Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Creşterea economică nu semnifică o dezvoltare umană mai înaltă
|
|
După o pauză de doi ani, un nou raport de dezvoltare umană a Moldovei a fost finalmente lansat la sfârşitul lunii iulie. Tema acestuia este Guvernarea responsabilă pentru dezvoltarea umană. În cadrul raportului dat, a fost depistată o legătură directă vadită între nivelul bunei guvernări şi cel al dezvoltării umane (DU) într-un stat. Subiectul ales s-a dovedit a fi unul îndrăzneţ, deoarece caracterizarea, analizarea şi propunerea potenţialelor directive guvernării ţării nu este o sarcină uşoară.
DU este obiectivul fundamental al umanităţii ce reprezintă prcesul de îmbogăţire a spectrului oportunităţilor persoanelor întregii lumi. Ea permite şi facilitează realizarea unei vieţi frumoase, lungi şi sănătoase. Deşi indicele dezvoltării umane (IDU) nu ne oferă o masură exactă, incontestabilă a nivelului DU a unui anumit stat, el ne prezintă cu certitudine o imagine clară a poziţiei noastre printre celelalte ţări din punct de vedere al venitului, sănătăţii şi educaţiei. Moldova este plasată pe locul 113 printre cele 177 ţări evaluate în Raportul Global al Dezvoltării Umane publicat anual, aparţinând categoriei ţărilor cu DU medie. Deşi, în prima jumătate a anilor ’90, Moldova a fost una dintre cele mai progresiste republici post-sovietice ca forţă reformatoare, ea nu a fost capabilă să-şi menţină poziţia pe care a avut-o în 1990 când a fost poziţionată pe locul 64 conform IDU-ului său. De atunci, nivelul DU al Moldovei a scăzut drastic. În prezent, cu 14 ani mai târziu, poziţia republicii este de aproape două ori mai joasă printre multitudinea ţărilor comunităţii internaţionale.
Atenţia ne este captivată de faptul că după patru ani de creştere economică stabilă, deşi PIB-ul Moldovei continuă să se majoreze, nivelul DU al ţării nu avansează.
Putem deosebi trei grupuri de ţări după nivelul lor de DU: DU înaltă: IDU>0,8; DU medie: 0,5<IDU<0,8; DU redusă: IDU<0,5.
Actualmente, mai mult de 60% din ţările lumii au un nivel de DU mai înalt decât Moldova, care este unul din statele cu DU medie. Cu toate acestea, spre regret, în perioada de tranziţie, Moldova a avut practic cel mai jos ritm de creştere economică (depăşind doar Tandjikistanul) din toate repubicile ex-sovietice.
Deşi PIB-ul ţării a crescut în total cu 24,1% în perioada anilor 2000–2003, când în sfârşit a reapărut o creştere economică, Moldova a fost plasată pe poziţia 113 — identică cu cea din 1995 stabilită după şocul brusc de tranziţie, când ţara doar începuse să implementeze reformele unei economii de piaţă. Comparând datele utilizate pentru a determina IDU atât în 1995 cât şi în 2002, putem analiza schimbările structurale ale acestui indice. Considerând componenţii IDU determinaţi în aceşti doi ani, putem vedea în ce domenii Republica Molodva a devenit mai puternică şi în care din ele statul nostru a regresat. Putem observa că speranţa de viaţă la naştere a crescut cu un an (de la 67,8 în 1995 la 68,8 în 2002), în pofida nivelului înalt de sărăcie şi nivelului jos de acces la serviciile de sănătate a segmentului de populaţie financiar vulnerabil.
În domeniul educaţiei însă, situaţia s-a înrăutăţit considerabil. Rata de alfabetizare a populaţiei adulte a scăzut cu 8,9 puncte (de la 98,9% în 1995 la 90,0% în 2002) şi nivelul de încadrare în învăţământul primar, secundar şi terţiar a scăzut cu 5 puncte (de la 67% în 1995 la 62% in 2002). De ce în prezent alte 9% ale populaţiei ţării sunt analfabetizate? Un număr mare de persoane nu-şi pot permite şcolarizarea, nici măcar învăţământul de nivel primar şi secundar care este public şi gratuit. Mulţi copii sunt obligaţi să lucreze în gospodăriile părinţilor lor şi ulterior, în loc de a merge la universitate, mulţi tineri aleg să lucreze în ţară sau peste hotare. Deşi numărul total al instituţiilor de învăţământ din Moldova este acum mai înalt (1674 instituţii în 1995 şi 1778 în 2002), numărul total al elevilor şi studenţilor făcându-şi studiile în cadrul acestor instituţii a scăzut: 766,5 mii în 1995 şi 738,1 mii în 2002. În plus, populaţia ţării descreşte în mod constant (4,34 mln. în 1995 şi 4,23 mln. în 2003) şi în loc de oamenii cu o vârstă înanintată care primiseră o educaţie, apare o nouă generaţie care nu conştientizează importanţa studiilor. Mulţi lucrători calificaţi, învăţători, medici etc. părăsesc ţara şi şcolile rămân fără angajaţii pe care i-a avut odată. Trimiţând veniturile lor acasă, toţi aceşti oameni contribuie la mărirea PIB-ului ţării, dar un PIB mai mare nu înseamnă un nivel de DU mai înalt.
În Moldova, PIB-ul a crescut într-adevăr între 1995 şi 2002, o schimbare confirmată de indicele PIB care a crescut de la 0,23 în 1995 la 0,45 în 2002 precum şi de mărirea indicelui poziţiei Moldovei conform PIB per capita ($PPC) minus poziţia ţării conform IDU: de la 23 în 1995 la 36 în 2002. Deoarece fluxul banilor trimişi acasă continuă să sporească, aceste valori probabil vor continua sa crească şi ele. Totuşi, am rămas pe locul 113. Conform datelor Departamentului de Statistică şi Sociologie, Moldova se numără printre ţările cu un nivel jos al venitului ($543 pentru anul 2003). Deci, dacă nu ar exista ajutorul trimis acasă de cei angajaţi peste hotare, ar fi o situaţie cu totul paradoxală unde, cu venituri atât de joase, consumul este atât de mare şi reprezintă mai mult de 100% din PIB-ul ţării. Venitul pe cap de locuitor în Moldova la fel vorbeşte despre actuala situaţie a sărărciei: circa 40% din populaţie sunt sub linia sărăciei. Insuficienţa venitului şi distribuţia inegală a acestuia (coeficientul Gini a fost de 0,421 în 2002) cauzeazeă un nivel redus al serviciilor sănătăţii şi o atitudine defavorabilă educaţiei. Deci, pentru a obţine un nivel mai înalt de DU, trebuie să fie făcut tot posibilul pentru a elimina sărăcia.
Mai avem un drum lung de parcurs. În ţările cu DU înaltă, speranţa medie de viaţă la naştere este cu circa 10 ani mai mare decît cea din Moldova. Nivelul educaţiei a scăzut în Molodva şi rata de încadrare în instituţiile de învăţământ s-a micşorat şi ea (această cotă fiind de 62%, în comparaţie cu cele circa 90% înregistrate în ţările cu o dezvoltare avansată). Prin urmare, o atenţie mai mare trebuie să se acorde atât sănătăţii cât şi educaţiei.
Deşi suntem încă printre ţările cu DU medie, poziţia Moldovei pe scara IDU a scăzut considerabil din 1990. Educaţia insuficientă şi nivelul nesatisfăcător al situaţiei sănătăţii sunt indici pe deplin recunoscuţi ai sărăciei, deci eforturile trebuie să fie concentrate şi direcţionate spre eliminarea acesteia. Pe lângă aceşti factori trebuie să menţionăm nu doar degradarea Republicii Moldova, dar şi faptul că celelate ţări CSI s-au dovedit a fi capabile de un progres mai rapid şi mai eficient. IDU ne oferă informaţii nu doar pentru a şti cât de dezvoltaţi suntem în comparaţie cu celelalte ţări ale lumii, dar şi pentru a putea deduce un număr de concluzii prvitoare la dinamica dezvoltării Moldovei în raport cu celelalte state şi domeniile în care sunt necesare un număr de măsuri pentru a îmbunătăţi nivelul nostru de DU. Evoluţia IDU a diferitor state ne arată ţările care au progresat, care ar putea să ne dea un exemplu de reforme, implementarea cărora s-a dovedit a fi eficientă. Creşterea economică cu certitudine contribuie avansării noastre, dar ea nu semnifică neapărat un nivel mai înalt de DU.