Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Ratingul financiar şi competitivitatea externă a Moldovei
|
|
Săptămîna trecută Agenţia Internaţională de Evaluare Financiară FITCH Ratings a recurs la o reevaluare a ratingului pe termen lung al Republicii Moldova, în urma unei vizite pe care au efectuat-o la Chişinău acum cîteva săptămîni un grup de experţi ai Agenţiei. Potrivit acesteia, ratingul de ţară va rămîne neschimbat, adică Republica Moldova se va situa în limitele categoriei B-, experţii motivînd această decizie prin faptul că Guvernul moldovean este limitat în capacitatea de a contracta împrumuturi externe pentru care este constrîns să adopte un buget strict şi disciplinat pentru a reduce cheltuielile publice.
Mai mult ca atît, experţii din cadrul FITCH Ratings au mai relatat că tempoul de implementare a reformelor este lent, procesul de privatizare decurge inadecvat, datoria publică externă continuă să rămînă foarte mare, iar relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional sînt într-o stare congelată. Ca urmare, statele care deţin ratingul B- sînt caracterizate de agenţie cu o poziţie financiară instabilă şi cu rezultate financiare acceptabile într-un climat mai puţin previzibil. Republica Moldova este caracterizată drept o ţară care prezintă riscuri mari în ceea ce priveşte investiţiile. Prin urmare, tendinţa generală de evoluţie a credibilităţii financiare a Moldovei este pronunţat negativă.
În cazul evaluărilor agenţiei FITCH comparaţiile între ţări nu sînt prea relevante, dar este interesant totuşi că din toate ţările postsovietice, Republica Moldova se poziţionează ceva mai sus decît Turkmenistanul, care este apreciat cu calificativul CCC-. Totodată, experţii agenţiei s-au arătat îngrijoraţi de faptul că deficitul comercial al Moldovei este foarte înalt, deficit care a înregistrat o valoare de 515 milioane USD pentru primele nouă luni ale acestui an. Însă, chiar dacă este atenuat de transferurile importante ale cetăţenilor aflaţi la muncă în afara ţării precum şi de transferurile în contul curent, acestea nu prea au atenuat magnitudinea deficitului comercial.
Potrivit datelor oferite de Ministerul Finanţelor, în perioada ianuarie-octombrie 2004 Republica Moldova a rambursat 93 milioane USD pentru deservirea datoriei externe. În acelaşi timp, pentru a soluţiona dramatica problemă a datoriilor, Parlamentul a operat modificări în Legea bugetului, prin care Băncii Naţionale i s-a permis să acorde Guvernului un credit în valoare de 50 milioane USD pentru onorarea obligaţiunilor externe. Însă Banca Naţională a Moldovei nu are menirea să crediteze şi să acopere “găurile” financiare ale Guvernului din contul rezervelor sale valutare.
Consecinţele unor atare acţiuni vor fi o inflaţie copleşitoare şi o depreciere substanţială a monedei naţionale. Asemenea evoluţii au fost demonstrate în anii ’80 de unele ţări din America Latină, atunci cînd incapacitatea lor de plată, asociată cu implicaţii politice în sistemul financiar, s-a soldat cu una dintre cele mai drastice inflaţii din istoria omenirii. Prin urmare, relaţiile Moldovei cu creditorii externi fiind nu tocmai din cele mai bune, iar Fondul Monetar Internaţional fiind la rîndul său extrem de reticent faţă de ideea creditării inflaţioniste a guvernelor, această modalitate de stingere a incendiului riscă să-l aprindă încă mai tare, deoarece nu există absolut nici o garanţie că Guvernul va rambursa creditul.
În condiţiile în care lipsesc sursele interne, alternativa ar fi restructurarea urgentă a datoriilor externe prin intermediul Clubului creditorilor de la Paris. Dar numai pentru a iniţia negocierile de restructurare, o condiţie obligatorie pe care trebuie să o îndeplinească debitorul este de a avea relaţii bune cu Fondul Monetar Internaţional, ceea ce nu este tocmai cazul nostru. Prin urmare, pentru a restructura datoriile este necesară continuarea reformelor economice şi respectarea memorandumului încheiat cu Fondul, cîteva dintre prevederile căruia deja au fost încălcate de către Guvern şi Parlament. Pe de altă parte, aşa cum organismele financiare internaţionale impun condiţii Republicii Moldova, tot astfel şi statul ar trebui să procedeze cu debitorii săi. În general, problema gestiunii întreprinderilor de stat trebuie să fie abordată cu o mai mare determinare de Guvern, mai ales atunci cînd privatizarea nu este o soluţie la îndemînă.
A fost clar că după vizita de lucru a misiunii FMI la Chişinău din 19 octombrie-3 noiembrie Moldova nu va mai obţine finanţare externă cel puţin pînă în a doua jumătate a anului 2005, ceea ce presupune anumite consecinţe pentru situaţia economică. Totodată, potrivit declaraţiilor unor oficiali de la Ministerul Finanţelor, partea de venituri din bugetul de stat urmează a fi revăzută în sensul micşorării. Acest lucru va impune desigur şi modificări corespunzătoare la capitolul cheltuieli. Guvernul are un cîmp limitat de manevră, cu atît mai mult cu cît ministrul Finanţelor a declarat că din cauza că nu vor fi încasate veniturile programate, în bugetul de stat de anul acesta s-a format în prezent “o gaură” de cca 1 miliard de lei.
Mai mult ca atît, pronosticurile mele expuse în ediţia precedentă a e-journalului Guvernare şi democraţie în Moldova, precum că ţintele macroeconomice fixate pentru acest an nu vor putea fi realizate, nu s-au lăsat prea mult aşteptate, drept care Parlamentul a operat recent modificări la Legea bugetului privind prognozele economice pentru acest an. Dacă nu va reuşi să identifice alte surse de finanţare sau să renunţe la unele programe sociale şi economice, Guvernul va fi nevoit să apeleze din nou la asistenţa BNM, însă ceva mai sus am spus care vor fi consecinţele unei asemenea asistenţe.
Pe lîngă finanţarea politicilor interne este necesară şi rambursarea datoriilor externe. Restructurarea lor fără existenţa unui acord cu FMI este imposibilă. În absenta unor credite preferenţiale externe, singura posibilitate pentru Guvern de a-şi onora obligaţiile financiare externe va fi de a utiliza rezervele valutare ale Băncii Naţionale. Însă epuizarea rezervelor ar putea conduce la eliberarea spiralei preţurilor şi la declanşarea unor atacuri speculative asupra valutei naţionale. Ca rezultat imediat poate fi creşterea preţurilor, devalorizarea valutei naţionale şi, bineînţeles, scumpirea importurilor strategice în pragul iernii.
Riscurile acestea vor fi reduse parţial de transferurile de valută efectuate de muncitorii moldoveni care lucrează în străinătate, dar nu excludem că populaţia, dacă va anticipa pericolul unei creşteri necontrolate a preţurilor, nu va dori să se despartă atît de uşor de valuta pe care o deţine. Ceea ce va condiţiona noi presiuni asupra cursurilor valutare. Datoria internă deja este foarte mare şi chiar dacă Guvernul va reuşi să echilibreze poziţia sa financiară externă, acest lucru ar putea fi obţinut numai din contul unor dezaxări economice interne. În dependenţă de gravitatea crizei economice, ea ar putea degenera într-o criză socială şi politică.