Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Reflecţii asupra proiectului de buget pentru 2008
|
|
Proiectul de buget pentru 2008 poate fi comentat din două puncte de vedere, sau pe două direcţii, atît cantitativ, cît şi calitativ. Avem în vedere indicatorii macroeconomici de bază şi financiari care au stat la elaborarea bugetului de stat — asta pe latura cantitativă, iar din punct de vedere calitativ ne referim la tot felul de proiecte investiţionale şi social-economice stipulate în varianta primară a proiectului. Credem că fiind mai întîi un document politic şi apoi economic, actuala proiecţie de buget încearcă să concilieze o eventuală criză din economie cu presiuni sociale posibile.
Cheltuielile pentru învăţămînt, ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială au fost majorate cu cca 500 milioane lei. În fond, credem că este un lucru bun, însă dacă ar fi să comparăm creşterea acestor cheltuieli cu cea din bugetul pentru 2007 şi s-o raportăm la creşterea PIB, atunci randamentul este practic nul. În plus, principalii indicatori macroeconomici care au stat la elaborarea proiectului de buget pentru 2008 sînt foarte ambiţioşi: un deficit bugetar de 0,5% din PIB, o creştere economică de 7% faţă de anul precedent, venituri bugetare care se estimează la cca 41% din PIB etc.
Bineînţeles, că sînt nişte cifre destul de optimiste şi promiţătoare, însă în opinia noastră în timpul apropiat fiecare din acestea ar putea fi contestate, avînd în vedere că actualmente conjunctura economică a ţării nu este prea bună. Pînă la aprobarea finală a bugetului Guvernul va trebui să se consulte cu toate părţile interesate şi să fie foarte atent la stabilirea indicatorilor economici de bază. S-ar putea ca creşterea economică să fie nerealistă dacă tendinţele nefavorabile din industrie şi sectorul agricol se vor manifesta şi în continuare. În plus, dacă mai ţinem cont şi de “revoluţia fiscală” iniţiată (taxa 0 la impozitul agenţilor economici), apoi toate aceste circumstanţe luate la un loc ar putea influenţa negativ atît partea de cheltuieli, cît şi de venituri la buget.
De fapt, bugetul de stat se alcătuieşte pornind de la cifrele anului trecut şi pe baza prognozelor guvernamentale. Experienţa anilor trecuţi arată că mai importante decît însuşi bugetul sînt ajustările care au loc de-a lungul derulării sale, adică de-a lungului anului economic (aşa-numitele rectificări). În realitate, bugetul este o schiţă, rectificările sînt de fapt realitatea crudă. Respectiv, cel puţin din acest punct de vedere la etapa iniţială proiectul de buget este mai mult sau mai puţin real. Asta o demonstrează şi rectificările la Legea bugetului de stat care au loc în decursul anului, spre exemplu anul acesta parlamentarii au operat minimum 3 rectificări.
Dacă mergem pe direcţia calitativă a bugetului, cum ar fi, de pildă, majorarea cheltuielilor de investii capitale etc. se vorbeşte mult despre impulsionarea construcţiilor de spaţii locative prin metoda ipotecară, însă cu părere de rău legea despre ipotecă deocamdată nu a fost aprobată. În plus, nu există nici mecanismul prin care statul ar putea influenţa direct piaţa ipotecară, deoarece activităţile de creditare ipotecară ale băncilor sau ale altor companii financiare sînt departe de a fi surclasate ca ipotecare. Sau spre exemplu, utilizarea unor sume consistente pentru reconstrucţia edificiilor guvernamentale nu au nici un randament economic, astfel ne vine greu să spunem dacă acestea pot fi plasate la capitolul de investiţii productive.
Chiar dacă există aspecte pozitive cum ar fi creşterea economică de 8% din primul semestru sau creşterea peste aşteptări a veniturilor bugetare, acestea sînt depăşite de efectele negative: inflaţia a trecut de 7%, iar în valori anuale aceasta se estimează deja la nivelul de 13%; un deficit comercial îngrijorător, un deficit de cont curent imens, un raport ireal intre leu şi euro sau dolar care în mare parte este în defavoarea exportatorilor, o diminuare a investiţiilor directe etc. Am ajuns o economie care nu funcţionează decît prin importuri — situaţie bună pentru buget — însă pe termen lung tendinţa este foarte riscantă, fapt ce duce la blocarea sectorului productiv care ar trebui să fie principalul motor al creşterii şi acumulărilor la buget.