Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Investitorii fraudaţi nu vor fi despăgubiţi
|
|
Recent CNVM, autoritate administrativă autonomă avînd misiunea de a monitoriza buna funcţionare a pieţei valorilor mobiliare din Republica Moldova, a difuzat o informaţie generalizatoare cu privire la demararea procedurii de lichidare a 18 fonduri de investiţii din ţară. Motivele prin care CNVM a recurs la adoptarea unei decizii de lichidare, sunt legate de nerespectarea de către aceste fonduri a condiţiilor specificate în legislaţia cu privire la piaţa valorilor mobiliare, care în particular vizează reorganizarea acestor fonduri pentru privatizare; insuficienţa capitalului minim pentru desfăşurarea activităţii acestor fonduri pe piaţa financiară (conform legislaţiei în vigoare capitalul minim nu trebuie să fie mai mic de 2 milioane lei); efectuarea tranzacţiilor care sunt interzise de legislaţie.
De la bun început ar trebui să recunoaştem cu sinceritate că piaţa de capital din Republica Moldova este într-o fază rudimentară şi ineficientă. Subcapitalizarea Bursei de Valori, structură abilitată prin lege cu funcţia de intermediar pentru cei ce îşi tranzacţionează capitalul pe piaţa valorilor mobiliare, se datorează în cea mai mare parte atât deficienţelor obiective pe care le întîlnesc corporaţiile din Moldova, cît şi capacităţilor limitate de management corporativ adecvat. O alternativă investiţională ce poate şi trebuie să concureze pe piaţa bursieră o constituie fondurile de investiţii. Dintre acestea cele mai numeroase şi mai accesibile publicului larg sînt fondurile deschise de investiţii prezente şi în Republica Moldova. Totodată, majoritatea oamenilor de afaceri care au creat aceste fonduri nu au avut capacitatea de a analiza corespunzător toate informaţiile necesare pentru a lua o decizie cît mai corectă asupra felului în care îşi pot spori cîştigurile băneşti prin investirea economiilor populaţiei.
Un fond deschis de investiţii, în mod normal, este constituit din totalitatea contribuţiilor băneşti ale populaţiei la fond, obţinute atît printr-o ofertă publică continuă de titluri de participare, cît şi din totalitatea activelor achiziţionate prin investirea acestor resurse sub forma unui portofoliu diversificat de valori mobiliare, acestea fiind de fapt reguli primare de joc pentru cei ce participă la afaceri investiţionale, dar din păcate nu şi pentru cei care îşi desfăşoară activitatea pe piaţa financiară din Moldova. Potrivit legislaţiei în vigoare, fondul deschis de investiţii este constituit sub forma unei societăţi civile cu acordul investitorilor. Avantajul acestei forme juridice este că activitatea fondului nu este impozitată, însă trebuie ştiut şi faptul că o societate civilă nu are personalitate juridică deci nu poate intra în relaţii comerciale cu terţii. Valorile mobiliare ale fondurilor de investiţii mutuale nu sunt obiect al tranzacţiilor la Bursa de Valori. Iar conform legislaţiei moldoveneşti precum şi practicii din alte ţări, investiţia în fondurile mutuale nu este garantată, investitorul putînd înregistra pierderi ca urmare a unor investiţii neprofitabile sau a conjuncturii nefavorabile a pieţei financiare, elemente extrem de sugestive în condiţiile actuale ale Republicii Moldova.
Majoritatea fondurilor de investiţii, care au răsărit ca ciupercile după ploaie, au luat fiinţă în perioada cînd a demarat procesul de privatizare în masă contra bonurilor patrimoniale în absenţa unui cadru legal şi elementar de funcţionare, într-o perioadă cînd o bună parte din cetăţenii ţării se aflau într-o stare de incertitudine şi mai trăia un sentiment de nostalgie provocat de efectele comerciale şi financiare ale dezintegrării URSS. Principala motivaţie care a mobilizat populaţia sa-şi investească economiile în fondurile de investiţii este mutualitatea. Această înseamnă că investitorii, indiferent de mărimea sumelor investite, puteau să se bucure de drepturi şi obligaţii egale, beneficiind în egală măsură de avantajele investirii de către fond a unor sume mai mari, ceea ce lesne ar fi putut conduce la obţinerea de condiţii de investire mai bune.
Investirea capitalului este cel mai complicat şi mai dificil segment de activitate pe piaţa financiară. Aceasta necesită cunoştinţe sistemice interdisciplinare de care managerii fondurilor de investiţii, de cele mai multe ori, nu au dispus la acea vreme de abilităţi profunde de gestionare şi administrare a resurselor financiare încredinţate de populaţie. Începutul fulminant al unor fonduri de investiţii precum Exiton-bon sau Mold-Invest s-au soldat în final cu eşecuri de proporţii, din diverse cauze, lăsînd investitorii într-o stare de derută totală. Prin urmare, majoritatea cetăţenilor “peste noapte” au fost prada unor escrocherii abuzive ale managerilor incompetenţi, aceştia ducînd fondurile spre faliment, iar actualmente populaţia nu mai este în stare să-şi recupereze banii investiţi şi nu are altceva de făcut decît să recurgă la pichetarea clădirii Parlamentului în speranţa că autorităţile statului îi va face dreptate. Populaţia de ani buni nu-şi poate recupera economiile depuse la aceste instituţii financiare fie din cauza unor înţelegeri obscure între managerii fondurilor de investiţii şi diverşi clienţi, fie că fondurile au fost angrenate în afaceri discutabile, finanţînd proiecte cu un grad de risc extrem de ridicat care, după ce şi-au epuizat capitalul propriu, au acumulat datorii foarte mari, iar în final au falimentat sau sînt pe cale de lichidare.
Legea consolidată a pieţei de capital ar fi trebuit să creeze un fond de despăgubire sau de compensare a investitorilor în caz de fraudă a brokerilor, a administratorilor de portofolii şi a altor intermediari care gestionează banii clienţilor. Aceste fonduri de compensare sunt prezente în majoritatea statelor europene. Iar directivele Comunităţii Economice Europene, care stabilesc schemele de compensare a investitorilor ar trebui să stea la baza prevederilor privind Fondul de despăgubire a investitorilor pe piaţa moldovenească de capital. Ca şi în cazul instituţiei similare de pe piaţa bancară creat recent (Fondul de garantare a depozitelor bancare), acest fond intră în joc atunci cînd gestionarul banilor ajunge în incapacitate de plată.
În mod normal, banii şi activele clienţilor ar trebui să fie ţinute în conturi complet separate de cele ale intermediarului; de asemenea, toate operaţiunile în numele şi pe contul clientului trebuie aprobate de acesta, situaţie în care eventualele pierderi nu îi pot fi rezervate prestatorului de servicii. În scurta istorie a pieţei de capital din Moldova au apărut o mulţime de cazuri de fraudă de acest gen. Aidoma Fondului de garantare a depozitelor bancare, despăgubirile trebuie să fie plafonate, adică suma garantată de către fond clientului în caz de faliment trebuie să fie fixă şi stabilită anual indiferent de conjunctura pieţei.
În fine, dorim totuşi să credem că în acest domeniu se vor limpezi întrucîtva apele după ce Guvernul, în sfîrşit, a aprobat un şir de modificări la Legea cu privire la fondurile de investiţii. Dacă e sa fim sinceri, proiectul aprobat de Guvern coincide, în linii mari, cu cel înaintat în Parlament de deputaţii din opoziţie. Adică, scopul urmărit este identic — acţionarii să poată să-şi revendice proprietatea sau, cel puţin, să aibă posibilitatea de a-şi vinde acţiunile la un preţ favorabil. Proiectul de lege menţionat mai presupune şi transformarea fondurilor de investiţii în holdinguri sau societăţi pe acţiuni. Apropo, acelaşi lucru îl prevede şi un proiect de lege elaborat de un grup de deputaţi ai Alianţei “Moldova Noastră”. Fără îndoială, atît proiectul Guvernului, cît şi cel al deputaţilor AMN, este unul binevenit şi care ar putea contribui la îmbunătăţirea situaţiei din domeniu şi ar induce un sentiment mai mare de prudenţă din partea populaţiei.