Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Economia: retrospective 2009 vs. pronosticuri 2010
|
|
Efectele crizei economice…
Cu certitudine că în 2009 criza economică a avut efecte mai mult sau mai puţin devastatoare pentru Republica Moldova. În linii mari, nu putem vorbi despre un specific aparte al crizei moldoveneşti. Este de fapt o criză aferentă unei economii cvasi-dependentă de factorii din exterior, pentru că creşterea economică din ultima perioadă s-a datorat în mare parte banilor migranţilor moldoveni care muncesc în afara ţării, deci este o economie preponderent bazată pe consum. Fără îndoială că evenimentele politice, în particular pe durata celor două campanii parlamentare, au afectat mai mult sau mai puţin şi ritmul proceselor economice din ţară, dar cred că nu în acea măsură precum a fost afectată economia urmare a crizei mondiale. Pe de altă parte, nerecunoaşterea oficială şi neimplicarea guvernului precedent prin aplicarea unor acţiuni concrete de înlăturare, măcar şi parţială, a unor probleme ne-a făcut “captivii” unei recesiuni de amploare. Astfel, pentru primele nouă luni ale lui 2009 PIB a înregistrat o scădere de 7,7%, iar pentru întreg anul aceasta s-ar putea cifra între 8–9% chiar.
Totuşi, dacă privim din punct de vedere evolutiv, Republica Moldova în cea mai mare parte a fost într-o criză economică prelungită. Chiar dacă sectorul productiv a avut parte şi de urcuşuri, şi de coborîşuri, acesta nu a fost în stare să menţină economia pe linia de plutire. Sectoarele care au fost afectate de criză nu sînt în măsură să ofere sustenabilitate economiei moldovene, pentru că după cum am menţionat anterior, economia moldoveană în mare parte s-a bazat pe banii muncitorilor moldoveni aflaţi peste hotare, adică am avut şi avem o economie de consum. Spre exemplu, agricultura. Situaţia din acest sector nu diferă mult de situaţia de pînă la criză. Am rămas cu aceeaşi agricultură extensivă, înapoiată şi prost tehnologizată. Nu avem o industrie în înţelesul bun al cuvîntului precum în ţările din regiune ca în România sau Ucraina, perturbarea activităţii căreia ar face probleme mari economiei. Nu avem, dacă vreţi, pînă la urmă, o piaţă de capital suficient de dezvoltată, aidoma celor din Vest sau comparabilă la o adică chiar cu cea din România, fapt pentru care ar periclita puternic sistemul financiar-bancar.
Pe de altă parte, nu poate fi altfel cînd structura economiei aşa a fost gîndită. Asta este realitatea pînă la urmă. Spre exemplu, în sectorul agricol este antrenată cca 35% din forţa de muncă economic activă, pe cînd ponderea agriculturii la formarea PIB variază între 18–20%. În plus, rentabilitatea în agricultură este mai mult dependentă de condiţiile climaterice decît de politicile statului în acest sector. Totodată, ceea ce a afectat cel mai mult criza este sectorul construcţiilor, care a cunoscut o perioadă înfloritoare în ultima vreme dar care în mare parte, finanţarea cărora nu a fost de durată şi programatică, ci sporadică, depinzînd de piaţa internaţională a muncii, adică din banii moldovenilor plecaţi la muncă în străinătate. Un alt sector care a fost destul de grav afectat este sectorul transporturilor cu o scădere de peste 50%, cauzată de prăbuşirea atît a exporturilor, cît şi a importurilor. Avem cîteva sute de companii care efectuau operaţiuni de export-import, buna funcţionare a cărora a fost periclitată de restrîngerea cererii şi ofertei atît pe plan intern, cît şi pe cel extern. Toate acestea luate împreună au resuscitat creşterea şomajului, pentru că o bună parte din întreprinderi şi firme şi-a disponibilizat personalul. Datele oficiale arata că pentru 2009 şomajul ar putea fi de peste 7% (www.statistica.md).
Deci, într-un final anul economic 2009 se va finaliza ca unul cu o perspectivă sumbră asupra mai multor sectoare de activitate, dar în primul rînd unul în care şi noi toţi “am dat piept” cu temuta criză financiară şi economică. Acesta poate fi caracterizat ca un an al contrastelor, al şocurilor politice şi anul în care s-a declanşat criza. Datele preliminare pentru 2009 indică, deja, un deficit bugetar de aproape 9% din PIB, în condiţiile unei recesiuni economice aşteptate între 8–9%, şi venituri de 14 miliarde de lei, cu cca 4,5 miliarde mai puţin decît prognoza bugetară. Pentru 2010 s-a propus un deficit bugetar de 6,4% din PIB, prin reducerea drastica a cheltuielilor. Totuşi, unii economişti prognozează, însă, un deficit chiar de 7% urmat de o criza fiscală este de fapt o mare provocare pentru guvern. Criza fiscală implică ajustări dureroase, mai ales acolo unde potenţialul de creştere economică este redus.
Programul Guvernului şi priorităţile enunţate…
Totuşi instaurarea noului guvern, în care populaţia şi-a pus speranţe şi care deja a luat măsuri destul de revoluţionare, pare să remedieze situaţia, insă efectele trebuie sa recunoaştem că nu vor fi imediate. Programul guvernului de Stabilizare şi relansare economică pentru 2009–2011 ţinteşte, în primul rînd, relansarea sectorului real al economiei, optimizarea finanţelor publice şi acordă o mare importanţă aspectelor sociale. Sînt de fapt trei provocări majore la care va trebui să facă faţă Guvernul. Din cîte se ştie deja au fost întreprinse mai multe acţiuni menite să sprijine agenţii economici în aceste vremuri grele. Au fost anulate deja mai multe restricţii la export impuse producătorilor locali, precum şi unele formalităţi de înregistrare a întreprinderilor, de obţinere a licenţelor de activitate, etc., măsuri care ar putea oferi un respiro companiilor pentru a-şi reveni mai uşor urmare a efectelor crizei economice.
Pe de altă parte, persistă problema calităţii, a productivităţii şi conformităţii produselor moldoveneşti. Deocamdată calitatea încă redusă a unor grupe de produse moldoveneşti nu permite reorientarea masivă a exporturilor spre pieţele din Occident. Probabil că managerii locali prea puţin investesc pe segmentul de marketing şi promovare a mărfurilor, ceea ce este foarte important. Spre exemplu, în România marea majoritate a companiilor alocă pentru promovarea produselor între 5–10% din cifra de afaceri (CA), la noi însă, potrivit unor sondaje pentru aceste măsuri se direcţionează între 1–3% max. din CA. Incompatibilitatea standardelor de calitate, de certificare, standardizare şi conformitate cu cele din ţările UE, sînt bariere ce îngreunează mai mult sau mai puţin pătrunderea mărfurilor moldoveneşti în West.
Înclin să presupun în acest sens, că dacă întreprinderile moldoveneşti şi pe viitor nu se vor preocupa de creşterea productivităţii şi calităţii (sarcină care cade direct în activitatea managerilor de întreprinderi şi mai puţin în cea a structurilor de stat), ele se vor confrunta cu probleme serioase. Creşterea productivităţii şi calităţii trebuie sa fie una dintre priorităţile strategice ale Moldovei în perioada imediat următoare pentru ca atunci cînd se va merge la negocieri cu Occidentul cu privire la acordarea unui sistem comercial mai avantajos decît cel existent spre exemplu, oficialii de la Chişinău vor trebui să aibă exemple concrete.
Finanţele publice şi Bugetul pentru 2010…
Proiectul bugetului pentru anul 2010 este unul auster, ceea ce înseamnă reducerea cheltuielilor în paralel cu majorarea unor categorii de venituri iar scopul final ar fi reducerea deficitului bugetar. Un buget auster ar mai însemna că vom avea un deficit bugetar mare, ţinînd cont de angajamentul ferm asumat în cadrul relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. De fapt, criza economică şi miopia celor care au îngrijit bugetul public în ultimii ani ne-a dus într-un impas, după ce în perioada de creştere economică s-au promovat fervent investiţiile în sectorul imobiliar, sistîndu-se practic producţia de bunuri. Probabil că deja la nivel de Guvern s-a conturat o voinţă politică clară privind readucerea finanţelor publice în albia normalităţii.
Cît priveşte politica fiscală, vedeţi, în situaţie de criză autorităţile încearcă orice posibilitate de a majora veniturile fiscale, acestea contribuind şi la majorarea veniturilor la buget. De mai mult timp în Moldova se vorbeşte despre greaua “povară” fiscală (veniturile anuale la buget raportate la PIB). În realitate, Moldova are una dintre cele mai relaxate fiscalităţi din Europa. Spre exemplu, pe ansamblul UE-27, “reţeta fiscală” reprezenta în 2008 cam peste 43% din PIB, în Moldova aceasta abia dacă ajunge la 30%. În “rata fiscalităţii” sînt luate în calcul totalul impozitelor şi cotizaţiilor sociale obligatorii.
Prin urmare, aplicarea unor taxe şi accize mai mari, mai ales că majorările se vor răsfrînge asupra unor produse de lux şi pentru care cererea este una elastică — ţigări, băuturi alcoolice etc., cu alte cuvinte, populaţia nu va pătimi de pe urma unei asemenea majorări a accizelor. Aplicarea unor taxe şi accize mai mari nu neapărat va genera efecte negative (asta de fapt va mobiliza companiile să nu risipească resurse, să activeze cu randament mai mare şi să-şi crească productivitatea), cel puţin pe termen lung. Bineînţeles că scumpirea carburanţilor va influenţa şi scumpirea unor servicii şi produse în care ponderea acestora în costul de producţie este destul de semnificativă, mai ales ca preţul carburanţilor este reflectat în multe dintre preţurile de consum. Totuşi, scumpirea acestora nu ar trebui privită ca o ameninţare serioasă, per ansamblu. Pentru bugetul de stat, un preţ mai mare al carburanţilor nu este neapărat o veste proastă, care la rîndul său va putea aduce încasări mai mari din accize, venituri mai mari la buget fapt pentru care autorităţile ar putea face faţă unor provocări sociale.
Finanţarea socialului…
Programul (economic) de guvernare conţine o serie de măsuri de protecţie socială care sînt adresate categoriilor cu adevărat sărace din ţară, cum ar fi majorarea mai multor îndemnizaţii sociale pentru copii, bătrini, etc. Sau susţinerea angajării în cîmpul muncii a şomerilor şi emigranţilor reveniţi în ţară, prioritate de altfel fixată în premieră. Toate acestea vor depinde însă de stabilizarea şi optimizarea finanţelor publice, una din priorităţile de bază ale actualului program. Mult va depinde cum va implementa acest program guvernul, de capacităţile, perseverenţa şi inteligenţa acestuia, de punerea în aplicare a celor propuse, şi nu în ultimul rînd de modalitatea în care va explica Guvernul populaţiei necesităţile acest program, mai ales ca partea socială are o pondere destul de grea în acesta.
Autorităţile ar trebui să chibzuiască asupra celor care îşi vor pierde locul de muncă, şi din aceştia vor fi mulţi. Bineînţeles că nu poţi elibera forţa de muncă cu ochii închişi, mai ales cînd în economia privată nu creează locuri de muncă. Însă ar fi firesc spre exemplu să se meargă pe scurtarea timpului de lucru ca formulă de solidaritate socială dacă vreţi. În prezent, această măsură e aplicată în mai multe ţări europene. Spun asta din simplul motiv că ar trebui să se înţeleagă că rate de creştere economică de 6–8%, de care au existat în anii trecuţi, nu vom mai avea, că mediul internaţional este altul, mult mai dificil. Cu certitudine că aceste constatări nu pot fi agreate de cetăţeni, însă semnificaţia lor merită să consolideze mesajele de politică economică promovate de autorităţi.
Totuşi cred că dacă vom reveni la o creştere economică în anii 2010–11, va fi mai uşor. Un avantaj considerabil l-ar aduce o absorbţie masivă de fonduri din străinătate. Reluarea negocierilor cu FMI, cît şi cu alţi parteneri de dezvoltare constituie un avantaj considerabil pe care l-a obţinut Moldova în 2009. Comunitatea donatorilor (mă refer aici la FMI, BM, UE Corporaţia Provocările Mileniului etc.) deja s-a arătat extrem de deschisă pentru colaborare şi creditare, iar asta ar compensa din volumul de ajustare necesară a cheltuielilor bugetare pentru 2010, precum şi a demarării mai multor proiecte sociale şi de infrastructură care ar putea da tonul unei relansări economice.
Ce ne aşteaptă în 2010….
Înclin să presupun că în Q4’09 va fi atins punctul de jos al crizei şi s-ar putea să fie ultimul trimestru de scădere economică, urmînd ca economia să-şi reia creşterea nominală începînd cu 2010, în cel mai rău caz în trimestrul doi al anului. Probabil că oamenii de afaceri, exportatorii, producătorii moldoveni sînt în aşteptarea unor semnale de revigorare de pe pieţele regionale. Cu toate că deja există semnale de relansare sau de depăşire a acelui punct critic pe pieţele internaţionale, iar Fondul Monetar Internaţional a confirmat acest lucru.
De fapt, în 2010 Moldova are avantaj care îi poate garanta o revenire relativ rapidă, şi anume că sistemul financiar (în particular bancar) nu a fost afectat — nu au falimentat bănci (cazul Investprivatbank este ceva distinct) şi nu a fost nevoie de intervenţia statului ca în alte ţări. Chiar dacă ai recesiune, însă merge sistemul financiar, poţi ieşi mai uşor din ea. Cu certitudine că sistemul bancar se va confrunta în 2010 cu problema creditelor neperformante care potrivit datelor oficiale sînt estimate la peste 15% din total credite, ceea ce înseamnă că băncile vor continua să fie mult mai restrictive la creditare şi foarte atente la costuri.
În 2010 am putea asista la potenţiale diminuări ale preţurilor pe piaţa imobiliară, însă cel mai înţelept ar fi ca cei care îşi doresc o casă să aştepte şi să urmărească evoluţiile pieţei imobiliare. Nu trebuie să uităm că anul 2010 ar fi putea fi iarăşi un an electoral, respectiv cursul reformelor economice sau potenţialelor schimbări ar putea să sufere unele modificări. Politica fiscală şi bugetul aferent anului 2010 sînt de o manieră austeră şi restrictivă, însă altfel nu se putea în actualele condiţii de criză. De fapt, datoria internă şi externă, politica fiscală şi bugetul pentru 2010 vor fi marile provocări ale anului. Politica salarială, rata de schimb şi evoluţia preţurilor vor reprezenta punctele centrale ale discuţiilor pe care le vor purta autorităţile cu organizaţiile financiar-internaţionale, în special cu FMI.
În 2010, poate mai mult decît în anii precedenţi, inflaţia va fi ţinta-ţintelor. În dependenţă de comportamentul acesteia se vor comporta şi ceilalţi indicatori macroeconomici cu impact pentru publicul larg. Deocamdată se poate spune cu o anumită probabilitate că rata anuală a inflaţiei nu va depăşi limita de 5% stabilită în proiectul de buget pentru 2010, dar cu şanse mari să iasă din prognoze avînd în vedere o eventuală creştere a preţurilor la importul de hidrocarburi şi agenţi energetici, fapt declarat şi de autorităţi. Fără îndoială că inflaţia va rămîne indicatorul cu cel mai mare impact în economie.
Probabil BNM va practica şi în 2010 un regim valutar dirijat mai ales pentru a ţine în frîu inflaţia. Dar va depinde şi de evoluţiile pe pieţele regionale şi internaţionale. Relaţia extrem de bună care a fost închegată între autorităţi şi organismele financiare internaţionale, în particular cu FMI şi BM, va fi în 2010 un semnal foarte bun pentru investitorii instituţionali şi de altă talie. În plus, s-au îmbunătăţit relaţiile Guvernului cu Comisia Europeană, aceasta din urma disbursînd o serie de finanţări de mai multe zeci de milioane de euro. Nu putem să nu amintim şi despre colaborarea productivă a Guvernului cu Corporaţia Provocările Mileniului (CPM), fapt pentru care deja la începutul anului 2010 Programul Compact va fi semnat.
Cu siguranţă, nu vom avea un an uşor, ţinînd cont de conjuctura economică plus potenţiala îndatorare care ar putea creşte atît pe plan intern, precum şi pe cel extern, dar cu multă muncă, răbdare şi nazuinţă, dificultăţile pot fi depăşite, fie şi parţial.