Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Dependenţa economică a Chişinăului faţă de Moscova
|
|
Datele statistice arată că din 1995 pînă în 2004 ponderea exporturilor moldoveneşti spre pieţele estice în totalul exporturilor a scăzut în medie cu 1,5 puncte procentuale pe an, iar în cazul Rusiei — chiar cu 2 puncte procentuale. Totuşi, menţionăm că în pofida acestor diminuări piaţa rusă rămîne a fi încă un pol important de desfacere pentru produsele moldoveneşti.
Mai mult decît atît, dacă urmărim statistica oficială, se poate vedea că după şocul financiar din 1998, ponderea Rusiei în exporturile Moldovei din nou tinde să se accentueze. Produsele moldoveneşti destinate pieţelor de desfacere din Rusia au constituit în 2004 cca 40% din totalul exporturilor. Exporturile în UE au crescut mult mai lent decît se spera, în timp ce ponderea exporturilor destinate Europei Centrale a diminuat vizibil.
Trebuie să constatăm că comerţul extern al Moldovei şi-a consolidat structura sa defectuoasă şi, din nou, vădeşte o pronunţată dependenţă unilaterală de pieţele estice, în special de cea din Rusia, făcînd ca aceasta din urmă, pe alocuri destul de frecvent, să ia atitudini destul de ostile faţă de produsele moldoveneşti, dictînd de una singură regulile pieţei.
Republica Moldova nu are, deocamdată, suficient “spaţiu de manevră” pentru a echilibra raporturile cu Rusia, iar “pornirile” acesteia s-au remarcat deja. Sistarea, sau mai bine spus, renunţarea Rusiei la importurile de carne din Moldova este o dovadă elocventă în acest sens. Unii experţi consideră că decizia Rusiei poartă mai degrabă un caracter politic decît economic.
Este cazul să ne amintim de recentele “sancţiuni economice” ale autorităţilor ruseşti cu privire la importurile de vin din Moldova, care pînă la urmă au pus în evidenţă importanţa capitalului rusesc în întreprinderile vinicole moldoveneşti. De aceea, probabil, producătorii vinicoli au fost lăsaţi în pace, însă Moscova a găsit un alt pretext, şi anume — carnea. Nu este exclus ca cerealele, într-un viitor apropiat, să fie un alt obiect de dispută a Rusiei în relaţiile comerciale cu Republica Moldova.
Potrivit experţilor ruşi, citaţi de presa moscovită, carnea importată din Moldova nu corespunde standardelor calitative de securitate veterinară şi fitosanitară în comparaţie cu cea din Ucraina, ţară care dispune de complexe moderne de prelucrare a cărnii. Însă este curios faptul că anterior, ştiind de existenţa acestor probleme, partea rusă închidea ochii la importul producţiei pretins necalitative.
Dacă ar fi să privim problema din punct de vedere economic, interzicerea importului de carne nu are cum să influenţeze situaţia producătorilor din Republica Moldova. Şi asta pentru că producătorii locali nu prea fac faţă cererii interne, iar exporturile sînt într-atît de mici încît din start ar putea fi excluse eventuale pierderi.
Pe de altă parte, autorităţile moldoveneşti nu au atins maturitatea politică şi economică şi nu au aptitudinea de a negocia de pe poziţii egale în relaţiile cu Rusia, utilizînd legislaţia în vigoare. Pînă şi acordurile comerciale bilaterale au fost subiectul unor numeroase revizuiri, excepţii şi derogări.
Cu toate acestea, aici este util să amintim că atît Parlamentul moldovean, cît şi Duma FR au ratificat Protocolul de anulare a excluderilor din comerţul liber dintre aceste două ţări, în care figurează astfel de produse ca: zahărul, carnea, produsele alcoolice şi de tutungerie. Conform Protocolului de anulare a excluderilor, în perioada 2004–2012 toate produsele menţionate urmează a fi incluse în acordul de comerţ liber, circulaţia lor urmînd a fi liberalizată. Mai mult decît atît, pretinsele “sancţiuni economice” ale Rusiei ar periclita aspiraţiile acesteia de aderare la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).
Deseori Rusia este cea care dictează relaţiile comerciale cu Moldova, folosind ceea ce numim “arma energetică”. Ultimii ani ne-au oferit numeroase exemple de incidente în livrarea resurselor energetice către Republica Moldova, în special a gazelor naturale, iar în rolul protagonistului principal s-a aflat Rusia. Dar şi în acest caz Chişinăul ar putea riposta în faţa Moscovei, şi o soluţie pentru el ar fi majorarea tarifelor de tranzit, care pot fi deduse din preţul de import.
Moldova s-a transformat, de fapt, într-un obiect al politicii economice ruseşti, deoarece nu are o poziţie activă în negocieri. Dacă politica Chişinăului nu va fi calitativ superioară actualei politici, într-un viitor nu prea îndepărtat dependenţa comercială a Moldovei de Rusia se va accentua.