Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Economia Moldovei şi FMI
|
|
Este indiscutabil faptul că principalii creditori ai Republicii Moldova sînt FMI şi BM. Incontestabil e că şi asistenţa acordată de aceste organisme a fost foarte importantă pe parcursul anilor. Dar în acelaşi timp, trebuie să remarcăm că uneori politicile pe care aceste organisme le-au aplicat faţă de Moldova nu au fost întotdeauna în acord cu interesele de securitate socială a populaţiei. Iar relaţiile cu FMI au arătat că acesta uneori acţionează ca un vraci medieval care prescrie aceiaşi cură de tratament pentru toate ţările, indiferent de sursa problemelor economice şi de durerea pe care pe care o simte “pacientul”.
Misiunea FMI, care şi-a început lucrările săptămîna trecută la Chişinău, pare să fi fost aşteptată cu mare nerăbdare, în particular de către autorităţi. Eventuala asistenţă din partea fondului probabil ar putea fi un “colac de salvare” pentru guvern în măsura în care acesta a declarat tranşant că situaţia din economie este dificilă, ţara fiind prinsă şi de o criză politică de amploare.
Pentru mai multă lumină FMI îşi oferă mijloacele mai mult pentru stabilitate macroeconomică, iar responsabile de gestionarea acestora fiind băncile centrale ale ţărilor membre. Un aspect important este că în cazul în care BM spre exemplu îşi oferă disponibilitatea să acorde finanţare unei ţări, aceasta se consultă cu Fondul, şi invers. Deci avizele pozitive din partea unei structuri sunt reciproce şi pentru cealaltă.
Principala provocare pentru guvern în următoarele luni va fi revizuirea sau chiar reducerea cheltuielilor publice şi a datoriei statului într-un moment în care populaţia este supărată din cauza disparităţilor sociale fiind stresată şi de efectele crizei economice. Majoritatea indicatorilor economici s-au înrăutăţit vizibil. Şomajul este în plină ascensiune, apariţia unor semnale din sectorul bancar a generat retrageri importante ale economiilor populaţiei, deficitele externe sînt în creştere, iar acestea după cum se ştie se finanţează foarte scump, Moldova fiind între “suspecţii de serviciu” privind nesustenabilitatea deficitelor. Într-un final, capacităţile guvernului vor fi testate în negocierile acestuia cu principalii creditori internaţionali, în particular cu FMI şi BM.
Totuşi, deficitele externe (comercial şi de cont curent) s-ar putea probabil să se diminueze volens-nolens în acest an, deoarece tranzacţiile comerciale, export şi importul, dar şi influxurile de capital străin şi nu numai se vor diminua în mod dramatic atît în regiune, cît şi în Moldova. Aici apare o problemă: trebuie ca, în asemenea condiţii, un deficit bugetar să fie micşorat drastic (după cum au declarat autorităţile şi unii economişti), în timp ce sectorul privat îşi restrînge activităţile puternic? O politică bugetară care se bazează pe reduceri masive de cheltuieli (după cum APC a avertizat APL privind reducerea cu 20% a cheltuielilor) şi, adesea, pe creşterea de impozite (măsurile propuse de preşedintele în exerciţiu, în particular cota unică de impozitare), într-o perioadă în care sectorul privat îşi diminuează activităţile, ar înrăutăţi situaţia economică cu certitudine. S-ar intra, în mod nemilos, într-o logică a cercurilor vicioase.
Deci în mod normal, dacă bugetele publice nu sînt de vină în principal pentru mărimea deficitelor externe, ele pot fi utilizate cu eficacitate în tentativa de reducere a dezechilibrelor externe. Am putea menţiona în context că, de departe, grosul datoriei externe pe termen scurt al Moldovei este pe seama sectorului privat. În plus, să ne aducem aminte de criza asiatică de acum un deceniu. Atunci programele de stabilizare promovate de FMI au mizat pe obţinerea de surplusuri bugetare, pentru diminuarea deficitelor externe, în condiţiile în care nu bugetele publice erau la originea datoriilor externe. Rezultatul a fost că acele programe au prăbuşit activitatea economică, mai ales că atunci economia internaţională nu era, în ansamblu, în recesiune.
Prin urmare, pentru moment Moldova are nevoie de politici bugetare prudente, care să ţină cont de imposibilitatea de a face orice emisiuni de obligaţiuni în condiţiile crizei internaţionale, fapt ce indică deficit bugetar sub control. Pe de altă parte, FMI şi alte instituţii financiare internaţionale donatoare trebuie să ţină cont de circumstanţele extraordinare, de declinul economic generalizat în lume, care pun serios sub semnul întrebării o politică de stabilizare axată pe diminuarea cu orice preţ a deficitului bugetar şi care ar accentua dinamici negative în economie. Deja încasările bugetare pe primele 3 luni dau dreptate celor care au subliniat premise nerealiste în elaborarea bugetului public din acest an ca şi neîndeplinirea ţintei de deficit de 1–1,5%% din PIB, mai ales că efectele crizei nu s-a simţit încă pe deplin.
În ultimele zile se vorbeşte tot mai des despre eventuale scenarii privind evoluţia economiei, despre deficite bugetare diferite şi curs de schimb, vorbe care susţin ideea, inclusiv a subsemnatului, că a ţine franc de un deficit bugetar de 1% din PIB în condiţiile recesiunii internaţionale nu are sens. Cînd sectorul privat nu mai funcţionează la turaţii maxime şi pieţele externe se restrâng bugetul public trebuie, chiar dacă are o marjă foarte limitată de acţiune, să nu împiedice economia (modificările la legislaţia fiscală sunt periculoase). Dacă încasările bugetare scad, un deficit mic ar favoriza intrarea în recesiune. Ajutorul unui an agricol bun este şi el iluzoriu, întrucât agricultura este în mare parte nefiscalizată, încasările bugetului depind peste 70% de economia urbană.
Nu trebuie să uităm şi de situaţia de pe piaţa valutară, care aparent pare a fi stabilă, însă dacă ţinem cont că banca centrală a vîndut valută cu nemiluita, pierzînd peste 30% din rezervele sale valutare, atunci conjunctura nu este deloc avantajoasă. Ar fi naiv să credem că leul se va menţine tare şi în continuare. Potrivit unor estimări acesta se va deprecia lent faţă de dolar pînă în august (că faţă de euro deja de ceva timp nu mai este la nivelul de acum 2–3 luni), după care s-ar putea să asistăm la o depreciere bruscă în cazul în care remitenţele se vor subţia substanţial din intensitate. În plus, va fi afectat şi bugetul, deoarece undeva la vreo 40% din veniturile acestuia provin transferurile de peste hotare, care stimulează importurile, respective şi consumul.
Intrările de la donatori ar putea fi influenţate şi ele. Dat fiind faptul că nici un creditor nu-şi asumă riscul să finanţeze o ţară, un proiect etc. în plină criză sau cînd riscurile sînt destul de mari. Nu excludem faptul că mai mulţi creditori ar putea să-şi sisteze finanţarea pentru o perioadă de timp nedeterminată. Iar finanţarea din partea FMI va depinde de relaţiile acestuia cu guvernul şi de capacitatea autorităţilor de a reduce substanţial din cheltuieli şi venituri la sugestia fondului. În final ar fi bine să reflectăm asupra declaraţiilor făcute de Graeme Justice, şeful misiunii FMI, care a spus următoarele Guvernul moldovean că are la dispoziţie două opţiuni în semnarea unui acord cu FMI. Primul este STAND BY, care oferă finanţare în condiţii de piaţă (deci nimic preferenţial) ţărilor care au încheiat programul de tip PRGF, iar al doilea — BLEND, care este un program intermediar şi oferă finanţare parţială în condiţii concesionale.