajuns la destinaţie, în bugetul aşa-numitei republici moldoveneşti nistrene trebuiau să fie achitaţi circa 30 milioane de dolari ca accize, în realitate încasîndu-se în jur de 6 milioane de dolari. Ca efect numai al acestui mecanism de evaziune fiscală, în perioada 2000–2002 în bugetul de stat al Moldovei nu au fost alocate accize în valoare totală de peste 600 milioane de lei.
Un caz aparte îl constituie produsele petroliere care se importă în Republica Moldova. Necesităţile anuale ale Moldovei în produse petroliere sînt estimate la circa 1 milion 200 mii tone. În realitate, anual prin sistemul vamal controlat de autorităţile moldovene este importată o cantitate totală de 300–400 mii tone, restul ajungînd în ţară în mod fraudulos prin Transnistria. Iar potrivit ultimelor date oficiale, care au fost date publicităţii de către Departamentul de Statistică şi Sociologie, în anul 2003 aproximativ 80% din volumul total al produselor petroliere au fost importate în Moldova prin intermediari şi zonele off-shore, nefiind supuse accizelor.
O modalitate specifică de legalizare internaţională a veniturilor ilegale a fost pusă în funcţiune cu implicarea directă a băncilor din Transnistria, Rusia şi Republica Moldova. După scandalul ce a avut o rezonanţă puternică în 2001, în care băncile comerciale “Petrolbank” (actualmente EuroCreditBank) şi “Comertzbank” erau acuzate de spălarea a 60 milioane USD proveniţi din Transnistria, recent Procuratura Generală a făcut publice unele date referitoare la tranzacţiile financiare ilegale care au fost efectuate în 2002 prin intermediul băncilor comerciale din Republica Moldova. Tranzacţiile sînt estimate la peste 700 milioane lei (52,6 milioane USD). În acelaşi timp sume considerabile în valută străină au fost transferate în secret peste hotare, în special în zonele off-shore.
Sistemul bancar al Transnistriei este format din 2 bănci de stat şi 10 bănci comerciale, care la rîndul lor au conturi corespondente cu mai multe bănci comerciale din Moldova şi Rusia, cu ajutorul cărora Transnistria poate avea relaţii economice practic cu toate statele lumii. Prin intermediul băncilor comerciale din Moldova, în favoarea băncilor transnisterne au fost transferaţi în anii 2001–2002 aproape 40 milioane de dolari, proveniţi din ţările CSI. În acelaşi timp, ieşirile financiare din Transnistria au fost de 160 milioane de dolari. Din acestea, circa 147 milioane de dolari au fost utilizaţi pentru operaţiuni de intermediere, care s-au produs masiv la sfîrşitul anului 2002, avînd un caracter fraudulos şi reprezentînd ceea ce este numit “spălare de bani”.
Retragerea de către Chişinău a ştampilelor vamale utilizate în mod ilegal de regimul de la Tiraspol deja s-a arătat un instrument eficient pentru tăierea unor rădăcini care alimentează financiar aşa-zisa statalitate transnistreană. Dar pentru ca Moldova să contracareze efectiv posibilităţile de implicare a sistemului său bancar în operaţiuni de spălare a banilor ar fi necesar ca Banca Naţională a Republicii Moldova să interzică băncilor comerciale din ţară să aibă conturi corespondente la băncile comerciale din Transnistria sau să efectueze tranzacţii în favoarea băncii centrale a acesteia, atîta timp cît activitatea acestor bănci nu este autorizată şi monitorizată de Banca Naţională a Moldovei.
Pe lîngă aceasta, trebuie să fie interzisă efectuarea schimbului valutar asociat operaţiunilor de export-import în favoarea băncilor transnistrene de către băncile autorizate din Moldova, pentru a evita destabilizarea pieţei valutare interne. Aceste două măsuri propuse de noi asociate cu alte instrumente de natură fiscală, comercială şi legislativă vor putea servi la reducerea considerabilă a influxurilor financiare în Transnistria şi va înlesni instituirea unui control asupra acestei zone.
O altă realitate a situaţiei economice din Republica Moldova este că la desfăşurarea operaţiunilor de export-import sînt implicate aşa-zisele firme-fantomă contribuind la eliminarea din circuitul economic oficial a mărfurilor şi mijloacelor băneşti. Cel mai frecvent acestea sînt înregistrate pe numele unor persoane în baza actelor pierdute sau furate care, de cele mai multe ori, nu cunosc că sînt patroni de firme cu conturi deschise în bancă prin care circulă sume impresionante. Astăzi, în Republica Moldova înfiinţarea unei asemenea firme nu reprezintă o problemă. Avînd în regulă toate actele de la Camera de Înregistrare, Departamentul de Statistică, Inspectoratul Fiscal, “proprietarii” unor astfel de firme găsesc “clienţii”, adică alte firme, cu care convin că, chipurile, livrează sau achiziţionează de la ei mărfuri. În consecinţă, banii sînt transferaţi, fără ca cea mai infimă operaţiune comercială să se deruleze. Banii circulă de pe un cont bancar pe altul, ajungînd exact în buzunarele “destinatarilor”. De exemplu, numai în anul 2002 organele de drept au reuşit să repatrieze peste 19 milioane de lei proveniţi de la exportul de mărfuri în care au fost implicate 53 de firme fantome.
În cele din urmă ţinem să menţionăm că cu cît activităţile ilegale sînt mai bine integrate în economia legală, cu atît este mai redusă separarea lor instituţională şi funcţională şi mai dificil de depistat spălarea banilor. Iar toate acţiunile care urmăresc şi vor urmări combaterea fenomenului de spălare a banilor sau a veniturilor de provenienţă ilicită nu-şi vor atinge scopul final dacă se va recurge numai la reprimarea penală a acestui fenomen şi nu va fi aplicat un sistem unic de prevenire — profilaxia acestor fraude cu participarea instituţiilor financiar-economice şi a controlului de către stat. Practica internaţională indică identificarea unui complex de măsuri coordonate ale organelor de stat în vederea combaterii cazurilor de spălare a banilor sau a veniturilor de provenienţă ilicită prin stabilirea unor restricţii suplimentare asupra efectuării şi documentării operaţiunilor financiare în numerar de către persoanele fizice şi juridice, stabilirea destinaţiei operaţiei precum şi sursei legitime de provenienţă a mijloacelor.