Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
În ultima perioadă am fost martori a mai multor valuri de scumpiri a carburanţilor. În primul rînd, impactul imediat al scumpirii evident că este în buzunarele şoferilor. În al doilea rînd, potenţialele scumpiri ar putea fi urmate în lunile următoare de efectele pe care le vor resimţi toate activităţile în care costul transportului are ponderi mari în costurile totale, precum şi cele în care se folosesc produse petroliere ca materii prime, spre exemplu. S-ar putea ca transportatorii privaţi de persoane să insiste asupra majorării tarifelor pentru călători. Presupunem că creşterea preţurilor va fi însă mai mare în cazul transportului de mărfuri. Nu se exclude că mai multe produse, inclusiv alimentele să se scumpească, totuşi s-ar putea să se facă şi unele speculaţii în acest sens. Pe de altă parte o astfel de decizie, probabil, va fi luată de producători şi comercianţi doar în lunile următoare, dacă ar fi să urmăm logica transpunerii creşterii preţurilor pentru costurile de producere.
Mai mulţi fermieri se plîng că din cauza scumpirii constante a motorinei rămîn pămînturile pîrloagă. Sigur că aici este o mare problemă, pe de o parte. Pe de altă parte, pamînturi lăsate, neprelucrate erau la fel de multe ca şi pînă la recentele scumpiri. Totuşi, presupunem că numărul acestora va fi şi mai mare. Probabil că fermierii vor suferi direct din cauza scumpirii benzinei şi motorinei, deopotrivă cu transportatorii de mărfuri. Recentele “ajustări” ale preţului carburanţilor, operate de către staţiile PECO care au scumpit motorina şi benzina, lucru care se traduce pentru transportatori în costuri mai ridicate. Motorina s-a scumpit cu cca 15% în ultima jumătate de an, ceea ce înseamnă o creştere a costurilor de aproximativ 6–8%, dacă luăm în considerare o pondere medie de 20–22% în totalul cheltuielilor. O parte din cheltuielile suplimentare vor fi asimilate de către operatori, dar o parte va fi suportată şi de către beneficiari. Există şi transportatori eficienţi pentru care motorina reprezintă doar 12–15% din costuri. În cazul lor scumpirea ar putea ajunge la doar 2–3% din actualul tarif. Bineînţeles, există şi transportatori ineficienţi, în cazul lor motorina reprezentînd peste 30% din costurile de operare.
Respectiv, ar fi o logică directă dacă vom asista la nişte majorări de preţuri pentru produse alimentare mai devreme sau mai tîrziu. Doar că o scumpire vizibilă ar putea să se vadă într-o lună, două, dacă ar fi să mergem după aceleaşi raţionamente economice, adică după încheierea ciclurilor de producţie care asimilează acum noile preţuri la carburanţi. Pe de altă parte, este posibil ca producătorii să-şi asume aceste costuri, datorită unei eventuale scăderi a vînzărilor, determinată de scumpirea produselor, cînd procesatorii ar putea mări preţul cu cca 5–7% a producţiei finale. Ca regulă generală, alimentele ar putea “prinde” şi scumpirea ambalajelor din plastic, de exemplu. Lucrurile ar putea evolua şi de faptul că creşterea preţului creează premise economice şi psihologice necesare pentru creşterea preţurilor la produsele de prima necesitate (in particular alimente).
Scumpirea tarifelor pentru energia electrică este o altă problemă. De fapt, ANRE a aprobat noile tarife pentru consumatorii casnici. Aceste scumpiri par a fi fireşti în cazul în care furnizorii principali au crescut preţurile de livrare cu peste 10%. Din cîte se ştie, Moldova importă peste 50% din energia electrică, în mare parte din Ucraina, ultima chiar deja anunţase majorări de tarife la energia electrică livrată Moldovei. Deocamdată, scumpirea energiei electrice nu va avea impact grav asupra populaţiei, deoarece mai mult sau mai puţin corelează cu preţul de achiziţie, care nu este unul exagerat.
Totodată, guvernul ar trebui să vină cu soluţii pentru categorii de persoane nevoiaşe, însă nu prin compensaţii, cum se face acum, fiindcă aceste ajutoare doar amînă problema de la o majorare la alta a tarifelor şi nu o rezolvă. Probabil diferenţierea tarifelor pe categorii de persoane (dar şi pe nivele de tensiune dacă vreţi aşa cum se procedează în unele state europene) ar fi una din soluţii în acest sens. Totuşi, autorităţile ar fi bine să găsească măsuri de a creşte puterea de cumpărare a populaţiei, de fapt aici este vorba în special despre angajaţii din sfera bugetară, majorarea veniturilor, salariilor. Aici planează credem o serie întreagă de reforme care sînt legate una de alta, reformarea sistemului de salarizare, a sistemului de pensii, etc. Anume la acest subiect trebuie să se gîndească foarte serios, deoarece tendinţele sînt cunoscute: carburanţii, energia electrică nu se vor ieftini, iar discrepanţa destul de mare a puterii de cumpărare între anumite categorii de persoane în Moldova este destul de mare.
Scumpirea resurselor energetice este un fenomen global. În plus, pentru bugetul de stat, un preţ mai mare al carburanţilor nu este neapărat o veste proastă, care la rîndul său va putea aduce încasări mai mari din accize, respectiv şi venituri mai mari în visteria statului. De altfel, majorarea accizelor la produsele petroliere a contribuit la creşterea nominală a veniturilor din accize, cel puţin pînă acum. Şi puţin probabil că guvernul va umbla la accize, adică la micşorarea acestora, după cum se vehiculează în ultima vreme. O soluţie în acest sens spre exemplu ar fi reducerea accizelor pentru fermieri şi producătorii agricoli, pentru anumite perioade ale anului, pentru lucrările de primăvară, semănat sau cele de toamnă, arat, cînd de fapt se utilizează cantităţi masive de combustibil.