Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Sinteze ale 2005 şi incertitudinile financiare majore ale anului 2006
|
|
Anul 2005 a fost unul dintre cei mai dificili, dar şi cu cele mai multe provocări. A debutat cu semnarea Planului de Acţiuni RM-UE. A venit apoi momentul 6 martie, eveniment aşteptat şi trăit cu emoţii. Tot în primăvară a început povestea, care părea nesfîrşită, a interdicţiilor mărfurilor moldoveneşti pe piaţa din Federaţia Rusă. Economia venea după un an cu o creştere impresionantă, de peste 7%, şi era evident că astfel de ritmuri de creştere nu vor mai putea fi atinse decît accidental. Paradoxal sau nu, însă potrivit datelor statistice preliminare pentru 2005 ritmul creşterii economice va depăşi, probabil, 8%, remarcabil la nivel regional şi chiar european.
Pe de altă parte, consumul intern, coroborat cu aprecierea cursului de schimb, a stimulat importurile. Cu banii rămaşi din reducerea fiscalităţii, cu creşterile de salarii şi transferurile de peste hotare, moldovenii s-au aruncat cu frenezie în supermarketuri. În consecinţă, pentru că economia moldovenească nu poate să se adapteze rapid la această cerere imensă, importurile au crescut îngrijorător, adîncind deficitul comercial şi de cont curent. Moldova are în 2005 cel mai mare deficit comercial din toţi aceşti ani de tranziţie. Statistica arată că pentru cele 11 luni ale anului acesta este de 1055 milioane USD. Este un deficit greu de finanţat, în orice economie. La astfel de nivele, Mexicul, unele ţări asiatice, Ungaria, Polonia, toate în ultimii zece ani, au trecut prin crize financiare, marcate de devalorizări masive ale monedei naţionale.
Trebuie amintit însă şi un alt indicator extrem de important: rata şomajului este în prezent de 7%, un nivel comparabil cu al ţărilor cele mai aşezate economic. Fie că reducerea fiscalităţii a scos la suprafaţă locuri de muncă, fie că, mai ales, plecarea la munci peste hotare a ţinut această cifră jos, cert este că şomajul nu “pare” a fi o problemă.
Conform prognozei guvernamentale care a fundamentat bugetul, în 2006 vom avea inflaţie de 10% şi creştere economică de 6,5%. Anul 2006, probabil, o să fie mai bun… Pare a fi o provocare pentru nişte potenţiale prognoze financiare.
Inflaţia
În 2006, poate mai mult decît în anii precedenţi, inflaţia (indicele de variaţie a preţurilor de consum) va fi ţinta-ţintelor. În dependenţă de comportamentul acesteia se vor comporta şi ceilalţi indicatori macroeconomici, cu impact pentru publicul larg.
Deocamdată se poate spune cu o probabilitate… oficială că rata anuală a inflaţiei va fi în limitele celei din 2005, dar cu şanse mari să iasă din prognoze avînd în vedere creşterea preţurilor la importul de hidrocarburi şi agenţi energetici. Inflaţia rămîne indicatorul cu cel mai mare impact în economie.
De fapt BNM, ca orice bancă centrală independentă, ar trebui să admită că inflaţia anuală pe 2006 se va plasa la marginea superioară a intervalului de variaţie (+/- 1%) faţă de ţinta stabilită. Astfel, dacă ţinta este de 10%, ne putem aştepta de pe-acum că rata inflaţiei la sfîrşitul anului să fie de 11%. Probabil, pînă la urmă inflaţia se va apropia de ţinta propusă de 10%, chiar dacă este posibil să crească semnificativ mai ales în prima parte a anului, dar să atingă valori negative în perioada de vară.
Cursul de schimb
Probabil BNM va practica şi în 2006 un regim valutar dirijat mai ales pentru a ţine în frîu inflaţia. Mai mulţi experţi internaţionali prognozează o cădere a dolarului în 2006, iar principala cauză a “căderii” dolarului ar trebui căutată în SUA. Deşi dolarul pierde din poziţii şi valoare pe toate pieţele internaţionale şi naţionale, raportul leu/dolar rămîne relativ stabil, chiar cu o mică depreciere a leului în ultima perioadă. Pe plan mondial vor influenţa cursul performanţele economiei americane şi cele ale economiei europene, preţul petrolului, politica BCE şi a Rezervei Federale Americane.
Este important de înţeles impactul macroeconomic al evoluţiilor pe piaţa valutară internaţională asupra balanţei de plăţi a Moldovei. În condiţiile cînd majoritatea contractelor de export prevăd preţuri fixate în dolari, iar preţurile de import (cu excepţia resurselor energetice) în euro (sau în dependenţă de euro) avem o situaţie tot mai dezastruoasă a balanţei comerciale. Nu este exclus faptul că şi în 2006 vom avea “supraperformanţă” la capitolul deficit comercial.
În plus, cursul de schimb va avea impact asupra tuturor familiilor care au datorii în valută. Lumea bancară utilizează termenul efect de avuţie şi de bilanţ. E simplu — cînd cursul leu-euro sau leu-dolar scade (leul se apreciază) plăteşti mai puţini lei pentru rambursarea împrumutului, deci îţi rămîn mai mulţi bani în buzunar. De notat ca un leu puternic este pe placul BNM, pentru ca ajută la reducerea inflaţiei după cum spuneam mai sus, dar nu le place exportatorilor şi, în final, nici Guvernului, pentru că afectează competitivitatea externă a economiei.
Dobînzile bancare
Aici este o altă problemă fierbinte la nivel macroeconomic. BNM i-ar plăcea dobînzi mai mari la depozite în lei, pentru ca economisirea să crească şi astfel inflaţia să scadă. Pe de alta parte, dobînzile mari ar încuraja afluxurile de capital speculativ (care ar mai avea de cîştigat şi dintr-o apreciere a leului) ceea ce ar creşte cantitatea de bani pe piaţă şi ar da peste cap socotelile BNM şi ale guvernului cu inflaţia.
În acelaşi timp, Banca Naţională pare a fi interesată de dobînzi mai mici la creditele în lei (nu însă şi băncile comerciale), pentru a mări creditarea în monedă naţională, deoarece cînd creditele sînt preponderent în lei, BNM poate controla mai uşor, prin intermediul politicii monetare, echilibrele macroeconomice.
Pînă la urmă, sînt greu de estimat şansele ca dobînzile active (la credite) să crească, iar cele pasive (la depozite) să scadă. Mai multe bănci se întrec acum să anunţe scăderi uşoare ale dobînzilor la creditele în lei. Însă măsura este doar parţial o victorie, deoarece acestea, în paralel cu reducerea dobînzilor la credite, au redus dobînzile şi la depozite, în special la cele care se întind pe o perioadă de sub un an.
Preturile utilităţilor
Am intrat în noul an pe muzică clasică de scumpiri — preţul final al gazelor naturale va creşte pînă la urmă, respectiv şi energia (electrică, termică), transportul în comun cît şi alte utilităţi inevitabil ar putea să se scumpească. Pentru că la capitolul utilităţi sînt şanse sută la sută ca scumpirile (oficial, ajustările) să fie implementate.
În acest sens nu se va mai putea vorbi de dacă, ci de cînd se vor opera noi scumpiri. Incertitudinea este legată, pe de o parte, de ritmul în care vor creşte, iar, de cealaltă parte, de ritmul în care Guvernul va transpune majorarea tarifelor asupra gospodăriilor casnice.