Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Ce ne oferă Proiectul Legii Bugetului Public pentru 2005?
|
|
Proiectul legii Bugetului public naţional, aprobat recent şi declarat a fi social orientat spre realizarea obiectivelor din Programul de activitate a Guvernului, în realitate demonstreză încă o dată incapacitatea Executivului de a transpune într-o viziune bugetară substratul ideologic şi preferinţele politice ale Partidului Comuniştilor. Fiind mai întâi de toate un document politic, precum şi datorită faptului că sîntem şi în pragul unei campanii electorale, constructia Bugetului Public pentru anul 2005 a căpătat o imponderabilă suplimentară structurilor din sfera bugetară, drept pentru care sînt prevăzute cca 340 milioane lei, în special s-au operat majorări de cheltuieli pentru învăţămînt, ocrotiriea sănătăţii şi protecţia socială.
De asemenea, sume importante vor fi alocate pentru întreţinerea serviciilor de stat cu destinaţie specială, asigurarea ordinii publice, apărarea naţională — circa 23% din cheltuielile totale ale bugetului public naţional. O finanţare excesivă a structurilor de forţă ne vorbeşte de la sine că actuala putere vede îmbunătăţirea vieţii social-economice din ţară într-un mod foarte specific, şi nu prin adoptarea şi aplicarea unor legi care ar contribui la identificarea şi prevenirea diverselor forme de corupţie şi evaziuni fiscale.
Pe ultima sută de metri, bugetul acestui an ar putea să fie serios subţiat de o serie de cheltuieli neprevăzute pe care Guvernul va fi nevoit să şi le asume. Mai mult ca atît, la o şedinţă a Guvernului de săptămîna trecută ministrul Finanţelor a declarat că din cauza că nu vor fi încasate veniturile programate, în bugetul de stat de anul acesta s-a format în prezent “o gaură” de 1 miliard de lei. Este posibil ca, în aceste condiţii, ţintele macroeconomice fixate pentru anul viitor să nu poată fi realizate.
Faptul că Moldova nu are o economie de piaţă funcţională, în adevăratul sens al cuvîntului, face ca toate problemele, ca toate hibele să se resimtă accentuat în anul electoral şi va da peste cap toate “mişcările” social-orientate în acest proiect de buget. O simplă menţiune a sintagmei de an electoral ascute într-un fel percepţiile alegătorilor şi candidaţilor, determinîndu-i şi pe unii şi pe ceilalţi să profite la maximum de ocazie. Pe primii să ceară, iar pe ceilalţi să ofere sau să promită.
Dacă e să recurgem la o retrospectivă a evenimentelor la începutul lunii septembrie, seria revendicărilor a debutat cu ameninţările cadrelor didactice în declanşarea unei greve generale. Momentul a fost ales cum nu se poate mai inspirat: începutul anului şcolar. Strîns cu uşa, Guvernul a acceptat şi a majorat salariile profesorilor cu aproape 20%. Totodată, nu trebuie să uitam nici de cheltuielile voluntare la care s-a angajat Guvernul în construcţia Bugetului Public pe ultima sută de metri: şi anume indexarea pensiilor, majorarea alocaţiilor, compensaţiilor şi indemnizaţiilor, efortul fiind de cca 890 milioane de lei, dar în acelaşi timp oficialii guvernamentali nu au luat în calcul consecinţele pe care le-ar avea de suportat bugetul din evoluţiile internaţionale ale preţurilor la materii prime sau la petrol.
Toate acestea reprezintă presiuni care ar putea afecta ţintele pe anul viitor: şi anume o creştere economică de 6% şi menţinerea unei rate a inflaţiei care să nu depăşească valoarea de 9%. Nimeni nu ştie cu precizie care vor fi influenţele acestor majorări de cheltuieli pentru că în Republica Moldova nu se lucrează cu modele economice serioase şi nu există suficiente informaţii statistice, astfel încît, din acest punct de vedere, autorităţile umblă legate la ochi în domeniul prognozelor economice.
Dacă la începutul acestui an o parte dintre salariaţii din sănătate se declaraseră de acord să amîne discuţiile despre salarii pînă anul viitor, acum s-au răzgîndit, profitînd de momentul prielnic. Aşa cum declara un reprezentant al Guvernului, nu poţi să mergi la urne cu oamenii ţipînd alături, este de crezut că Guvernul va mai apela la “punguţa” cu bani şi va veni cu modificările de rigoare în Proiectul Legii Bugetului public pentru 2005, pentru a-i linişti şi pe aceştia.
În plus, promisiunile generoase ale partidului de guvernămînt din perioada electorală s-au ciocnit încă o dată de realităţile economice dure. Anterior aceste promisiuni au fost temperate şi de duşul rece al izolării financiare, declaşat o dată cu îngheţarea relaţiilor cu structurile creditoare internaţionale. Decizia Fondului Monetar Internaţional, care se află actualmente în ţară într-o misiune de lucru, de a amîna discutarea “cazului” Moldova, ne-a oferit suficiente motive de a nu mai spera la nimic bun din afară, cel puţin pentru prima jumătate a anului 2005. Moldova va avea dificultăţi în deservirea datoriei externe precum şi în finanţarea deficitelor externe, în particular a deficitului comercial şi a celui de cont curent.
În acest proiect de buget, la capitolul impozite este anunţată reducerea poverii fiscale atît pentru persoanele juridice, cît şi pentru cele fizice. În particular, acestea prevăd reducerea cotei impozitului pe venitul persoanelor juridice cu două puncte procentuale, de la 20% în anul 2004 pînă la 18%, precum şi reducerea cotelor impozitului pe venitul persoanelor fizice de la 10%, 15% şi 22% — în anul 2004 la, respectiv, 9%, 14% şi 20% — în anul 2005. Totodată, pierderile de venituri la buget în urma modificării condiţiilor de impozitare a veniturilor persoanelor fizice şi juridice sînt estimate de către Ministerul Finanţelor la 1 miliard de lei. Însă s-ar putea că aceste scăderi ale veniturilor bugetare să se regăsească în investiţiile pe care firmele moldoveneşti le vor face ca urmare a scăderii fiscalităţii.
În aparenţă pare a fi clar că statul slăbeşte pentru anul viitor fiscalitatea. Măsurile nu reuşesc însă să reformeze sistemul de impozitare, iar efectele ce vor fi transmise în economie rămîn incerte. Promisiunile oficialilor moldoveni punctează cu insistenţă creşterea locurilor de muncă şi majorarea salariilor. Însă măsurile fiscale anunţate pentru anul viitor arată cu totul altceva. Contribuţiile sociale vor scădea de la 28% la 27% din fondul de salariu, dar în schimb au fost adăugate 2% pentru asigurările obligatorii de sănătate, în timp ce ideea reformării sistemului de impunere a veniturilor prin introducerea unei cote unice a fost abandonată.
În acelaşi timp reinvestirea profitului, în condiţiile în care impozitul pe venit va scădea de la 20% la 18%, va fi stimulată totuşi mai mult prin constrîngere. Un impozit de numai 18% poate fi considerat şi un “punct de atracţie” pentru investitorii străini. Dacă aceasta a fost parte din strategia Guvernului, “ispita” lansată păleşte în faţa celor oferite de alte ţări din regiune care au coborît impozitul pe profit pînă la 15%, iar problemele legate de ambiguitatea legislaţiei, de birocraţie sau de aplicarea discriminatorie a legii rămîn alte piedici în calea investitorilor, mai ales a celor occidentali.
În pofida anunţatei orientări sociale, actuala versiune a bugetului în linii mari reprezintă o continuare a politicii fiscal-bugetare din anii precedenţi. În acest mod, una din axiomele teoretice care vine din domeniul politicilor economice, şi anume cea care consideră bugetul ca o reflectare financiară a politicii statului, se dovedeşte a fi lipsită de un conţinut real în Republica Moldova. Iar indicatorii macroeconomici din acest an care au stat la baza elaborării proiectului de buget pentru anul viitor şi cu care operează frecvent şi cu emfază premierul, a adus executivul în extaz. Însă economia moldovenească nu este atât de sănătoasă precum vrea Guvernul Tarlev. Alegoric vorbind, se poate spune că de la extaz până la agonie poate fi doar un singur pas.