Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Guvernul, FMI şi finanţele publice ale statului
|
|
Misiunea FMI, care şi-a început lucrările săptămîna trecută la Chişinău, pare să fi fost aşteptată cu mare nerăbdare, în particular de către autorităţi. Potenţiala asistenţă din partea Fondului probabil ar putea fi un “colac de salvare”. Totodată, avantajul semnării unui acord de finanţare externă cu FMI este tocmai acel “import de credibilitate” dacă vreţi, respectiv absenţa unui asemenea acord reprezintă un risc major pentru modul în care este percepută Moldova de investitorii străini, mai ales în actuala conjunctura economică, dar şi politică.
În general, FMI îşi oferă mijloacele mai mult pentru stabilitate macroeconomică, iar responsabile de gestionarea acestora fiind băncile centrale ale ţărilor membre. Un aspect important este că în cazul în care Banca Mondială spre exemplu îşi oferă disponibilitatea să acorde finanţare unei ţări, aceasta se consultă cu Fondul, şi invers. Deci avizele pozitive din partea unei structuri sînt reciproc valabile şi pentru cealaltă. Mai mult decît atît, existenţa unui acord cu FMI “dă undă verde” şi celorlalte instituţii financiare internaţionale şi nu numai, gen BERD, CE precum şi altor creditori instituţionali.
Principala provocare pentru guvern în următoarele luni va fi revizuirea sau chiar reducerea cheltuielilor publice şi a datoriei statului într-un moment în care populaţia este supărată din cauza disparităţilor sociale fiind stresată şi de efectele crizei economice. Practic toţi indicatorii economici s-au înrăutăţit dramatic. Şomajul este în plină ascensiune, apariţia unor semnale negative din sectorul bancar a generat retrageri importante ale economiilor populaţiei, deficitele externe sînt în creştere, iar acestea după cum se ştie se finanţează foarte scump, Moldova fiind între “suspecţii de serviciu” privind nesustenabilitatea deficitelor. Într-un final, capacităţile guvernului vor fi testate în negocierile acestuia cu actuala misiune a FMI.
Fiind un creditor de ultimă instanţă, înclin să presupun ca Fondul ar putea insista asupra optimizării cheltuielilor bugetare, ba chiar reducerea acestora, eventual se vorbea despre reducerea numărului de angajaţi din sectorul bugetar. Nu este exclus ca FMI să insiste pe introducerea impozitului pe profitul persoanelor juridice şi eventual aplicarea cotei unice de impozitare, însă am putea asista la acţiuni imprevizibile din partea mediului de afaceri. Imi amintesc că chiar premierul Filat a reiterat disponibilitatea de a reintroduce impozitul pe profit al persoanelor juridice, deoarece intervenţiile şi “sugestiile” care vor parveni din partea FMI ar putea merge, după cum am specificat anterior, chiar pînă la reducerea numărului de bugetari, salariaţi, disponibilizări, măsuri care ar fi şi mai grave, resuscitînd astfel riscul unor revolte sociale în masă.
În plus, un aspect foarte important de care la sigur se va “lega” Fondul este Legea Bugetului pentru 2010. Asta cred că ar fi o condiţie majoră. Mi se pare cam ciudat faptul că pînă în prezent practic nu s-a auzit nimic vis-a-vis de acest document, nici măcar în presă, pe cînd în anii precedenţi deja la data de 15 octombrie Proiectul de Buget pentru anul viitor era deja remis Parlamentului spre avizare şi aprobare. Bineînţeles, au fost motive destul de obiective. Totuşi, Moldova va reuşi, dar cu foarte mare dificultate, să îndeplinească cerinţele FMI, astfel încît să poată accesa tranşele de împrumut. Acordarea acestora va depinde şi de flexibilitatea FMI, care se verifică dacă acceptă finanţarea directă a deficitului bugetar. Iar acest lucru iese eminamente din regulamentele “clasice” ale Fondului. Nu se poate vorbi despre o catastrofă economică, ci de o recesiune care capătă alura de depresiune, dacă nu se va reuşi stabilizarea situaţiei în ultimele luni ale anului.
Probabil că Moldova a ajuns în această situaţie întrucît a avut o politică bugetară-fiscală imprudentă în anii cu creştere economică înaltă (impozitele indirecte constituie cca 70% din veniturile bugetului), care era evident peste potenţial. Prea puţin s-a investit în procesul de producţie şi infrastructură. Mai mult, au crescut excesiv cheltuielile cu personalul bugetar. Finanţele publice sînt destul de precare, mai ales că avem un raport cu totul dezechilibrat între populaţia aptă de muncă (activă) şi pensionari. Fără măsuri ample situaţia poate deveni şi mai gravă.
Bineînţeles că restructurarea cheltuielilor bugetare nu se poate face peste noapte, dar s-ar putea opera o diminuare imediată a unor cheltuieli cum ar fi unele achiziţii publice, cheltuieli pentru deplasările funcţionarilor sau s-ar putea recurge şi la micşorarea programului de lucru pentru unele compartimente sau structuri. Nu se pune problema de a face disponibilizarea a 20% din bugetari în cîteva luni, dar se poate încerca în cîţiva ani să diminuăm numărul personalului.
Pe termen mediu este primordial ca sistemul de salarizare şi pe cel de pensii să fie reformat, aceasta este una din cele mai stringente probleme. Ar trebui să avem un plan de urgenţă privind atragerea de fonduri nerambursabile, poate chiar de la UE. Trebuie să folosim cu inteligenţă simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor, în particular a celor trans-frontaliere, care înseamnă bani mulţi, evitîndu-se astfel pe alocuri co-finanţări din bugetul public. Fără îndoială că există unele incertitudini legate de indicatorii macroeconomici care vor sta la baza elaborării bugetului, dar cu multa capacitate, abilitate şi previzibilitate acestea pot fi depăşite.