Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Creştere economică de conjunctură
|
|
Preşedintele Voronin a participat recent la o şedinţă ordinară a Guvernului în care a venit cu critici dure la adresa acestuia, referindu-se în special la calitatea joasă a creşterii economice, lipsa iniţiativei şi disciplină executorie slabă. Totuşi, în prima jumătate a fost înregistrată o creştere economică de 8,6%, iar dacă tendinţa actuală s-ar păstra, apoi anul 2005 poate fi unul dintre cei mai buni ani ai Moldovei, în dinamica economiei moldoveneşti, de după ’90 încoace. Pe de altă parte, se pare că trendul actual de creştere economică nu este de durată şi puţin probabil ca acest ritm de creştere să fie menţinut.
Vom încerca ca în cele ce urmează să fim mai expliciţi la cele relatate şi să venim cu eventuale prognoze. În primul rînd, trebuie să recunoaştem că creşterea economică în mare parte se datorează unor factori de conjunctură şi nu unor politici sănătoase. În al doilea rînd, creşterea economică a fost marcată de o producţie agricolă foarte bună, de o explozie a consumului şi de un ritm înalt de dezvoltare al sectorului construcţiilor.
Totodată, dacă privim însă îndeaproape factorii creşterii economice din ultima perioadă, observăm că baza nu este nici pe departe solidă. Anul agricol 2004 nu se va repeta, pentru că nu politica agricolă l-a determinat, ci clima favorabilă. Consumul este foarte mare, consum ce este alimentat în mare parte de remitenţele celor aflaţi la munci în străinătate, care ca consecinţă stimulează importurile, iar construcţiile, dacă e să fim sinceri, s-au relansat tot din banii trimişi de moldoveni.
De fapt, structural, nimic nu s-a schimbat. Agricultura a rămas la fel de înapoiată şi de extensivă, sector care este dependent în mare parte de bunăvoinţa lui Dumnezeu, adică de condiţiile meteorologice. În plus, statistica ne spune ca sectorul agricol contribuie cu cca 22% la valoarea anuală a PIB, cu toate că în acest sector este angajată aproape 45% din populaţia economic activă. Importurile masive se reflectă negativ în deficitul de cont curent (6,7%), iar în ceea ce priveşte construcţiile, finanţarea lor nu este programatica şi de durată, ci sporadică, depinzînd mai mult de piaţa internaţională a muncii.
Asta-i realitatea, iar aici s-ar isca şi întrebarea: există o reţetă a creşterii economice sănătoase? Probabil… Moldova are nevoie de o creştere economică anuală constantă de 8–9%, iar principalul motor al creşterii trebuie să fie sectorul terţiar, adică cel al serviciilor. Da, dar statisticile oficiale indică un sector al serviciilor destul de activ (cca 53% din PIB). Cum se explică de fapt slaba prezenţă a acestora în reţeta creşterii economice?
Serviciile care creează valoare adăugată mare — salariile plătite, impozite şi taxe, amortizarea şi profiturile aferente producţiei vîndute — sînt serviciile care pornesc de la o simplă vulcanizare, pînă la cele de asigurări, bancare etc. Însă la noi prin servicii se înţelege intermedieri care nu produc, ci transferă valori din sectorul public către indivizi.
Pe de altă parte, un element îngrijorător legat de creşterea economică este, în pofida ritmului său înalt, dificultatea de a plăti lefurile profesorilor, medicilor, lucrătorilor din sectorul agricol. Iarăşi statistica spune că restanţele la plata salariilor sînt estimate la cca 150 milioane lei. Care este explicaţia?
Haideţi să luăm proiectul bugetului de stat pentru 2006. Credem că mecanismul priorităţilor în acest document nu a fost bine gîndit. Efectele creşterii economice s-au dus mai mult pe salarii sociale decît pe elemente de politică socială, sau să se aloce mai mult din buget pentru investiţii. Spre exemplu, cota investiţiilor capitale este echivalentul a 5,7% din cheltuielile planificate în acest buget sau 1,3% din PIB-ul pentru 2006. Raţionamente politice şi electorale au făcut ca o parte importantă a bugetului public să fie canalizată către plăţi sociale, specifice unei populaţii întreţinute, asistate.
Ca consecinţă potenţialul economic se devalorizează, iar bugetul public sărăceşte. Aceasta înseamnă ca nu va putea să satisfacă cerinţele vitale ale economiei şi obligaţiile internaţionale pe care ni le-am asumat, obligaţii care înseamnă bani, obligaţii despre care vorbea preşedintele Voronin la acea şedinţă de Guvern. Adevărul este că la noi nu funcţionează contractul, ca instrument economic, ci relaţiile, care de cele mai multe ori capătă aspectele clientelismului politic. Acest tip de relaţii nu face faţă pe o piaţă liberă, deci cei ce s-au îmbogăţit de pe urma lor au tot interesul să temporizeze reformele, reforme care ne-ar califica pentru UE şi ar pune totodată capăt asistării sociale a unei mari parţi a populaţiei.