Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Povara datoriilor ne ameninţă tot mai mult
|
|
Ca şi în alte economii în tranziţie, în Republica Moldova se poate observa o diferenţă între întreprinderile de stat şi cele private în neplata obligaţiilor şi persistenţa unor acţiuni concomitente a acestor firme faţă de buget. Cu alte cuvinte, lupta contra arieratelor (datoriilor) trebuie însoţită de un progres major în impunerea unor constrîngeri bugetare tari în economie, astfel ca întreprinderile (mai ales cele de stat) să plătească impozitele către buget. Din acest punct de vedre, hotărîrea Guvernului de săptămîna trecută prin care acesta s-a pronunţat pentru anularea unor datorii de 107,5 milioane lei acumulate la un şir de întreprinderi agricole faţă de Bugetul de stat vine să ne confirme o dată în plus atitudinea distinctă de care dau dovadă autorităţile în comportamentul său faţă de agenţii economici de stat şi cei privaţi. Este vorba, evident, despre un tratament discriminatoriu între cei care au parte de facilităţi şi cei care nu beneficiază de acestea.
În proiectul de lege, elaborat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi aprobat de Executiv, se prevede anularea datoriilor a 30 de întreprinderi agricole, din care mai multe sovhozuri, colhozuri şi cooperative agricole de producţie, datorii calculate şi neachitate către bugetul de stat la situaţia din 1 ianuarie 2004. Totodată, documentul obligă autorităţile publice locale să întreprindă în următorii ani “măsuri în vederea anulării parţiale sau totale a datoriilor istorice ale agenţilor economici vizaţi de proiectul de lege”. Nu este de mirare faptul că numele tuturor acestor entităţi debitoare nu au fost făcute publice, aşa după cum nici amănuntele anulării datoriilor nu au fost publicate, dar este uşor de presupus care vor fi întreprinderile beneficiare de bunăvoinţa guvernamentală. Indiscutabil că legea în cauză ar putea fi o soluţie extrem de favorabilă pentru unele persoane sus-puse din Guvern sau Parlament care ar putea sta în spatele acestor întreprinderi, făcîndu-şi legea după bunul lor plac. Cînd legea se transformă în afaceri nu mai este ce trebuie să fie, iar în politică rolul imens jucat de bani subminează procesul deciziei.
Probabil oficialităţile au ezitat să facă publice anumite date, căci nu de străinătate, ci de propriul popor s-au ferit! Nu întîmplător, avînd în vedere filiaţia comunistă mai directă sau mai puţin directă, autorităţile aflate acum la guvernare au adus la limita incendiarului dosirea de date şi cosmetizarea celor făcute publice. Mai precis, cele imposibil sau de nedorit a fi dosite au fost pe cît s-a putut cosmetizate. Ştergerea de arierate, precum şi eşalonarea de datorii pentru întreprinderile aflate în gestionarea statului riscă să dea “peste cap” toate prognozele oficiale legate de inflaţie, susţin analiştii economici. Drept exemplu, potrivit Departamentul de Statistică şi Sociologie rata inflaţiei pentru prima jumătate a anului 2004 a fost de 13,3%, Republica Moldova situîndu-se pe poziţia a doua, după Belarus (20,3%), între statele CSI după trendul ascendent al inflaţiei. Obiectivul pragului psihologic de inflaţie anuală de 10% nu se va îndeplini decît “dacă se vor măslui cifrele oficiale”, sînt de părere experţii. Oficialii sînt calmi şi nu vad nici o influenţă negativă a creşterii succesive de datorii.
Nimeni nu ştie cu precizie care sînt influenţele acestor anulări şi reeşalonări de datorii pentru că în Republica Moldova nu se lucrează cu modele economice serioase şi nu există (în unele cazuri sînt “umbrite”) suficiente informaţii statistice. Astfel încît, din acest punct de vedere, autorităţile umblă legate la ochi în domeniul prognozelor economice. Fără a intra în detalii şi explicaţii asupra modalităţilor de calcul, inflaţia din statistici este mai mică decît cea care îi arde pe oameni la buzunare, iar creşterea economică este mult mai borcănată decît cea care este realmente resimţită de sistemul economic şi în bugetul statului. În schimb, datele deranjante care nu făceau parte din raportările obligatorii şi curente au fost făcute “uitate”. Paroxismul a fost atins cu datele privind arieratele pe economie, adică datoriile restante ajunse la scadenţă dar totuşi neachitate. În programul de guvernare al PCRM din anul 2001 se insistă tocmai pe creşterea alarmantă a arieratelor în perioada trecutei guvernări, estimîndu-se că, pe ansamblul economiei, acestea ar fi ajuns în anul 2001 la 30% din PIB. De atunci, lacătul a fost pus pe datele privind arieratele. Nici rapoartele anuale ale Ministerului de Finanţe nu au mai fost publicate, nici evaluări oficiale cu privire la stocul de arierate nu au mai fost menţionate. Motivele erau de presupus: în perioada actualei guvernări arieratele crescuseră în continuare şi, probabil, încă şi mai abitir decît în trecuta guvernare! Dacă ar fi scăzut, datele ar fi fost făcute publice şi trecute rapid în contul “realizărilor” noii guvernări.
În timpul actualei guvernări, nici nu se putea altfel decît ca arieratele să crească. Factori obiectivi şi subiectivi au concurat în această direcţie. Pe de o parte, o serie de constrîngeri impuse din exterior obligau fie la masive şi severe restructurări, fie la neplăţi ale furnizorilor şi statului către buget. A fost aleasă de către întreprinderi cea de-a doua variantă, pur şi simplu că li s-a permis politic. Restructurarea sistemului bancar a închis accesul la finanţare bancară pentru întreprinderile de stat falimentare şi neperformante. Pe de altă parte — şi aici este factorul subiectiv pe care îl reprezintă contribuţia nemijlocită a actualei guvernări — nu a existat vreodată o deschidere mai mare, oficială şi instituţionalizată, faţă de tolerarea neplăţii obligaţiilor financiare. Au fost inventate tot felul de reglementări de plată eşalonată cu facilităţi şi chiar de întronare a principiului ştergerii de penalităţi şi majorări de întîrziere la arieratele “istorice” în cazul plăţii datoriilor curente. În context, merită să menţionăm că săptămîna trecută Guvernul împreună cu Consiliul Creditorilor de Stat a adoptat o hotărîre privind reeşalonarea datoriilor istorice faţă de buget pentru cele două CET-uri din capitală în sumă de 187,5 milioane lei. Iar acum o lună, “actorii” menţionaţi mai sus au îngheţat datorii istorice faţă de buget pentru şapte întreprinderi din ramura tutungeriei cifrate la peste 25 milioane de lei.
Mai rău, au fost încurajate activităţi de producţie bazate pe finanţări indirecte, respectiv din credite fiscale (neplăţi ale obligaţiilor la bugetele publice) sau din ajutoare de stat (neplăţi ale obligaţiilor financiare la unităţile energetice aflate în proprietatea statului). Nicicînd nu a existat un asemenea rai pentru rău-platnici cu acoperire politico-clientelară. Toate acestea nu puteau duce decît la creşterea arieratelor, care s-au aglomerat, pe de o parte, la bugetele publice (transformate în adevărate paradisuri pentru evaziunea fiscală la vedere), iar, pe de altă parte, la unităţile energetice care, de stat fiind, nu au fost lăsate politic să întrerupă aprovizionarea rău-platnicilor.
Cu un an în urmă arieratele globale fuseseră, potrivit unui raport FMI, cu 4,5% mai mari decît la sfîrşitul anului 2001, respectiv cu peste 200 milioane USD mai apăsătoare. Oricum, din acest stoc, estimat la 30% echivalent PIB, arieratele bugetare nu reprezintă doar 3% din PIB după cum a declarat recent ministrul de Finanţe într-o conferinţă de presă la prezentarea bugetului de stat pentru 2005. Dimpotrivă, după arieratele la unităţile publice, cele mai importante sînt tocmai arieratele la bugetele publice, rău platnicii găsind în clemenţa guvernamentală supapa preferată a ieşirii din constrîngerile de plăţi.
Nivelul foarte mare al plăţilor restante între agenţii economici, inclusiv faţă de bănci, le împinge pe acestea din urmă să crească dobînzile ca mijloc de recapitalizare. În acest context menţionăm că chiar dacă s-a înregistrat o creştere a producţiei industriale pe parcursul ultimilor doi ani, datoriile generate între agenţii economici şi, respectiv, plăţile restante ale acestora către băncile comerciale se estimează la o valoare de peste 4 miliarde de lei, constituind aproximativ 14% din PIB pentru 2004. Volumul exagerat de mare al creditelor neperformante (fără acoperire materială sau financiară) acordat de instituţiile financiare generează noi “găuri” financiare în economie, iar nivelul rezervelor obligatorii, care este un instrument folosit de BNM pentru a controla lichiditatea monetară, măreşte costurile băncilor comerciale, afectînd astfel creditarea sectorului real din partea acestora. În plus, costul creditului în monedă naţională devine mai scump în condiţiile unei supraevaluări a monedei naţionale, neglijînd valoarea reală a acesteia. Aceasta explică, de altfel, de ce creditul neguvernamental în valută a realizat o creştere vădită, care, potrivit datelor Băncii Naţionale, se estimează la peste 200 milioane dolari.
Datoriile agenţilor economici din Republica Moldova faţă de bugetul consolidat erau la 1 august în valoare de 1059 milioane lei (88,2 milioane USD) şi au cunoscut o creştere de 9% (87,5 milioane lei) de la începutul acestui an, se arată într-un comunicat dat publicităţii de către Inspectoratul Fiscal Principal de Stat. Din suma totală a datoriilor, 72% (761 milioane lei) reprezintă “restanţe compromise sau problematic de a fi rambursate”. Printre agenţii economici restanţieri figurează întreprinderi care nu-şi desfăşoară activitatea de peste trei ani cu datorii estimate la 226 milioane lei, agenţii economici aflaţi în litigiu ce adună datorii de 102 milioane lei, declaraţi în proces de faliment — 97,5 milioane lei, precum şi întreprinderile ce nu dispun de patrimoniu — 100,7 milioane lei. Complexul termoenergetic datorează bugetului consolidat circa 228 milioane lei.
Dar nu despre arieratele bugetare este vorba în programul guvernamental. Acesta viza reducerea aportului nou de arierate, să le zicem arierate “proaspete”, ce se adaugă anual stocului de arierate istorice, aport anual care se ridică la 4% echivalent din PIB. Respectiv cam atît reprezintă ceea ce anual bugetele şi utilităţile publice ar trebui să încaseze deocamdată şi nu încasează. Ştergînd arieratele “istorice”, nu se obţine de fapt o reducere reală a arieratelor. O asemenea reducere nu se poate realiza decît diminuînd aportul de arierate “proaspete”. În acest domeniu, Ministerul de Finanţe nu şi-a onorat angajamentul şi, nu întîmplător, cînd a fost să folosească pentru cheltuieli sociale o serie de fonduri rezultînd din încasări suplimentare la buget generate de creşterea economică, FMI s-a opus folosirii integrale în acest scop a fondurilor respective. La altceva poate n-o fi fost bun, dar la faptul că a făcut cunoscute public cifre şi acţiuni ale autorităţilor, ascunse cu bună ştiinţă, FMI a avut o contribuţie binevenită şi demnă de a fi salutată. În cele din urmă, dacă îngheţarea datoriilor istorice nu va fi concomitentă cu plata datoriilor la zi, economia moldovenească va ajunge peste un an sau doi în pragul dezastrului, iar povara datoriilor va fi atît de mare încît va exista riscul să sufoce bugetul de stat şi economia privată.