Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Creşterea inflaţiei ajustată cu statistica
|
|
Fenomenul inflaţiei în Moldova
Inflaţia în Republica Moldova demonstrează mai degrabă un pronunţat caracter sezonier, care se manifestă cu stabilitate mai ales în perioadele ianuarie-aprilie şi august-octombrie al fiecărui an. Acesta este legat de dependenţa înaltă a economiei de sectorul agricol, de importul masiv, precum şi de pieţele emergente. În alte perioade ale anului inflaţia este mai puţin previzibilă. De exemplu, în vara anului 2003 preţurile au crescut spectaculos din cauza anticipărilor inflaţioniste înalte legate de recolta proastă de cereale, contrazicând tendinţa de descreştere din anii normali. A fost anul cînd s-a manifestat aşa-numita “criză a pîinii”.
Totodată, experţii care monitorizează evoluţia preţurilor în Republica Moldova nu au identificat pînă la moment o corelaţie semnificativă între evoluţiile lunare şi trimestriale ale agregatelor monetare şi cea a inflaţiei. Aceasta ne face să credem că inflaţia în Moldova în general nu are un caracter monetar, fiind generată în principal de factori nemonetari. Economiştii o mai numesc şi inflaţie importată.
Perpetuarea inflaţiei: realităţi curente
Considerăm că Guvernul şi Banca Naţională a Moldovei ar putea rata ţinta de inflaţie în acest an, ţintă prognozată la un nivel maxim de 10%. Statistica arată că pentru primele opt luni ale anului rata inflaţiei a atins deja nivelul de 7,9%. Chiar dacă pentru iulie curent am avut o deflaţie de 0,4%, aceasta nu a fost în stare să tempereze creşterea generală a IPC. De fapt, după cum bine se ştie, a fost şi normal să avem deflaţie deoarece fenomenul în cauză este caracteristic pentru perioada de vară atunci cînd preţurile la majoritatea legumelor şi fructelor proaspete sînt în scădere.
În acelaşi timp ne-au amuzat într-un fel explicaţiile BNS pe marginea deflaţiei înregistrate în luna iulie, precum că aceasta se datorează în mare parte prin reducerea preţurilor la unele produse alimentare, în special la cartofi şi legume. Ar fi naiv să credem că anume aceste reduceri au dus la scăderea inflaţiei, cel puţin din două motive: a.) produsele alimentare au o pondere de cca 40% în calcularea ratei inflaţiei (dublu faţă de ponderea acestora în aşa state ca Cehia sau Ungaria); b.) respectiv scăderea preţurilor la legume considerăm că nu a avut cum să influenţeze rata inflaţiei per total pentru iulie deoarece nu a fost atît de semnificativă, iar ponderea acestora în calcularea IPC este mică. Mai mult ca atît, produsele nealimentare s-au scumpit cu 1,3% în iulie, iar serviciile prestate populaţiei cu 3,7%.
În ceea ce priveşte întreţinerea locuinţei, proporţia preţurilor legate de aceasta în coşul de consum este a doua ca valoare, după produsele alimentare. După majorarea preţului la gaze, în cazul grupei întreţinerea locuinţei sau a serviciilor comunale după cum mai este numită la noi (apă, electricitate, gaze şi alţi combustibili) sînt estimate valori cu mult mai mari. Aplicarea majorărilor de preţ începînd cu 1 iulie 2006 pentru unele produse cu preturi administrate, aşa cum a fost de aşteptat, pot conduce la creşterea mediilor lunare a ratei inflaţiei în următoarea perioadă.
Totuşi, creşterea în medie cu peste 50% a tarifelor la gazele naturale, acestea fiind împovărate şi de majorări ale preţurilor administrate, adică la energie, apă, transport, carburanţi, etc. ar putea escalada inflaţia la valori de două cifre pentru sfîrşitul anului. Aici am mai putea adăuga şi expansiunea creditului de consum contractat de populaţie de la băncile comerciale, fiind generat de creşterea cererii de consum. Pentru a contracara puseurile inflaţioniste, nu este exclus ca banca centrală în perioada imediat următoare să mărească rata dobînzii de bază (actualmente acesta e de 12,5%), deoarece după modificarea legii cu privire la Banca Naţională obiectivul principal al acesteia este stabilitatea preţurilor. Cei care administrează preţurile (Guvernul şi BNM) au revizuit deja prognozele şi au propus valori mai realiste pentru inflaţia din acest an.
Prognoze pentru inflaţie
În cea mai mare parte, producţia naţională nu ţine pasul cu dinamica cererii interne, iar aceasta este o presiune care se duce, vrînd-nevrînd, în inflaţie mai mare şi deficite externe crescute. În acest sens, considerăm că este nevoie de un dialog cît mai profesionist între BNM şi MF care să reuşească o conciliere a politicii monetare şi celei bugetare strict în vederea continuării stabilităţii preţurilor şi limitării deficitelor externe. Credem că BNM se va confrunta şi în continuare cu multe dileme şi compromisuri venite din partea preţurilor. Pentru sfîrşitul lui 2006 prognozăm o inflaţie în intervalul de 12,5–13,5%.
În plus, în eventualitatea creşterii preţurilor interne, respectiv a inflaţiei, s-ar putea ca leul moldovenesc să fie supus unor presiuni în următoarea perioadă; aici ne referim la o depreciere uşoară a acestuia venită mai ales din partea unor potenţiale scumpiri a carburanţilor, fiindcă se ştie bine despre faptul că agenţii economici achiziţionează cantităţi masive de carburanţi în perioada de toamnă. Deci vestea proastă ar putea veni de pe piaţa produselor petroliere, unde potenţialele creşteri internaţionale îi va sili pe operatorii locali să majoreze preţurile la benzină şi motorină.
Pe de altă parte, o inflaţie controlată nu este atît de rău pentru economie, dat fiind faptul că persistenţa unor preţuri relativ ridicate, chiar şi artificial, somează întreprinderile să-şi mărească cantitatea de producţie fabricată, conducînd respectiv şi la o creştere a productivităţii. Însă această situaţia este benefică numai pînă atunci cînd există şi o cerere puternică, în lipsa acesteia ne-am putea confrunta cu o inflaţie, pe care teoria economică o numeşte, inflaţie cu bunuri de consum.
Măsuri antiinflaţioniste…
În primul rînd, ar fi menţinerea sub control a politicii fiscale unde, deşi s-au făcut progrese, există anumite incertitudini. Avînd în vedere reducerea fiscalităţii Guvernul şi BNM trebuie să se asigure ca nu vor exista derapaje macroeconomice şi că deficitul bugetar, cel de cont curent şi inflaţia vor fi ţinute sub control. În plus, trebuie să se ţină cont că aşteptările inflaţioniste ale populaţiei reacţionează la modificările politicii monetare.
Autorităţile ar trebui să acorde atenţia cuvenită combinaţiei bune dintre politica fiscală şi cea monetară. Acest policy mix (politica monetară şi fiscală) trebuie să includă o politică a veniturilor şi deficite bugetare mici bazate pe un control sever combinată cu raţionalizarea cheltuielilor publice şi impunerea disciplinei financiare la nivelul întreprinderilor (datoriile faţă de buget a agenţilor economici se estimează la peste 2 miliarde lei).