Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Piaţa valutară: noi provocări
|
|
Evoluţiile de pe piaţa valutară internă de la sfîrşitul lunii noiembrie au dat multe bătăi de cap agenţilor economici locali mai ales, celor a căror activitate depinde direct sau indirect de raportul leului moldovenesc faţă de alte valute străine. Fluctuaţiile spectaculoase ale dolarului SUA faţă de alte monede străine au pus pieţele financiare şi analiştii pe jar punînd la încercare şi nervii unor actori de pe piaţa locală.
Ultima “cădere” importantă a dolarului a avut loc miercuri şi joi, pe 24 şi 25 noiembrie, ca urmare a declaraţiilor unor oficiali ai Băncii Centrale din Rusia despre intenţiile acesteia de a majora ponderea monedei euro în structura rezervelor sale valutare de la 30% la 40% în defavoarea dolarului. Piaţa financiară internaţională a reacţionat prompt. Anterior, China îşi declarase preferinţele sale pentru euro, fapt care la fel a tulburat apele pe pieţele financiare.
Totuşi principala cauză a “căderii” dolarului ar trebui căutată în SUA. Probabil că mai mulţi actori care îşi fac jocul pe piaţa valutară au sesizat faptul că SUA este interesată în slăbiciunea dolarului pentru a-şi finanţa parţial cheltuielile de război, a-şi finanţa deficitul bugetar enorm şi a crea avantaje competitive pe piaţa internă şi externă pentru producătorii americani. Declaraţiile contradictorii ale ministrului Finanţelor şi ale şefului Rezervelor Federale ale SUA referitor la viitorul dolarului amplifică aceste incertitudini. Mai mult, temerile legate de nivelul ridicat al deficitului comercial şi celui de cont curent al Statelor Unite au generat o tendinţă descendentă a monedei americane. Pieţele monetare se tem acum că declinul ce s-a produs pînă în prezent în mod gradual şi ordonat se va produce în mod haotic, cu consecinţe imprevizibile.
Cea mai puternică lovitură dolarului SUA i-ar putea fi aplicată în cazul în care intră în vigoare înţelegerea din decembrie 2003 dintre cancelarul Germaniei Gerhard Schroder şi Preşedintele Rusiei Vladimir Putin ce vizează achitarea importului de gaze naturale ruseşti în euro. Respectiv, ar putea să se creeze un precedent inedit de substituire a dolarului SUA cu euro în tranzacţiile de import/ export de resurse energetice, acest segment al pieţei internaţionale fiind cunoscut pentru dolarizarea sa tradiţională. Decizia Băncii Centrale din Rusia de a majora ponderea monedei unice europene în totalul rezervelor sale valutare este un semnal de alarmă pentru sectorul său energetic.
În condiţiile deprecierii dolarului SUA nu este exclus un nou val de scumpiri ale resurselor energetice sau o substituire mai accelerată a dolarului cu euro va deveni o realitate. Să vedem ce se întâmplă pe piaţa valutară din Republica Moldova. Deşi dolarul pierde din poziţii şi valoare pe toate pieţele internaţionale şi naţionale, raportul leu/ dolar rămîne relativ stabil, chiar cu o mică depreciere a leului. Aceasta se poate explica prin factorul sezonier, cum că cererea pentru dolari în prag de iarnă a crescut (trebuie să achităm importul de resurse energetice). Dar nu este suficientă această explicaţie. Se pare că o aşa-numită ancoră pentru aprecierea leului faţă de dolar a fost fixată de Preşedintele Vladimir Voronin în şedinţa Guvernului din 3 noiembrie 2004, atunci cînd acesta a adus critici dure de tot la adresa Băncii Naţionale şi personal Guvernatorului Leonid Talmaci.
Şeful statului a criticat aspru activitatea celor de la BNM care au admis aprecierea leului, deşi această apreciere a avut loc vreo 5–6 luni mai înainte. Din iunie leul s-a depreciat continuu. Atunci cînd într-adevăr exportatorii şi populaţia dependentă de transferurile de peste hotare suportau pierderi de la aprecierea leului puţini erau cei care criticau situaţia de pe piaţa valutară (la nivel de guvernanţi chiar lipseau cu desăvîrşire). Din aceste considerente este un pic întîrziată critica Preşedintelui. Însă această critică a avut efectele de rigoare: azi piaţa valutară din Moldova nu reacţionează la fel cum reacţionează practic toate pieţele internaţionale şi naţionale la evoluţia dolarului.
În condiţiile cînd în întreaga lume are loc “aruncarea” dolarilor din active internaţionale, Republica Moldova devine locul care absoarbe dolarul. Fenomenul aruncării dolarilor este evident în special în Rusia. Astfel, prin agenţii economici, inclusiv bănci comerciale, aceşti dolari pot ajunge în Moldova, fapt ce poate provoca un nou val de presiuni asupra raportului leu/ dolar.
Este important de înţeles impactul macroeconomic al evoluţiilor pe piaţa valutară internaţională asupra balanţei de plăţi a Moldovei. În condiţiile cînd majoritatea contractelor de export prevăd preţuri fixate în dolari, iar preţurile de import (cu excepţia resurselor energetice) în euro (sau în dependenţă de euro) avem o situaţie tot mai dezastruoasă la capitolul balanţa comercială. Deficitul acesteia creşte continuu, în special datorită deprecierii dolarului faţă de euro. Iar consecinţele aprecierii leului au permis o creştere a deficitului comercial, care în cele nouă luni ale anului a înregistrat o valoare record de 515 milioane USD, şi a celui de cont curent.
În acelaşi timp, practicarea unui regim valutar dirijat (care, de fapt, a fost promovat de BNM) a protejat piaţa valutară internă împotriva fluxurilor speculative şi multitudinii evoluţiilor negative de pe pieţele financiare internaţionale. BNM ar trebui să-şi modifice frecvenţa intervenţiei pe piaţa valutară şi să ofere posibilitatea unei flexibilităţi mai mari a cursului de schimb. E adevărat că există şi opţiuni de utilizare a unor controale temporare, de genul rezervelor minime obligatorii sau al unor restricţii în politica de creditare. Cred că jucătorii pieţei le cunosc şi conştientizează ce măsuri ar putea adopta banca centrală dacă în unele momente lucrurile nu ar merge bine.
Republica Moldova se apropie tot mai mult de punctul critic cînd trebuie să ia o decizie referitor la recunoaşterea şi acceptarea rolului crescînd în lume, dar şi în R. Moldova, a monedei euro. Tărăgănarea acestui lucru deja a degenerat în “şanse ratate”. Contextul politic şi economic creat la moment nu cred că ar putea să împiedice o astfel de decizie.