Monitoring→Economie→Comentarii

---

O dată cu venirea sa la putere în februarie 2001, partidul de guvernămînt şi-a exprimat de nenumărate ori nostalgia pentru fosta organizare de tip colectiv a agriculturii, criticînd aspru Programul Naţional Pămînt (PNP) care a lichidat acel sistem şi a creat un sector agricol bazat pe proprietatea privată cu sute de mii de proprietari funciari individuali şi cu un nivel înalt de fragmentare a terenurilor agricole. Primele iniţiative cu privire la consolidarea terenurilor agricole prin metode administrative şi promovarea activă a cooperativelor de producţie au apărut prin august 2003, dar presiunea comună a organizaţiilor donatoare a forţat factorii de decizie să-şi retragă propunerile de acest fel.

A doua încercare, mai explicită, a apărut în ianuarie 2004 în forma a două documente legislative, şi anume proiectul Programului de Stat cu privire la organizarea şi amenajarea terenurilor agricole şi proiectul de Lege cu privire la organizarea şi amenajarea terenurilor agricole. Peste cîteva luni, în aprilie 2004, mai multor ministere a fost remisă versiunea revizuită şi mai detaliată a acestor documente (tot în formă de proiect). La momentul actual nu a fost încă adoptat un document final la această temă deosebit de controversată.

Documentele elaborate, în special Programul de Stat (PS), propun o restructurare majoră a sectorului prin promovarea creării în masă a “întreprinderilor consolidate” (care în fond reprezintă nu altceva decît cooperative de producţie). Implementarea mecanismelor descrise constau dintr-o serie de acţiuni de mare amploare, inclusiv elaborarea amendamentelor la unele legi de bază, crearea unor noi comisii, precum şi adoptarea unor noi politici funciare, fiscale, creditare, de marketing etc. Documentele, de asemenea, stipulează elaborarea unui nou Cod funciar “adecvat condiţiilor ce s-au creat la etapa actuală” (citat din PS), act care se găseşte în prezent în proces de întocmire la Ministerul Agriculturii.

Conform proiectului PS, motivele Guvernului pentru iniţierea unui proces în masă de consolidare a terenurilor agricole se bazează pe următoarele ipoteze-cheie: (i) fragmentarea pămîntului în rezultatul PNP este în prezent excesivă în Moldova; (ii) sectorul agricol individual este ineficient şi necompetitiv; (iii) întreprinderile agricole consolidate de mărime optimală vor fi în stare să presteze o producţie competitivă de calitate înaltă; şi (iv) crearea întreprinderilor consolidate va conduce la crearea locurilor noi de muncă, creşterea productivităţii muncii şi va stopa refluxul populaţiei din zonele rurale.

O analiză simplă a ipotezelor expuse mai sus dezvăluie cu uşurinţă irelevanţa acestora. În primul rînd, dacă ne referim la pretinsa fragmentare excesivă a terenurilor agricole, atunci să aruncăm o privire la datele statistice care indică următorul tablou al utilizării pămîntului agricol în 2003: 54% din fondul funciar distribuit în procesul privatizării este în prezent utilizat de gospodăriile corporative relativ mari (în special SRL-uri, dar şi cooperative de producţie şi societăţi pe acţiuni) care posedă terenuri în mărime de la 100 pînă la 1000 hectare. Deci, este clar că piaţa funciară în creştere rapidă a rezolvat deja în mare măsură problema fragmentării şi o va ţine tot aşa pe măsură ce piaţa se dezvoltă în continuare. A doua afirmaţie cu privire la ineficienţa agriculturii de tip individual este total falsă, deoarece în prezent sectorul individual^[1] produce tocmai 75% din produsul agricol brut utilizînd doar 56% din totalul suprafeţelor agricole, astfel manifestînd o productivitate mai înaltă decît sectorul corporativ.

A treia ipoteză ce declară că doar întreprinderile consolidate sînt capabile să producă calitativ şi competitiv poate fi uşor infirmată aducînd drept exemplu elocvent situaţia colhozurilor şi sovhozurilor de la mijlocul anilor ’90 ai secolului trecut, cînd acestea erau nimic mai mult decît nişte întreprinderi falimentare ce acumulau datorii imense în fiecare an, adică absolut inapte de a funcţiona într-o economie de piaţă. Se pare că iniţiativa prezentă a Guvernului ne propune să soluţionăm problema sărăciei din spaţiul rural prin reîntoarcerea la un sistem economic falit, care s-a dovedit inapt în trecut şi cu siguranţă va produce un rezultat similar în viitor.

Boxa 1. Citat din articolul “Un pas inapoi pentru agricultura”, Economist Intelligence Unit (EIU):

“Daca administratia comunista a RM va actiona conform planului, rezultatele vor fi aproape cu siguranta negative. Programul comunistilor reflecta antipatia ideologica a acestora fata de agricultura privata, iar solutiile oferite provin din diagnoza gresita a problemelor sectorului agricol.”

Şi în sfîrşit, deşi s-ar putea ca crearea întreprinderilor consolidate să conducă iniţial la crearea noilor locuri de muncă (ceea ce n-ar trebui să fie un scop în sine într-o ţară unde jumătate din populaţie e implicată în agricultură!), nu este deloc clar în ce mod aceasta ar contribui la creşterea productivităţii muncii, deoarece conform legilor economiei s-ar întîmpla tocmai opusul: fluxul forţei noi de muncă doar va înrăutăţi productivitatea muncii în sectorul agricol, şi aşa foarte scăzută. Şi în mod sigur crearea întreprinderilor consolidate nu poate stopa emigrarea populaţiei din zonele rurale din simplul motiv că acestea nu vor fi în stare să ofere un salariu cît de cît competitiv. Ceea ce ar îmbunătăţi într-adevăr nivelul de viaţă a populaţiei rurale este oportunitatea obţinerii unui loc de muncă în afara sectorului agricol, ceea ce ar asigura refluxul forţei de muncă din agricultură, astfel contribuind la creşterea productivităţii sectorului. Deci, axarea pe problemele reale din agricultură, astfel ca serviciile şi pieţele agricole slab dezvoltate, precum şi dezvoltarea sectoarelor neagricole ale economiei Moldovei, ar trebui să fie prioritatea majoră a Guvernului în prezent (vezi Boxa 1).

Este evident că sub pretextul unor premise false Guvernul încearcă să atragă producătorii agricoli individuali în cadrul unor întreprinderi de tip colectiv care şi-au demonstrat incapacitatea activării în condiţii de piaţă în trecutul neîndepărtat. Proiectele documentelor sus-menţionate prevăd proceduri foarte simplificate pentru crearea întreprinderilor consolidate: formarea acestora necesită acordul proprietarilor funciari ce deţin nu mai mult de 2/3 dintr-un masiv agricol (ceea ce înseamnă, de fapt, că restul proprietarilor vor fi impuşi să-şi cedeze terenurile împotriva voinţei proprii!). Procedurile de ieşire din aceste întreprinderi, prin contrast, sînt mult mai complicate, deoarece “proprietăţile agricole consolidate sînt indivizibile dacă divizarea lor aduce la crearea sectoarelor mai mici de cele recunoscute minim admisibile^[2]”. Aceasta reprezintă o violare clară a drepturilor constituţionale ale proprietarilor funciari. O stipulare care în mod explicit demască caracterul politic al acestei iniţiative este faptul că “întreprinderile consolidate sînt conduse şi administrate de specialişti acreditaţi de către o comisie specială raională”.

Un studiu recent^[3], care a încercat să identifice atitudinea fermierilor faţă de ideea consolidării terenurilor agricole, a stabilit că 76% din proprietarii funciari/ arendaşi şi 82% din arendatori nu vor fi de acord să transfere pămîntul unei întreprinderi consolidate. Motivele indicate de fermieri au fost următoarele: “nu voi putea transmite pămîntul meu urmaşilor”, “întreprinderea consolidată nu va fi mai eficientă şi angajaţii vor fi iresponsabili”, “acum pot să vînd pămîntul oricînd”, sau “sînt satisfăcut de contractul de arendă”.

Este regretabil faptul că factorii de decizie ai Republicii Moldova, orbiţi de motive politice mioape, nu vor să vadă consecinţele negative de lungă durată a acestor politici perturbante, care vor conduce inevitabil la înrăutăţirea mediului de afaceri şi investiţii, deja deprimat şi stagnant, din cauza nesiguranţei drepturilor de proprietate, la o scădere continuă a investiţiilor private atît domestice, cît şi externe etc. Totodată, nu este clar în ce mod Guvernul va face rost de resursele necesare pentru a finanţa acest program costisitor estimat la circa 70–90 milioane lei (6–8 milioane dolari). Conform EIU^[4], “aceasta este cea mai mare speranţă pentru prevenirea implementării acestuia, dat fiind că Guvernul este efectiv falit”. Donatorii externi, mai mult ca probabil, nu se vor arăta dispuşi să ofere aceste fonduri.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet