Monitoring→Economie→Comentarii

---

De la bun început, ceea ce credem că ar fi util şi pentru cititorii noştri, vom încerca să facem o scurtă incursiune în istoria apariţiei Fondului Monetar Internaţional. La sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, economiile aveau în mare măsură un caracter naţional, comerţul internaţional se afla în declin şi atît investiţiile directe, cît şi tranzacţiile financiare se aflau, practic, în impas. Acestea, în mare măsură, au fost circumstanţele care au determinat puterile lumii în 1945, în special SUA şi Marea Britanie, să convină aranjamentele postbelice de la Bretton Woods, naşterea FMI şi a Băncii Mondiale. Anume aceste două foruri financiare — erau menite să facă posibil comerţul internaţional într-o lume lipsită de mişcări ale capitalului. BM — urma să compenseze lipsa investiţiilor directe, iar FMI — lipsa creditului financiar pentru compensarea dezechilibrelor din comerţ.

În această ordine de idei, menţionăm faptul că Republica Moldova a aderat la FMI şi BM în anul 1992, imediat după ce a fost primită în calitate de membru cu drepturi depline la ONU. FMI este o organizaţie instituţională specializată a Naţiunilor Unite care cuprinde majoritatea statelor membre ale ONU, menită să asigure buna funcţionare a sistemului valutar internaţional. În acest sens, FMI urmăreşte: cooperarea monetară internaţională şi dezvoltarea comerţului internaţional. Fondul este finanţat prin contribuţii ale ţărilor membre, sumele asigurate de fiecare ţară fiind determinate de estimarea scopurilor ei. În plus, misiunea primordială a FMI este de a corecta dezechilibrele balanţelor de plăţi ale ţărilor membre.

Deşi FMI şi BM îşi desfăşoară astăzi aproape toată activitatea (şi cu siguranţă întreaga activitate de creditare) în ţările în curs de dezvoltare, ele sînt conduse de reprezentanţi ai statelor industrializate. Prin tradiţie sau ca urmare a unui acord tacit, şeful FMI este întotdeauna un european (actualmente spaniolul Rodrigo Rato), iar cel al Băncii Mondiale un american (Paul Wulfovitz). Însă aceşti oameni văd în mod firesc lumea cu ochii comunităţii financiare. Programele sînt în mod obişnuit dictate de la Washington şi adaptate în urma scurtelor misiuni în care membrii acestora studiază cu atenţie cifrele furnizate de ministerele de finanţe şi de băncile centrale.

Este indiscutabil faptul că principalii creditori ai Republicii Moldova sînt FMI şi BM. Incontestabil e că şi asistenţa acordată de aceste organisme a fost foarte importantă pe parcursul anilor. Dar în acelaşi timp, trebuie să remarcăm că politicile pe care FMI şi BM le-au aplicat faţă de Moldova nu au fost întotdeauna în acord cu interesele de securitate socială a populaţiei. Iar relaţiile cu FMI au arătat că acesta uneori acţionează ca un vraci medieval care prescrie aceiaşi cură de tratament pentru toate ţările, indiferent de sursa problemelor economice şi de durerea pe care pe care o simte “pacientul”.

Moldova nu avut un program cu FMI de la sfîrşitul anului 2002, şi dacă am fi sinceri, am putea spune că economia ţării a reuşit să evite eventuale crize de sistem chiar şi în absenţa acestuia. Considerăm că balanţa de plăţi, în cazul nostru, deficitul acesteia, în special a balanţei comerciale, care de fapt este principala componentă a balanţei de plăţi, a fost compensată pe parcursul acestor ani în cea mai mare parte de transferurile băneşti a celor aflaţi la munci în străinătate. Datele neoficiale arată că anul trecut în Moldova a intrat valută străină în valoare de ~ 1 miliard USD, şi cît de cinic nu ar suna dar cca 17 milioane USD, de exemplu, cît ar putea acorda Fondul pentru o tranşă în cadrul noului program, este o sumă incomparabilă cu un miliard.

Bineînţeles, că un acord cu FMI trebuie să existe şi desigur că acesta dă mai multă credibilitate ţării în afară, în faţa altor organizaţii internaţionale cu care Moldova are relaţii, în faţa investitorilor străini, etc. Însă, în majoritatea cazurilor, semnarea acordurilor comportă mai degrabă un caracter tehnic. Un exemplu relevant în acest sens: întîrzierea cu care s-a produs intrarea în vigoare a acordului interimar de colaborare intre Moldova şi UE (acesta a fost semnat în noiembrie 1995, dar a fost aprobat de UE în mai 1996) se datorează faptului ca UE a aşteptat din partea FMI o confirmare că reformele financiare şi economice care au început în Moldova sînt satisfăcătoare. Avizele pozitive din partea FMI şi Banca Mondială cred că şi pe viitor vor fi cruciale pentru relaţiile dintre Moldova şi UE.

Sau haideţi să ne amintim de situaţia cînd FMI a pus problema introducerii inspecţiei înainte de expediţie a mărfurilor şi şi-a întrerupt programul de împrumut, care era relativ redus ca dimensiune, în principal din cauza acesteia^[1]. În schimb, mulţi bani, milioane de dolari probabil, continuă, de pildă, să curgă spre Rusia, Indonezia sau Brazilia. Programele sale standard de împrumut au în mare parte o fundamentare politică decît economică. Nimeni nu-şi pune “ciudata” întrebare: de ce FMI şi Banca Mondială, principalii creditori mondiali, nu obligă SUA, cel mai mare debitor din lume, să urmeze programe de ajustări structurale? Atitudinea destul de lejeră a FMI şi a Băncii Mondiale faţă SUA confirmă o dată în plus ca elementul politic persistă în raporturile dintre creditorii şi debitorii internaţionali.

Iar dacă să vorbim despre liberalizarea comerţului după regulile pretinse de OMC şi BM. Americanii şi vest-europenii dărîmă barierele vamale ce îi despart de Asia, Africa sau Europa de Est, în timp ce se blindează împotriva exporturilor agricole provenite din aceste zone. Economiile subdezvoltate sînt copleşite de importuri, industria naţională este în derivă, iar şomajul în creştere. După toate aparenţele, nu corectitudinea sau consecvenţa reprezintă problema cea mai importantă pentru instituţia în cauză pentru reluarea creditării. Nedreptatea există pretutindeni şi nimeni nu se aşteptă ca FMI sau BM să trateze o putere nucleară exact în acelaşi mod în care tratează o ţară săracă din Sud-Estul Europei precum este Republica Moldova, fără o mare importanţă strategică.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet