Monitoring→Economie→Comentarii

---

Fără îndoială că din toate sectoarele economiei naţionale, sistemul bancar este catalogat ca cel mai stabil, lucru care deseori este remarcat şi de agenţiile de evaluare financiară, finanţatorii internaţionali, dar şi investitorii străini. Totuşi, ratele dobînzii (atît pe dobînzi, cît şi pe credite) sunt încă mari, cum deseori le califică agenţiile economici, dar şi populaţia în ansamblu. Dacă este însă să facem nişte comparaţii cu sistemele din zonă, atunci acestea sînt destul de rezonabile avînd în vedere riscurile şi expunerea masivă a economiei pe exterior. Ratele dobînzilor au scăzut în expresie nominală pînă la minimum istoric de 16%. În termeni reali, însă, acestea au atins nivelul similar din perioada de pînă la criză. Tendinţa respectivă a continuat şi pe parcursul primului semestru a anului 2011, rata creditelor în temeni nominali ajungînd la 14.2%, iar în termeni reali — la 6.5%^[1].

Pe de o parte, parte nivelul de integritate (de penetrare) a acestuia în sistemul economic este relativ modest. Spre exemplu, ponderea creditelor în PIB este de cca 34%. Bine, nivelul acestora a fost chiar de 40% în 2007, dar urmare a crizei economice regionale, care a afectat piaţa locală, ponderea creditelor în PIB a scăzut în perioada anilor 2008–2010. Pe de altă parte, probabil că politica mai mult sau mai puţin restrictivă a băncii centrale a fost doar în beneficiul băncilor comerciale şi a economiei în general să evite o criză de sistem şi asta pe fonul implicării instituţiilor bancare în diferite proiecte riscante, inclusiv ipotecare. Acest fapt a dus la o creştere pronunţată a creditelor neperformante.

Dacă ne aducem aminte, acum doi an de zile ponderea creditelor neperformante pe sistem era destul de mare, cifrîndu-se în jur de 20% din total credite. Am avut o perioadă (2006–2008) cînd băncile comerciale creditau, la drept vorbind, în stînga şi în dreapta, fără mari condiţionări, în particular pentru bunuri de consum, dar şi în proiecte ipotecare pentru dezvoltatori. Bine a fost şi acel boom de consum, fapt pentru care creditele de consum erau la modă şi puteau fi contractate cu lejeritate. În plus, o bună parte din bănci s-au avîntat în proiecte ipotecare fără a evalua cu discernămînt riscurile şi consecinţele de apoi, fapt pentru care multe din ele chiar şi pînă azi cu greu îşi întorc banii acordaţi (una din ele chiar falimentînd), or o bună parte din acestea anume au fost trecute la capitolul de credite neperformante.

Mai mult, experţii FMI pe durata ultimei misiuni de evaluare care a avut loc între 13–21 septembrie s-au arătat îngrijoraţi de tărăgănarea adoptării pachetului de modificări legislative necesare pentru a facilita restructurarea creditelor bancare ipotecare, executarea drepturilor asupra bunurilor gajate şi finalizarea procedurilor de insolvabilitate a debitorilor, reforma respectivă fiind programată încă pentru anul 2010. În opinia reprezentanţilor FMI, aprobarea rapidă în Guvern a modificărilor elaborate şi dezbaterea în regim de urgenţă a acestora în Parlament ar facilita în mare măsură reducerea ponderii creditelor bancare neperformante şi ar permite o creştere concomitentă a numărului de credite noi. În mod similar, este necesară adoptarea fără întârziere în Parlament a pachetului de proiecte legislative pentru a soluţiona situaţia dificilă în care se află Banca de Economii din cauza implicării ei în rezolvarea problemelor legate de falimentarea Investprivatbank-ului.

Totuşi, la sfîrşitul lunii august ponderea creditelor neperformante pe sistemul bancar în total credite era de ceva mai mult de 9%, or la începutul anului aceasta fusese de peste 13%. Astfel că urmare crizei declanşate în 2009, sistemul sau băncile au devenit mult mai reticente în acordarea creditelor, cu condiţii mult mai aspre şi cerinţe severe faţă de firme, dar şi faţă de populaţie. Şi asta în pofida faptului că deşi nivelul de lichiditate din sistem este unul din cele mai mari din regiune acestea sunt foarte rezervate la acordarea creditelor. Dificultatea pentru a obţine acelaşi credit de consum acum este mult mai mare, decît acum 2–3 ani.

Bineînţeles că un nivel ridicat al acestui indicator influenţează şi politica creditară a băncilor, acestea practicînd rate ale dobînzii mai mari, costuri adiţionale/colaterale sau de administrare etc. De regulă, creditele neperformante sau cota lor în volumul total al creditelor acordate de către bănci sînt invocate de către acestea drept unul din principalele motive ale ratei înalte a dobînzilor. În acelaşi timp, cu cît mai înalte sînt ratele dobânzilor la credite, cu atît este mai mare riscul sporirii creditelor neperformante. Ori prin practicarea dobînzilor mari băncile încearcă să-şi asigure profitabilitatea, sau, în cel mai rău caz să-şi reducă pierderile.

În condiţiile actuale de post-criză riscul asociat creditării este încă destul de mare. Din acest motiv, ratele înalte ale dobânzilor la credite sînt într-adevăr justificate de aşa-numitele premii de risc care au crescut exponenţial. Însă, băncile ar trebui să fie mai distinctive în creditarea agenţilor economici şi a populaţiei, or aceştia sunt în situaţii creditare diferite. În pofida crizei, poziţia unor firme sau companii nu este chiar atît de rea. Însă ratele foarte înalte ale dobânzii pot contribui la înrăutăţirea situaţiei financiare a băncilor, ceea ce este nu este în interesul acestora. Respectiv, ar fi cazul ca băncile să estimeze mai adecvat riscul asociat creditării, să fie mai selecte şi să accepte rate mai mici pentru credite mai sigure. Altminteri, ponderea înaltă a aceloraşi credite neperformante ar putea să persiste încă multă vreme.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet