Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Recent, Parlamentul a votat în două lecturi proiectul Legii bugetului de stat pentru 2007. Elaborat în varianta sa primară şi propus de Guvern, acesta porneşte de la o creştere a PIB cu 4% — pînă la 46,6 miliarde lei sau 3,5 miliarde USD, o rată a inflaţiei de 10,5%, un curs de schimb al leului de 14,1 lei/1$ şi o creştere a exporturilor şi importurilor de 15% şi 12%, respectiv. Potrivit proiectului, veniturile la bugetul de stat vor constitui ceva mai mult de 12 miliarde de lei (sau peste 912 milioane USD), iar cheltuielile publice — 12,1 miliarde de lei (917,5 milioane USD). Deficitul bugetar va fi de cca 73 milioane lei (aproape 5,5 milioane USD) şi finanţarea acestuia va fi efectuată din surse interne şi externe, precum şi din veniturile din privatizare.
Fiind mai întîi un document politic ş-apoi economic, actuala proiecţie de buget încearcă să concilieze o potenţială criză din economie cu presiuni sociale posibil, ale unui an electoral — dat fiind faptul că în 2007 vor avea loc alegeri generale locale. Este, de fapt, un lucru firesc ca forţa aflată la guvernare să facă tot ce-i stă în puteri ca să-şi mărească şansele de realegere în comunităţile locale prin intermediul politicii bugetare. Probabil şi aceste circumstanţe i-au făcut pe mai mulţi să spună că bugetul pentru 2007 comportă un pronunţat caracter social. Cheltuielile pentru învăţămînt, ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială au fost majorate cu cca 600 milioane lei. În fond, credem că este un lucru bun, însă dacă ar fi să comparăm creşterea acestor cheltuieli cu cea din bugetul pentru 2006 şi s-o raportăm la creşterea PIB, atunci randamentul este practic nul.
Aceasta s-a făcut chiar în detrimentul altor scopuri strategice, cum ar fi, spre exemplu, combaterea efectivă a sărăciei prin susţinerea întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) sau prin distribuirea eficientă şi raţională a fondurilor. Din păcate, în pofida retoricii, micul business nu se bucură de atenţia guvernării, iar politica de susţinere socială continuă să se bazeze pe principiul categoriilor sociale şi nu pe cel al veniturilor reale ale beneficiarilor. Aceasta duce la creşterea inegalităţilor în societate, care pe termen lung se pot dovedi mai periculoase decît sărăcia propriu-zisă. Cum se justifică creşterea cu cca 31% a cheltuielilor pentru ordinea publică şi securitatea naţională? Este o finanţare excesivă a structurilor de forţă. Or, Guvernul vede îmbunătăţirea situaţiei social-economice din ţară cu ajutorul bîtei, şi nu prin adoptarea şi aplicarea unor măsuri care ar contribui la prevenirea corupţiei sau evaziunii fiscale.
În cadrul dezbaterilor plenare cu privire la buget unii deputaţi din opoziţie au cerut să se argumenteze alocarea celor 300 milioane lei pentru Academia de Ştiinţe a Moldovei. În ultimii ani, bugetul Academiei de Ştiinţe s-a triplat, fapt îmbucurător, la prima vedere. Însă banii s-au dus mai mult pe salariile academicienilor, amenajarea şi reconstrucţia clădirilor şi mai puţin pentru cercetare, renovarea şi completarea utilajului ştiinţific, care este într-o stare de-a dreptul deplorabilă şi de care subsemnatul a reuşit să se convingă.
În general, la capitolul cheltuieli (acestea fiind de cca 26% din PIB, ceea ce este cam puţin dacă am recurge la o comparaţie regională) credem că bugetul are încă multe lacune. Spre exemplu, era strict necesar ca acesta să includă cheltuieli foarte consistente pentru standardizare şi ridicarea competitivităţii mărfurilor moldoveneşti destinate pieţelor din exterior. Unii parlamentari au evocat faptul că bugetul pentru 2007 ar putea fi în criză de resurse, din cauza situaţiei proaste din sectorul extern al economiei. Ei bine, totuşi o ţară ca Moldova în care intră anual cca 1 miliard de USD de la emigranţi nu poate fi considerată săracă în resurse financiare, ci mai curînd este vorba de alocarea ineficientă a acestora. Nu ne putem aştepta la sporirea spectaculoasă a comerţului extern în situaţia în care pentru fondul de stimulare a exporturilor sînt alocate cîteva milioane de lei, iar pentru reconstruirea memorialelor, stadioanelor şi pensiunilor — zeci de milioane de lei.
Guvernul ar trebui să fie conştient de faptul că în conjunctura economică actuală bugetul public, care este administrat de stat fie la nivel central, fie la nivel local, trebuie să asigure finanţarea producţiei de bunuri publice. Prea puţin a fost alocat în bugetul pentru 2007 pentru subvenţionarea producătorilor agricoli — cca 240 milioane lei sau 0,5% din PIB. Este o sumă infimă avînd în vedere ponderea agriculturii la formarea PIB (~20%) şi forţa de muncă ce activează în acest sector (peste 40%). În plus, dacă această sumă ar fi distribuită tuturor producătorilor proporţional cu suprafeţele deţinute, atunci pentru un hectar ar reveni în mediu aproape 100 de lei (!?). Sînt nişte mijloace derizorii comparativ cu costul total al lucrărilor agricole ale ţăranilor. Nu este efectiv să aloci subsidii tuturor şi de fapt nu este greu să ne imaginăm care gospodarii agricole se vor bucura de susţinerea guvernului.
Veniturile bugetului pentru 2007 sînt prognozate la 25,7% din PIB, este o creştere de aproape 10% faţă de bugetul pentru 2006. O parte din creşterea de venituri credem că poate fi pusă pe seama impozitelor pe salarii mai mari şi contribuţiilor pe alte venituri. Spunînd alte venituri avem în vedere impozitul pe profit al întreprinderilor şi impozitul corporativ; TVA şi accize, care în mare parte vor rămîne la nivelul bugetului pentru 2006. Dar apare o întrebare aici: este fezabilă creşterea de venituri? Ne este foarte greu să ne pronunţăm asupra surselor de creştere a veniturilor planificate pentru bugetul din 2007, ţinînd cont de situaţia nefavorabilă din sectorul de producţie (în special din industrie), din comerţul extern, şi nu în ultimul rînd, din sectorul agricol. Sîntem totuşi de părere că vom avea venituri în creştere numai atunci cînd bugetul se va baza pe impozite şi taxe provenite din sectorul productiv al economiei naţionale, nu pe încasările din accize şi TVA de import.
Există şi unele incertitudini legate de indicatorii macroeconomici care au stat la baza elaborării bugetului. Deficitul bugetar nu este mare, este chiar minimal fiind ceva mai mult de 0,1% din PIB. Dar Guvernul trebuie sa fie foarte atent în a nu lăsa deficitul să crească avînd în vedere că creşterea economică ar putea fi nerealistă dacă producţia industrială îşi va continua recesiunea din acest an (în primele 9 luni ale anului aceasta a scăzut cu peste 7% faţă de 2005). Intensitatea investiţiilor în fonduri fixe care să susţină producţia este foarte mică, se planifică o creştere de doar 10%, însă pentru ca sectorul productiv într-adevăr să cunoască o ascensiune vădită investiţiile capitale ar trebui să fi fie între 20–25%.
Este de discutat şi cifra de 10,5% pentru inflaţie. Creşterile din ultima vreme a preţurilor administrative (din transport, de achiziţionare şi furnizare a gazelor naturale etc.), asociate cu creşterea inflaţiei prezente şi cu creşterea cererii interne, credem că va răsturna ambiţiile Guvernul şi BNM în efortul de a duce inflaţia chiar şi sub 11% în 2007. Cursul de schimb prognozat anticipează o depreciere nominală a leului, care ar duce la o creştere şi mai pronunţată a dezechilibrelor externe. Să sperăm că trimiterile de bani de la moldovenii din afară nu se vor reduce în anul ce vine, trimiteri care ar mai potoli din creşterea deficitelor externe. Probabil că BNM ar saluta o depreciere moderata a leului, care să nu sprijine adîncirea deficitelor externe, însă nu şi o depreciere mare, care ar putea să alimenteze inflaţia peste măsură.