Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Cel de-al doilea cuvînt întîlnit frecvent în disputele celor ce vorbesc despre piaţa valutară e volatilitate. Mişcări mai puţin previzibile ale cursului valutar nu sînt excluse şi în a doua jumătate a anului, chiar dacă nu vor exista mari fluctuaţii. De fapt şi intervenţia directă a Băncii Naţionale pe piaţa monetară şi valutară ar putea amplifica volatilitatea pieţei. Pe de alta parte însă, şi fluxurile comerciale (încasările din operaţiunile de export-import) vor cîştiga o importanţă ceva mai ridicată în evoluţia cursului, mai ales avînd în vedere creşterea masivă a importurilor cu implicaţii directe pe cursul de schimb.
Cu toate că unii experţi şi dealeri ai băncilor comerciale sînt de părere că pragul de 12 lei pentru un dolar va fi greu de trecut, moneda naţională ar avea încă tendinţe să se aprecieze dacă avem în vedere cele scrise mai sus, iar zilele trecute înregistrîndu-se un nou maxim al ultimilor 2 ani şi jumătate faţă de dolar şi euro . Analiştii susţin că efectele deprecierii dolarului încep deja să se facă simţite: exportatorii se plîng de pierderi, iar afacerile din import înfloresc. Daca leul va continua să ia avans faţă de dolar şi de euro, riscăm să avem nişte “ochiuri” de criză financiară. Cursul o poate lua razna oricînd, însă în direcţia opusă, cea a creşterii.
Este înţeles din capul locului că un leu mai puternic afectează direct exporturile ţării ce sînt exprimate în valută şi care şi aşa n-o duc cele mai bune vremuri. De pildă, dacă preţul unui produs este, pe piaţa locală, de 66 de lei, asta înseamnă că acel produs era exportat în noiembrie 2006, cînd cursul era de 13,2 lei/dolar, la un preţ de cca 5 dolari. Cînd cursul dolarului scade la 12,3 lei/dolar (adică cel ce este la moment), cei 66 de lei ajung să însemne mai mult atunci cînd sînt convertiţi în valută: 5,4 dolari. Prin urmare, produsele moldoveneşti sînt mai scumpe pe pieţele din exterior, fără ca majorările de preţ să aibă în spate altceva decît capriciile cursului, iar clienţii străini încep să întoarcă spatele produselor “made in Moldova” care şi aşa sînt puţine ca asortiment.
Deci, cei care se fac responsabili de economie (Guvernul, BNM, băncile comerciale etc.) ar fi bine să dea un respiro exportatorilor şi producătorilor locali, deoarece am impresia că în ultima perioadă toate discuţiile au c-am uitat de economia reală. Consecinţele par a fi vizibile de pe acum: creşterea de 3 ori a importurilor faţă de exporturi şi un deficit comercial de aproape 500 milioane USD în T1’2007, este o confirmare în plus. Impactul va fi şi mai mare dacă creşterea puterii leului se va dovedi o tendinţă de durată. Cred că o imagine mai clară asupra exporturilor moldoveneşti vom putea avea după 2–3 luni în cazul în care tendinţa de cădere a cursului se va păstra.
În cazul întăririi leului faţă de principalele monede de referinţă, piaţa locală riscă să fie şi mai mult invadată de bunuri importate. În acelaşi timp, Moldova “poate juca această carte” în propriul interes dacă se vor importa echipamente şi tehnologii ce vor permite modernizarea economiei cu costuri mai mici. Există, însă, şanse la fel de mari ca ieftinirea importurilor să fie mai puţin benefică pentru economia naţională: creşterea importurilor de bunuri de consum, mai ieftine sau mai bune din punct de vedere al calităţii decît produsele moldoveneşti, care vor depărta clienţii de producătorii locali.
Totodată, aprecierea leului ar putea duce la mărirea PIB-ului exprimat în dolari cu peste 10%, din punct de vedere al creşterii economice. Dar de fapt, creşterea reală în 2007 nu cred că ar fi mai mare de 5%, restul de 5% venind din partea scăderii valorii dolarului, care pînă la urmă nu va avea nicio legătură cu creşterea productivităţii întreprinderilor locale. Probabil că la sfîrşitul anului vom avea în faţă mai mult o iluzie statistică decît o creştere economică reală. Însă unul din efectele presupusei iluzii ar fi atragerea investitorilor străini, deoarece întărirea leului va determina, pe termen scurt, creşterea apetitului pentru credite în valută, ocazie ce nu va scăpa din ochii străinilor în a-şi plasa fondurile. Totuşi, fondurile atrase ar putea fi de scurtă durată, care ar putea duce în final la noi valuri de apreciere în termeni reali a leului moldovenesc atrăgînd după sine diminuarea încasărilor la export şi creşterea deficitului comercial.
În acelaşi timp, înclin să presupun că dacă leul va creşte foarte mult riscăm să ne confruntăm cu o criză de încredere. Văzînd că dolarul se depreciază, populaţia va încerca să fugă de valută, iar vînzările masive vor aprecia cursul şi mai mult, situaţie care ar putea pune bazele unei crize în cazul în care ne vom confrunta cu o depreciere bruscă a leului. Unele state din centrul Europei, precum Ungaria sau Polonia, au trecut prin acelaşi fenomen, însă la noi cred că acesta ar putea fi şi mai accentuat. Consider că aprecierea nu va dura prea mult. Pe termen lung, cursul este influenţat de bazele macroeconomice, iar într-un an sau mai puţin am putea asista la o depreciere a leului din cauza creşterii prea mare a deficitelor externe (comercial şi de cont curent).