Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
“Boom-ul investiţional”: asocierea capitalului bancar cu întreprinderile din sectorul real al economiei
|
|
Pe fundalul discuţiilor cu caracter economic din Republica Moldova a fost trecută cu vederea o noutate legislativă. Este vorba de intrarea în vigoare a Legii cu privire la grupurile financiar-industriale. La prima vedere, pare a fi o lege foarte bună, o dată ce îşi declară drept scop înviorarea procesului investiţional în economie şi crearea unor ramuri de producţie competitive. Pentru aceasta, legea doreşte să asigure asocierea capitalului bancar cu întreprinderile din sectorul real al economiei.
În acelaşi timp, acum două săptămîni Parlamentul a votat în a doua lectură Legea cu privire la investiţiile în activitatea de antreprenoriat. Scopurile declarate de promotorii legii, în general, sînt similare celei cu care am început acest material, adică de a îmbunătăţi climatul investiţional în Moldova. În particular, au fost făcute declaraţii că Legea prevede garanţii că investiţiile nu vor fi expropriate şi naţionalizate. Legea nu a fost încă publicată, de aceea comentarii pot fi făcute doar numai pe marginea declaraţiilor oficiale. De aceea, vom încerca în continuare o analiză mai amplă a Legii cu privire la grupurile financiar-industriale care, la prima vedere, pare a fi să funcţioneze.
Care însă au fost premisele care au condus la adoptarea legii? De la bun început s-ar părea că totul este clar. Producătorul autohton, separat de sectorul bancar prin dobînzile mari la creditele contractate, nu poate asigura volumul necesar de investiţii în economie. Pentru comparaţie, volumul investiţiilor totale efectuate anul trecut în economia naţională se estimează la circa 75 milioane dolari, adică de trei ori mai puţin decît volumul anual al traficului de droguri care se realizează prin Republica Moldova. Cineva din deputaţii fracţiunii majoritare a Parlamentului argumenta că noua lege a fost necesară anume pentru îmbunătăţirea climatului investiţional. Considerăm însă că legea provoacă mai multe întrebări decît dă răspunsuri. Iar efectele ei scontate pot trece din categoria celor economice în a celor politice.
În Republica Moldova există deja un grup financiar-industrial înregistrat în conformitate cu Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat din 1995. Dar de vreme ce actualul cadru juridic a permis activitatea unui grup financiar-industrial, nu este clar pentru ce a mai fost necesară o lege specială? Era mult mai simplu, credem, dacă se făceau modificări de rigoare în Legea cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat, şi în Legea instituţiilor financiare.
Este foarte ciudată şi procedura înregistrării grupurilor financiar-industriale. Astfel, în conformitate cu articolul 11 din lege, pentru a fi înregistrat, grupul trebuie să prezinte, alături de alte documente, şi aşa-numitul proiect de organizare, constînd dintr-o notă explicativă şi din argumentarea tehnico-economică a oportunităţii de constituire a grupului. Acest proiect urmează să fie expus unei expertize efectuate de către unele autorităţi de stat. Însă, în conformitate cu legea, acestea pot refuza înregistrarea, inclusiv dacă vor considera că nu este credibilă argumentarea tehnico-economică a oportunităţii proiectului. Dar în conformitate cu articolul 13 din aceeaşi lege, înregistrarea grupului nu poate fi refuzată din motivul inoportunităţii de constituire a acestuia.
Şi mai interesant este că atunci cînd se va lua decizia de înregistrare sau de refuz, unul dintre criteriile considerate de experţi va fi, cităm, “gradul de orientare a proiectului de organizare spre asigurarea sporirii eficienţei producţiei pe seama restabilirii legăturilor integraţioniste”. În context, oare nu este vorba despre restabilirea legăturilor integraţioniste în spaţiul ex-sovietic? Or, gurile rele de la Chişinău spun că legea ar fi fost elaborată în interesul unei singure întreprinderi, conduse de unul dintre foştii prim-miniştri moldoveni şi care se ocupă de exportul producţiei agricole în Belarus şi de importul tehnicii agricole în Moldova.
O altă stipulare foarte interesantă este că membri ai grupului financiar-industrial pot fi organizaţii comerciale sau necomerciale, care au statut de persoană juridică, cu excepţia organizaţiilor obşteşti şi religioase. Din această formulare înţelegem că partidele politice, spre exemplu, care nu sînt prevăzute în categoria excepţiilor şi care, în acelaşi timp, sînt prin natura lor organizaţii necomerciale, pot fi membri ai grupurilor financiar-industriale!
Cea mai importantă noutate însă este că statul va exercita măsuri de sprijinire în favoarea grupurilor financiar-industriale din domeniile prioritare ale economiei naţionale. Dar apare o întrebare simplă, care derivă din însăşi natura viitoarelor grupuri financiar-industriale. Aceste grupuri de fapt reprezintă îmbinarea creditelor bancare pe termen lung cu posibilităţile tehnologice sporite ale producătorilor din grup. Adică o atare structură va avea de acum o forţă financiară de invidiat. Care ar mai fi rostul acordării unui suport de stat, dacă nu dorinţa statului de a prelua controlul celor mai importante ramuri economice? În favoarea acestei ipoteze vine şi o altă prevedere din lege. Din art. 26 rezultă că datoria pe care o are faţă de stat un membru al grupului poate fi convertită în acţiuni sau obligaţiuni emise de către grup şi care vor fi trecute în contul statului.
Este remarcabil că legea a fost promovată de comuniştii din Parlamentul precedent. De fapt, comuniştii ar trebui să se teamă de fuzionarea capitalului bancar cu cel productiv, deoarece — spuneau Marx şi Lenin — aceasta aduce cu sine biruinţa forţelor capitaliste retrograde. Deputaţii comunişti însă, cei care au promovat cel mai insistent noua lege, afirmau că modalitatea cea mai posibilă de folosire a capitalului bancar în sectorul real este participarea băncilor la capitalurile statutare ale corporaţiilor.
Dar un regulament al Băncii Naţionale limitează posibilităţile băncilor comerciale de a participa la capitalurile altor corporaţii, deoarece aceasta ar putea pune în pericol lichiditatea băncilor. Legea prevede şi acest caz, permiţînd BNM să acorde privilegii anumitor bănci comerciale, în particular prin reducerea normelor rezervelor obligatorii. Aceasta va conduce, în primul rînd, la distorsionarea concurenţei pe piaţa serviciilor bancare. În al doilea rînd, s-ar putea ca noile modificări în regulamentele bancare să nu poată fi făcute fără operarea unor modificări în administraţia Băncii Naţionale a Republicii Moldova.
Considerăm că, alături de efectele Legii cu privire la grupurile financiar-industriale, pornirile guvernării comuniste de denigrare a instituţiilor publice şi întreprinzătorilor privaţi din ultima perioadă arată că, în curînd, în Republica Moldova va începe o campanie de redistribuire a poziţiilor administrative în instituţiile de supraveghere a sistemului financiar-bancar, care vor fi ocupate de persoane loiale comuniştilor.
Dacă aceasta se va întîmpla, sistemul financiar moldovenesc va fi folosit pentru finanţarea unor acţiuni sociale şi economice, care, pentru îndreptăţirea unor aşteptări electorale populiste, nu pot fi realizate decît prin emiterea suplimentară de monedă şi creditarea preferenţială a statului. Din practicile economice ale altor ţări sînt bine cunoscute consecinţele inflaţioniste ale manipulării politice a sistemului financiar-bancar. Oare chiar populaţia din Republica Moldova îşi doreşte cel mai mult acum o nouă creştere a preţurilor?