Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Tendinţe macroeconomice în 2006… şi prognoze
|
|
Evoluţia PIB
În prima jumătate a anului economia ţării a înregistrat o creştere de 6,2%. Este o creştere destul de pronunţată, dacă am lua în vedere şocurile interne şi externe care s-au abătut asupra economiei în decursul acestei perioade. Pe de altă parte, corectitudinea acestei creşteri a fost pusă sub semnul întrebării de unii experţi care s-au arătat nemulţumiţi în mai multe rînduri cu privire la metodologia de calcul a PIB şi care pînă la urmă trebuie să le dăm dreptate. Dacă la această evoluţie şchioapă a PIB-lui mai alăturăm şi creşterea inflaţiei, care mai mult sau mai puţin erodează din creşterea economică, apoi situaţia nu este deloc roză după cum o descriu oficialităţile. Şi chiar dacă avem creştere economică, aceasta este dezechilibrată, şi depinde prea mult de importuri. Iar în cazul în care criza din industrie se va perpetua şi în a doua jumătate a anului şi va afecta şi alte sectoare ale economiei, scenariul că anul se va încheia cu o cădere a leului nu este exclus. Pentru 2006 anticipăm o creştere a PIB-ului între 5%-5,5%, atingerea pragului de sus depinzînd şi de anul agricol.
Derapaje sectoriale
De fapt, derapajele erau inevitabile dat fiind setul de “şocuri” neprogramate care au influenţat evoluţia economiei: creşterea preţului ţiţeiului; creşterea preţului la gazele naturale, transpuse respectiv prin majorarea tarifelor locale; interdicţiile Rusiei la exporturile moldoveneşti de vin şi produse agroalimentare; dinamica salariilor, la care s-au adăugat expansiunea creditului intern ca efect al reducerii dobînzilor. Toate acestea luate la un loc, precum şi unele decizii necalculate de politică economică au accentuat problemele.
Ritmul producţiei industriale a scăzut cu 6,4% faţă de ianuarie-iunie 2005 şi a fost cauzat în mare parte de reducerea volumului producţiei din ramura vinicolă, cea a sticlei, hîrtiei şi uleiurilor. Se poate spune însă că industria moldovenească a fost afectată advers, în particular, de o productivitate redusă, de scăderea sau anularea subvenţiilor din partea statului şi de intensificarea concurentei pe pieţele interne. Tot aici am putea implica şi slaba restructurare sau retehnologizare a întreprinderilor care la noi se cunoaşte a fi insuficientă. Nici agricultura nu prea a avut mare elan în prima jumătate a anului, totuşi tendinţele care se profilează în semestrul doi ne sugerează că vom avea o creştere la sfîrşit de an, bineînţeles asta în cazul în care consecinţele căldurilor caniculare nu se vor răsfrînge asupra producţiei agricole din perioada vară-toamnă.
Deşi impozitul pe venit corporativ a scăzut în 2006, formarea brută a capitalului în acest an şi-a diminuat creşterea faţă de 2005, cel puţin aşa arată datele statistice. Pe de alta parte, investiţiile în capital fix contează mai mult decît formarea bruta a capitalului şi în cazul că investiţiile vor creşte, situaţia ar putea să se îmbunătăţească. Infrastructura, care are o pondere de cca 50% în formarea PIB, continuă să fie puţin competitivă şi este un punct nevralgic al economiei. Un număr mic de obiective de infrastructură au fost privatizate în ultima perioadă, iar puţinele resurse obţinute nu au fost adecvat valorificate prin proiecte şi practici viabile.
Problemele cu care se confrunta economia devin din ce în ce mai mari. Creşterea explozivă a deficitului comercial din ultima perioadă combinată cu descreşterea producţiei industriale şi majorarea deficitelor externe indică un mers neadecvat al economiei. Influxul de capital şi ponderea încă mare a remitenţelor valutare a celor din afară a stimulat creşterea consumului, ceea ce a dus la sporirea deficitului de cont curent. Diminuarea acestuia depinde de eficacitatea măsurilor de a modera creditul de consum şi evoluţia cursului de schimb.
Majoritatea împrumuturilor ipotecare sînt acordate în altă monedă decît cea locală, ceea ce în eventualitatea unei deprecieri a leului va duce la un adevărat şoc social. Faptul ca doar jumătate din deficitul de cont curent este finanţat de investiţiile străine directe face ca Moldova să fie extrem de vulnerabilă la schimbările pe termen scurt în privinţa atitudinii investitorilor. Şi sînt pe deplin înţelese îngrijorările mai multor analişti locali, care se tem că masurile de politică fiscală luate se axează mai mult pe creşterea veniturilor la buget şi mai puţin pe o creştere a producţiei sau a investiţiilor de producţie. Toate acestea ar putea avea ca efect diminuarea ritmului de creştere economică şi va conduce la agravarea problemelor economice pe termen mediu.
Perpetuarea inflaţiei
Nici la capitolul inflaţiei tendinţele nu sînt încurajatoare, avînd în vedere faptul că aceasta a depăşit valoarea de 7% pentru prima jumătate de an. Considerăm că obiectivul pragului de inflaţie de 10%, adoptat de către Banca Naţională a Moldovei şi Guvern, este puţin probabil de a fi realizat, ca urmare a influenţei mari pe care o vor avea creşterea preţurilor administrate (gaze, energie, transport, carburanţi etc.) şi a expansiunii creditului.
De fapt, producţia naţională nu ţine pasul cu dinamica cererii interne, iar aceasta este o presiune care se duce, vrînd-nevrînd , în inflaţie mai mare şi deficite externe crescute. Deci este nevoie de un dialog cît mai profesionist între BNM şi MF care să reuşească o conciliere a politicii monetare şi celei bugetare strict în vederea continuării stabilităţii preţurilor şi limitării deficitelor externe. Credem că BNM se va confrunta şi în continuare cu multe dileme şi compromisuri venite din partea preţurilor. Pentru sfîrşitul lui 2006 prognozăm o inflaţie în intervalul de 12,5–13,5%.
Cursul de schimb
Cît priveşte leul moldovenesc, în opinia noastră acesta va fi supus unor presiuni mari în următoarea perioadă, din cauza creşterii preţurilor interne, de o slabă promovare a exporturilor, precum şi influenţele negative a unor pieţe financiare din regiune. Leul va continua să aibă o volatilitate mare şi este dificil de prevăzut traiectoria monedei naţionale pînă la sfîrşitul anului. Totuşi, pentru sfîrşitul lui decembrie estimăm un curs de aproximativ 13,5–14 lei/dolar şi 16,8–17,3 lei/euro.
Nu excludem scenariul unei deprecieri bruşte cu 3–5% a monedei naţionale faţă de principalele valute, care poate avea loc cel mai probabil în perioada septembrie-noiembrie 2006. Singurii parametri care par să ritmeze întrucîtva parcursul anului şi să menţină raportul de schimb cel puţin la cotele actuale sînt, în opinia noastră, intrările de valută din partea celor aflaţi la munci peste hotare şi, respectiv, importurile energetice şi de bunuri de consum din toamnă-iarnă.
În loc de concluzii
Şi în cele din urmă cum “în economie nu există stradă cu sens unic”, intervenţii şi corecţii de politică economică devin inevitabile la un moment dat. Este important însă ca aceste intervenţii să nu însemne recesiune economică şi o depreciere a cursului care ar duce la creşterea inflaţiei. Întreprinderile locale trebuie să funcţioneze cu cîştiguri de productivitate; trebuie să investească mai mult, să-şi controleze costurile de producţie mai bine şi să absoarbă noi tehnologii care le vor creşte capacităţile; să fie preocupate permanent de pregătirea personalului. Investiţiile străine vor fi cruciale şi pe viitor pentru buna funcţionare a economiei. Ar fi bine ca unele segmente din economia noastră să fie înserate în reţelele industriale europene care au vitalitate.