Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Leul — “sfînta coloană” a economiei
|
|
La 29 noiembrie a.c. s-au împlinit 13 ani de cînd Banca Naţională a Republicii Moldova a introdus în liberă circulaţie propria monedă — leul moldovenesc. Este o perioadă de timp nu prea mare, dar nici prea mică şi fără îndoială că în pofida tuturor dificultăţilor prin care i-a fost dat să treacă banca centrală a reuşit să evite o criză de sistem îndeplinind rolul unui paznic care asigură stabilitatea “sfintei coloane” a economiei — “leul puternic”. Nu vreau să judec evoluţia pieţei monetare şi sistemului bancar moldovenesc după cum am făcut-o în mai multe comentarii şi analize ale mele, nu asta interesează cititorul nostru sau cetăţeanul de rînd. Mă voi opri doar asupra unor tendinţe legate de leul moldovenesc şi piaţa valutară, şi anume asupra cursului de schimb, aspecte ce sînt interesante pentru toată lumea.
Întrebarea pe care şi-o pune oricine citeşte sau ascultă previziuni valutare, cu gîndul la ratele de la casele de schimb valutar, la variaţiile salariului negociat în valută ori la afacerile pe care urmează să le încheie e una exactă: cît va fi leul sau cu cît vom cumpăra dolarul? Cu 13 lei? Sau cu 14? Dar euro-ul cît va fi? Pe parcursul ultimelor două luni, leul moldovenesc s-a apreciat uşor faţă de dolar, dar s-a depreciat constant comparativ cu euro. Aprecierea leului în raport cu dolarul probabil că a fost provocată de creşterea remitenţelor valutare, determinată în mare parte de transferurile moldovenilor care muncesc peste hotare. În plus, ca rezultat al aprecierii avantajat este Guvernul, cel care în ultimă instanţă cumpără agenţi energetici, cum ar fi spre exemplu gazele naturale.
În acelaşi timp, evoluţia evenimentelor de pe piaţa valutară internă din ultima perioadă, caracterizată prin creşterea preţurilor (implicit a ratei inflaţiei care a înregistrat un nivel de 10,9% pentru cele zece luni ale anului), semnalează perpetuarea unor riscuri valutare. După toate aparenţele, aprecierea leului faţă de dolar mai poate fi şi un rezultat al politicii monetare a BNM axate pe controlul riguros al bazei monetare (M0), adică a numerarului aflat în circulaţie şi sumele pe care le deţin băncile în cont la banca centrală. Un alt factor care a dus la deprecierea dolarului se datorează scăderii puternice a dolarului în raport cu euro pe pieţele internaţionale. În plus, aprecierea monedei naţionale ar putea fi şi artificială, deoarece lipseşte suportul unei creşteri economice.
În cele din urmă, există şi o explicaţie a majorării dobînzilor de către băncile comerciale în actualele condiţii de apreciere nominală a leului faţă de dolar. Probabil că băncile nu doresc să-şi direcţioneze plasamentele în valută străină, iar ca rezultat vor fi silite să micşoreze volumul creditelor acordate sectorului real al economiei, deci implicit cresc şi ratele dobînzilor. Însă dacă ratele relativ înalte ale dobînzii se vor păstra, piaţa valutară ar putea fi captivă unor intrări de capital pe termen scurt, care pot conduce la o apreciere mai mare în termeni reali a leului, antrenînd la rîndul diminuarea încasărilor la export şi creşterea în continuare a deficitului comercial.
În ceea ce priveşte moneda unică, previziunile noastre de pînă la 17,5 lei pentru un euro pentru sfîrşit de an s-au adeverit pînă la urmă. Nu este exclus că deprecierea leului faţă de euro a fost condiţionată de intervenţiile băncii centrale pe piaţa valutară, adică banca a influenţat căderea leului pentru a ajuta exporturile. Deoarece se ştie bine ca rezultat al deprecierii profitori sînt exportatorii. O dovadă în plus o arată creşterea exporturile spre ţările Uniunii Europene în T3’2006 cu peste 9%. Dar e posibil ca deprecierea leului să fi fost susţinută şi de cererea mare de cumpărare de valută (euro) a importatorilor. Era şi de aşteptat că la finele anului să vedem o depreciere a leului în raport cu euro. Spuneam mai sus că BNM ar fi forţat deprecierea, mai ales că majoritatea investitorilor externi (în particular cei din Vest) îşi repatriază profiturile la sfîrşit de an, respectiv pentru a cumpăra euro ei vor aloca mai mulţi lei, ceea ce este de fapt un lucru bun.
Bineînţeles, piaţa valutară, ca şi celelalte pieţe, este guvernată de reguli standard economice, respectiv şi cursul de schimb se formează în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta de pe această piaţă. Se ştie că pieţele valutare mai sînt influenţate şi de alţi doi factori importanţi: deficite comerciale ce au nevoie de finanţare şi fluxurile de capital ce se investesc într-o economie. Acestea la rîndul lor creează cererea şi oferta pentru o valută, deci preţul acesteia în raport cu alte valute. Care însă ar putea fi implicaţiile cursului de schimb asupra realităţii economice din Republica Moldova abordate prin prisma acestor doi factori?
Permanenţa unei balanţe comerciale negative (de 1,1 miliarde USD în primele nouă luni) poate fi un alt factor care ar exercita presiuni asupra cursului leu/euro. Însă, transferurile valutare aflate în creştere şi pe care presa locală le califică drept importante şi capabile să acopere mărimea deficitului comercial, nu reprezintă decît o sursă aleatorie de finanţare. Investiţiile străine directe, la rîndul lor, sînt uşor reversibile, nemaivorbind de instabilitatea tipică a “banilor fierbinţi” (eng. hot money), adică a fluxurilor speculative de pe piaţa valutară. Luînd toate acestea în considerare, aparenta finanţare a deficitului comercial prin fluxuri autonome pare mai puţin sigură la prima vedere.
Potenţiale prognoze…
Credem că şi în continuare BNM va practica un regim valutar dirijat, mai ales pentru a ţine în frîu inflaţia deoarece actualmente stabilitatea preţurilor este prioritatea nr. 1 a BNM.
Mai mulţi experţi internaţionali prognozează o cădere continuă a dolarului în raport cu euro, iar principalul motiv al acesteia ar trebui căutată în SUA.
Deşi dolarul pierde din poziţii şi valoare pe toate pieţele internaţionale şi naţionale, raportul leu/dolar rămîne relativ stabil, chiar cu o mică depreciere reală a leului în ultima perioadă.
Pe plan mondial raportul de schimb va fi forţat de performanţele economiei americane şi cea europeane, de preţul petrolului, de politica BCE şi a Rezervei Federale Americane.
Evoluţiile pe piaţa valutară internaţională cu certitudine vor influenţa balanţa de plăţi a Moldovei. În situaţia în care majoritatea contractelor de export prevăd preţuri fixate în dolari, iar preţurile de import (cu excepţia resurselor energetice) în euro (sau în dependenţă de euro) avem o situaţie tot mai nefavorabilă a balanţei comerciale. Este cert că şi în 2006 vom avea “supraperformanţă” la capitolul deficit comercial.
Aprecierea leului faţă de dolar îi va avantaja pe cei ce primesc salariile în lei şi doresc să-şi facă rezerve sau economii procurînd valută străină (şi invers îi dezavantajează în cazul euro), ei bineînţeles că cîştigă la schimb în cazul dolarului şi pierd în cazul valutei europene. Sînt dezavantajaţi angajaţii ce primesc salariile în dolari americani sau cel puţin acestea sînt nominalizate dolari, evident că ei sînt cei ce vor pierde ca urmare a schimbului în lei.
Sîntem de părerea că leul moldovenesc va fi supus unor presiuni la începutul anului viitor şi am putea asista la o depreciere din cauza creşterii preţurilor interne, de o modestă promovare a exporturilor, precum şi de influenţele negative a unor pieţe financiare din regiune. Este dificil de prevăzut evoluţia monedei naţionale la începutul lui 2007. Cu toate acestea, estimăm un curs de aproximativ 13,1–13,4 lei/dolar şi 17,2–17,6 lei/euro.