Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
În ciuda creşterilor realizate Moldova pierde poziţii importante în clasamentele internaţionale
|
|
Ultimul raport realizat de ONU privind indicatorul de dezvoltare umană (IDU) plasează Republica Moldova pe locul 113 dintr-un număr de 175 de state incluse în Programul de Dezvoltare al acestei organizaţii. La evaluarea acestui indicator s-au luat în calcul mai mulţi parametri cum ar fi PIB-ul pe cap de locuitor, durata medie de viaţă a populaţiei, calitatea sistemului de învăţămînt şi sănătate etc. Dacă în raportul similar pentru anul 2003 Republica Moldova era clasată pe locul 108, apoi în anul 2004, ţara noastră a fost retrogradată cu cinci trepte potrivit criteriilor de clasificare a Programului Naţiunilor Unite.
Ca şi anul trecut, în fruntea clasamentului se află Finlanda, fiind urmată de Suedia, Norvegia, Canada, Belgia, Australia şi SUA. Unii experţi susţin că ratingul Republicii Moldova nu a fost coborît din cauza diminuării propriilor indicatori, care în principiu se menţin la nivelul anului trecut, ci pe motivul unor rate mai accelerate de dezvoltare a unor state cu care pare a fi să concurăm în actualele condiţii. Reprezentaţii ONU sînt însă de părerea că principalii factori care au determinat scăderea indicatorului de dezvoltare umană sînt valorile înalte ale mortalităţii infantile, rata scăzută a PIB pe cap de locuitor, precum şi nivelul înalt al corupţiei instituţionale.
Un singur an a fost de ajuns ca Republica Moldova să piardă cinci poziţii în clasamentul ONU după indicatorul dezvoltării umane (IDU), retrogradînd de pe locul 108 în 2003, pe locul 113 în 2004. În comparaţie cu alte ţări membre ale CSI, Moldova este devansată de Azerbaidjan (locul 91), Georgia (97), Uzbekistan (107), Kîrgîzstan (110), dar se află înaintea Tadjikistanului (locul 116). Potrivit mai multor experţi, diminuarea ratingului Republicii Moldova a fost determinată, în mare parte, de schimbarea modalităţii de evaluare a PIB-ului pe cap de locuitor în raport cu capacitatea de cumpărare a populaţiei din anul 2003. Pentru a compara nivelul de viaţă al diferitelor ţări, PIB-ul pe cap de locuitor trebuie raportat la paritatea puterii de cumpărare, care elimină diferenţele dintre nivelurile naţionale ale preţurilor.
Consolarea pe care ne-o oferă clasamentul ONU este prea puţin îmbucurătoare. După evoluţia economică din anul trecut, am rămas totuşi mai competitivi în privinţa potenţialului de creştere decît Indonezia, Venezuela, Guatemala, Nigeria, Paraguay, Ecuador, Bangladesh, Nicaragua, Honduras, Zimbabwe şi Haiti. Însă în acelaşi timp, ne situăm pe ultima poziţie între ţările europene şi cu mult în urma unor ţări latino-americane, africane şi asiatice care, în pofida crizelor economice, au reuşit să-şi păstreze un clasament mai bun: Argentina, Turcia, Brazilia, Uruguay sau Trinidad-Tobago.
Raportul ONU asupra IDU explică şi factorii care au contribuit la căderea Moldovei în clasament. Potrivit unei comparaţii între componentele indicatorului, principala vină o au instituţiile publice. Într-un singur an, acestea au determinat căderea Moldovei în subclasamentul corespunzător cu 8 poziţii, de pe locul 105 pe locul 113, situaţie generată de corupţie (capitol la care Moldova stă mai prost chiar decît Rusia, Venezuela, Zimbabwe, Nicaragua sau Argentina) şi de problemele legate de legislaţie şi de aplicarea acesteia în sectoarele vieţii social-economice (unde s-au descurcat mai bine decît noi Salvador, Columbia, Republica Dominicană, Maroc, Namibia sau Turcia). La evoluţia slabă din clasament a contribuit şi dezvoltarea tehnologica, unde Moldova a pierdut opt poziţii faţă de anul trecut, fiind depăşită la acest capitol de performantele Georgiei, Uruguayului, Venezuelei, dar situîndu-se înaintea Albaniei.
Singura îmbunătăţire faţă de anul trecut a avut loc, în cazul Moldovei, în privinţa mediului macroeconomic, capitol la care am urcat de pe locul 108 în lume pe locul 102. Evoluţia este însă discutabilă, în condiţiile în care principala influenţă a avut-o subindicele cheltuielilor guvernamentale raportate la PIB, care ne plasează pe locul şaisprezece în lume, după Haiti, Guatemala, Rusia, Mexic şi Bangladesh. Potrivit autorilor raportului, nu este recomandat nici un nivel foarte mic al cheltuielilor guvernamentale raportat la PIB, întrucît ar fi afectate servicii publice precum cele de educaţie sau sănătate, însă un nivel excesiv este de obicei asociat cu o creştere economică redusă. Mai clar stau lucrurile cu subindicele stabilităţii macroeconomice, care ne plasează pe locul 115 în lume (reflectînd situaţia inflaţiei, economiilor populaţiei şi evoluţiei cursului de schimb) şi cu ratingul de credit al ţării, care ne plasează pe poziţia 117.
Evoluţia Indicatorului Dezvoltării Umane este diferenţiată şi corelată cu obiectivele politicii economice şi sociale din fiecare ţară. Acesta a fost introdus pentru prima dată în Raportul PNUD din 1990. În general, acest indicator reuneşte informaţiile conţinute de alţi trei indicatori: speranţa de viaţă la naştere; nivelul de şcolarizare şi venitul naţional pe locuitor. El urmăreşte evoluţiile conjugate ale acestor componente şi sintetizează în final rezultatele lor. IDU permite caracterizarea dezvoltării umane şi efectuarea unor comparaţii între ţări în ceea ce priveşte progresul lor socioeconomic.
Potrivit unui alt clasament elaborat de grupul britanic de presă “The Economist”, Republica Moldova se situează pe ultimul loc printre ţările europene cu un venit mediu anual de 480 Euro pe cap de locuitor. Pentru o eventuală comparaţie venitul mediu al elveţienilor, a căror ţară se află în fruntea topului elaborat de The Economist, este de 25 600 Euro. În condiţiile în care nivelul mediu în Uniunea Europeană cu 25 membri este de cca 13 000 Euro pe cap de locuitor, este evident că va fi nevoie de foarte mult timp pentru recuperarea decalajului.
Bineînţeles că “ajungerea din urmă” a ţărilor europene nu reclamă atingerea nivelului mediu al venitului pe locuitor din UE, aşa cum arată experienţa unor ţări ca Irlanda sau Slovenia, dar asemenea cifre imprimă mărimea decalajelor şi provocarea istorică pentru Moldova, iar potrivit ultimelor ştiri, precum şi a unui alt raport, de data aceasta prezentat de Departamentul de Statistică şi Sociologie, se spune că aproape 60% din populaţia ţării trăieşte sub limita sărăciei.
Discrepanţele mari în veniturile pe locuitor, stare ilustrată de numărul mare al cetăţenilor care trăiesc sub pragul sărăciei, respectiv înrăutăţirea unor indicatori sociali şi economici pe fundalul unei administraţii publice slabe, ar trebui să pună în acţiune capacitatea Guvernului pentru a recurge la o mai bună distribuţie a veniturilor, care să nu distrugă coeziunea socială, mai ales că are de-a face cu o populaţie neîncrezătoare în aptitudinile clasei politice dezamăgită de rezultate şi căreia i s-a promis mult în campania electorală.