Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Considerăm că cele mai mici pierderi le vor avea agenţii economici din Republica Moldova a căror producţie de export are destinaţia în Ucraina, Rusia sau alte state CSI şi care tranzitează Transnistria, în special acel export ce se efectuează prin intermediul căii ferate (punctul vamal Cuciurgan). Probabil că aceşti agenţi economici vor avea nişte cheltuieli aferente pentru distanţa parcursă (u.c./km-oră parcurs) în plus, odată ce Chişinăul a redirecţionat transportul auto prin punctele vamale din Nord, Sud-Est şi Sud şi trenurile prin nodurile de cale ferată de Nord şi Sud ale Moldovei (Ocniţa şi Basarabeasca). Aceste eventuale cheltuieli se vor reflecta în preţul final al producţiei exportate, cheltuieli care pînă la urmă vor fi recuperate de exportatori acestea fiind incluse în costul final al producţiei exportate (care probabil va fi mai mare).
Altfel se arată situaţia pentru agenţii economici care-şi desfăşoară activitatea în Transnistria, chiar şi pentru acei care au fost înregistraţi de către structurile specializate de la Chişinău şi au în posesie specimenele vamale ale RM, iar “blocada economică” — termen cu care operează cu fast şi emfază administraţia de la Tiraspol în declaraţiile sale — este mai degrabă o autoblocadă. În plus, dacă situaţia se va perpetua, apoi aceasta va avea consecinţe dramatice pentru economia Transnistriei, deoarece comerţul extern deţine o cotă destul de importantă în formarea PIB al regiunii. În pofida potenţialului industrial învechit, cu un caracter energofag şi în cea mai mare parte nerestructurat al Transnistriei, ponderea comerţului extern în PIB al Transnistriei este de cca 80%, iar cea mai mare parte a veniturilor în bugetul local este formată din mijloacele obţinute ca urmare a relaţiilor de export-import.
Mai mult ca atît, exporturile Transnistriei au manifestat pînă nu demult o tendinţă pronunţată de creştere mai rapidă decît importurile, ceea ce în general nu este şi cazul Republicii Moldova. Potrivit datelor băncii centrale de la Tiraspol, valoarea totală a exporturilor transnistrene în 2005 a fost de cca 600 milioane USD — exporturi ce sînt comparabile cu bugetul anual al Republicii Moldova, iar aproape jumătate din acestea au fost direcţionate spre Rusia şi raioanele din dreapta Nistrului ale Moldovei. Spre exemplu, ponderea producţiei de siderurgie şi a celei din ramura constructoare de maşini şi prelucrare a metalului în totalul producţiei industriale este de 70% în PIB, iar cca 90% din aceasta este destinată exportului. În una din declaraţiile sale de săptămîna trecută, ministrul economiei din regiune spunea că Transnistria a pierdut timp de o săptămînă peste 3 milioane USD.
Totodată, nu vedem o explicaţie la nemulţămirea administraţiei tiraspolene sau a agenţilor economici din Transnistria care îşi exportă producţia în statele din spaţiul CSI vis-a-vis de noul regim vamal. Este bine ştiut faptul că multe înreprinderi din regiune după îndeplinirea procedurilor de înregistrare în structurile de la Chişinău au obţinut certificate care permit efectuarea exporturilor în statele din Europa Centrală şi Uniunea Europeană. Printre astfel de întreprinderi se numără “Tirotex”, “Odema”, “Vesta”, Fabrica de ciment din Rîbniţa, “Moldavcabeli”, “Buket Moldavii”, “Kvint”, Fabrica de conserve din Camenca ş. a. Un asemenea regim de export are un caracter absolut transparent şi acţionează deja pe parcursul unei perioade bune de timp fără achitarea vreunor taxe. Şi întreprinzătorii transnistreni, şi partenerii lor din Europa sînt satisfăcuţi de aceste reguli de joc.
Statistici interesante. Datorită exporturilor de metale de la combinatul metalurgic de la Rîbniţa (care are un potenţial anual de producere de 700000 mii tone), Republica Moldova este al patrulea exportator de oţel pe piaţa din SUA. Este interesant că principalii furnizori de materie primă pentru industria de oţel a Transnistriei au fost Ucraina şi România. Conform datelor departamentului vamal moldovenesc, pe parcursul anului 2001, numai România a furnizat cca 2 milioane tone de metal uzat pentru necesităţile combinatului de la Rîbniţa. Polonia este un alt mare furnizor, mai ales de materii prime şi produse agricole, cum ar fi zahărul, cartofii etc.
Prognoze. Dacă e să recurgem la o retrospectivă a evenimentelor de acum 5 ani, apoi în 2001 Chişinăul a obţinut succese stabilind pîrghii de control asupra exporturilor şi importurilor din fîşia transnistreană prin retragerea ştampilelor vamale utilizate în mod ilegal de regimul de la Tiraspol. Aceasta acţiune s-a arătat un instrument eficient, cel puţin parţial, pentru tăierea unor rădăcini care alimentau financiar aşa-zisa statalitate transnistreană. Nu este exclus faptul că după paravanul relaţiilor politice foarte tensionate dintre Chişinău şi Tiraspol, relaţiile economico-comerciale dintre Republica Moldova şi Rusia ar putea să ia o nouă turnură avînd în vedere loialitatea administraţiei transnistrene faţă de Moscova. Să ne amintim de aşa-zisele sancţiuni economice pe care le-a impus Federaţia Rusă pentru importul a mai multor produse moldoveneşti din primăvara anului trecut, sau că partea rusă ar putea să se impună cu mai multe pretenţii la negocierile cu Chişinăul asupra preţurilor la gazele naturale.