Monitoring→Politica→Comentarii

---

Introducere

Există zeci de variaţii ale principalilor sisteme electorale, testate de practica alegerilor parlamentare din întreaga lume. Putem afirma că nu există sisteme electorale bune şi rele, ci sisteme adecvate sau inadecvate condiţiilor ţărilor care le folosesc pentru alegerea organelor reprezentative.

Cît priveşte Republica Moldova, putem constata din experienţa celor 3 campanii electorale parlamentare că sistemul electoral proporţional absolut (o ţară — o circumscripţie electorală), introdus în 1993, nu a fost o alegere foarte bună. În primul rînd, toate partidele, cu mici excepţii, care au ieşit învingătoare şi au participat la guvernare, ulterior au degradat lamentabil, una din cauzele principale fiind legată de modul de selectare şi promovare a candidaţilor. Listele închise de partid, formate de către lideri, după criterii nu tocmai bine definite, şi aplicate nu tocmai transparent, continuă să fie principalii factori care duc la scandaluri chiar în plină campanie electorală, iar ulterior şi la scindarea partidelor. În al doilea rînd, este deja un loc comun să constaţi ruptura dintre candidaţii “aleşi cu hurta” şi electorat. În astfel de condiţii partidele politice se identifică cu liderii săi, iar ceilalţi membri chiar dacă devin deputaţi rămîn în mare parte nişte anonimi politici. Un alt handicap al actualului sistem este faptul că în Parlamentul ţării sunt reprezentate în proporţie de aproximativ 70 la sută elitele partinice din Chişinău. În al treilea rînd, în cei zece ani de pluripartitism nu există nici un exemplu de schimbare statutară a liderilor partidelor, schimbare care ar fi avut vreun efect benefic asupra dezvoltării partidelor. Sigur, aceasta nu se referă la formaţiunile care au progresat, sau cel puţin şi-au menţinut raitingul constant — Partidul Comuniştilor (PC), care a progresat în ultimii 5 ani, ridicîndu-şi raitingul, în mod constant, de la 10% în 1996, pînă la 50% în 2001, şi Partidul Popular Creştin Democrat (PPCD), care s-a bucurat de un raiting constant de aproximativ 8%. Celelalte partide au avut un raiting regresiv. Aceasta este o dovadă că actualul sistem electoral alimentează aşa numitul “sindrom al părinţilor fondatori”.

Efectule negative generate de sistemul electoral proporţional absolut cu liste de candidaţi închise se referă şi la faptul că la alegerile parlamentare anticipate din 25 februarie 2001 sistemul pluripartit din Republica Moldova, practic, s-a prăbuşit.

Necesitatea schimbării sistemului electoral

În ultimii ani, au fost întreprinse un şir de eforturi pentru a schimba sistemul electoral. Fostul preşedinte, Petru Lucinschi, spre exemplu, s-a opus adoptării Codului Electoral în 1997, subliniind că sistemul electoral majoritar sau cel mixt ar fi mai adecvate pentru condiţiile Republicii Moldova. În campania electorală parlamentară din 1998, Blocul pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă (BMDP) a promis să întreprindă măsuri pentru schimbarea sistemului electoral. În toamna anului 2000, din iniţiativa reprezentanţilor BMDP şi fracţiunii Convenţiei Democrate (CD), ADEPT (pe atunci Centrul pentru Dezvoltarea Democraţiei Participative — CDDP) a elaborat un proiect de lege privind modificarea sistemului electoral în unul proporţional limitat (liste de partid în circumscripţii electorale judeţene) în care a fost luată în consideraţie posibilitatea unei eventuale soluţionări a conflictului transnistrean, iar în condiţiile în care liderii de la Tiraspol vor continua să pună piedici în exercitarea drepturilor electorale ale cetăţenilor aceştia să aibă, totuşi, posibilitatea de a-şi exercita drepturile constituţionale de a participa la guvernarea ţării. Parlamentul, însă, a respins iniţiativele respective din diverse motive. În sfîrşit, în 2001, la congresul al patrulea al Partidului Comuniştilor (PC), de guvernămînt, a fost adoptat un nou program în care este prevăzută “adoptarea unei noi legislaţii electorale democratice”.

Dacă luăm în consideraţie faptul că recent a fost adoptată Legea cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor în care este prevăzută asigurarea prin metode electorale a dreptului minorităţilor la reprezentanţă şi la participarea la administrarea treburilor publice, am putea deduce că există necesitatea de schimbare a sistemului electoral. Aici, trebuie să fie menţionat faptul că anterior iniţiativele de trecere la sistemul proporţional limitat au fost întreprinse şi sub presiunea liderilor din autonomia găgăuză, care consideră că sistemul electoral deplin îi defavorizează în ceea ce priveşte reprezentarea autonomiei găgăuze în Parlamentul ţării.

Deocamdată, rămîne neclar — ce sistem electoral ar putea satisface mai plenar atît doleanţele clasei politice, cît şi cele ale electorilor? De aceea, înainte de a purcede la schimbarea sistemului electoral este necesar să fie foarte bine calculate avantajele şi dezavantajele noului sistem menit să-l substituie pe cel actual, precum şi costul implementării lui.

Criterii pentru un nou sistem electoral

Drept criterii de bază ale unui nou sistem electoral ar trebui să fie:

1. asigurarea unei relaţii mai strînse între deputaţi şi alegători care ar permite o activitate mai responsabilă a deputaţilor;
2. păstrarea unei proceduri de vot cît mai simple pentru ca alegătorii să poată să-şi exercite dreptul de vot;
3. contribuirea la edificarea unor partide politice mai puternice membrii cărora ar fi stimulaţii să întreţină relaţii stînse cu electoratul.

Este adevărat că CEC întreprinde măsuri pentru a îmbunătăţi legislaţia electorală. Drept dovadă serveşte proiectul pregătit de CEC şi votat la 25 octombrie 2001 de către Parlament în prima lectura. Dar amendamentele respective se referă în mare măsură la înlăturarea inexactităţilor din legislaţia electorală existentă. Spre exemplu, a fost exclus pragul electoral de 3% pentru candidaţii independenţi, însă, sistemul electoral a rămas neschimbat. Deci, cele trei criterii enumerate mai sus, practic, rămîn inaplicabile pentru îmbunătăţirea sistemului electoral.

În acelaşi timp, posibilele modificări în legislaţia electorală au fost subiectul unor dezbateri publice pe paginile unor ziare naţionale. Este curios faptul că liderii politici, indiferent de orientarea doctrinară, sunt solidari şi susţin ideea păstrării sistemului electoral proporţional cu introducerea unor amendamente mai mult sau mai puţin importante. Spre exemplu, PPCD propune introducerea majorării succesive a pragului electoral pentru formaţiunile care formează blocuri electorale — 9% pentru două formaţiuni şi 12% pentru trei şi mai multe formaţiuni. Deocamdată, însă, aceste propuneri, precum şi cele lansate de experţii ADEPT, privind introducerea sistemului electoral mixt, proporţional limitat (circumscripţii electorale cu mai multe mandate), majoritar, nu sunt luate în consideraţie. La fel ca şi posibilitatea introducerii sistemului electoral proporţional preferenţial în circumscripţii cu mai multe mandate în care alegătorii să stabilească ordinea candidaţilor în listele de partid. Majoritatea acestor iniţiative sunt respinse pe motiv că alegătorii moldoveni nu au încă deprinderile necesare pentru a opera cu buletine foarte sofisticate etc.

Cum pot fi îmbinate avantajele diferitor sisteme electorale pentru a corespunde criteriilor enunţate mai sus?

În acest sens ADEPT vine cu o propunere nouă, menită în opinia noastră să ofere o posibilitate pentru a păstra sistemul electoral proporţional, atît de drag liderilor politici moldoveni, dar care ar elimina neajunsurile menţionate mai sus, precum şi multe altele. Noi am numi acest sistem — proporţional preferenţial postelectoral. Ce se are în vedere?

Se presupune ca actualul sistem electoral să rămînă practic acelaşi — proporţional absolut. Se propune ca organele de conducere ale formaţiunilor politice să desemneze ca şi în prezent lista celor 101 candidaţi. Numai că ordinea înscrierii candidaţilor în listă să nu aibă la început nici un rol determinant pentru obţinerea mandatului de deputat. Legislaţia electorală ar trebuie să prevadă divizarea circumscripţiei electorale naţionale în 101 circumscripţii administrative în care vor fi repartizaţi cei 101 de candidaţi din partea fiecărei formaţiuni participante la alegeri. Astfel, candidaţii vor fi responsabili de rezultatele alegerilor în circumscripţiile respective şi în caz că vor fi aleşi le vor reprezenta în Parlament.

Distribuţia mandatelor de deputat se va face exact aşa cum se face în prezent în baza şirului descrescător după metoda lui D’Hondt, numai că ordinea candidaţilor în fiecare listă de partid va fi stabilită imediat după facerea bilanţului alegerilor pe ţară şi în circumscripţiile administrative respective. De aceea, imediat după alegeri se va decide ce formaţiuni au trecut pragul electoral şi vor fi reprezentate în Parlament, însă va rămîne de stabilit cine anume din candidaţi vor primi mandatele de deputaţi. Ordinea candidaţilor în listele partidelor va fi stabilită de către Comisia Electorală Centrală (CEC) în baza numărului de voturi acumulate de formaţiunile respective în circumscripţiile administrative. Pentru fiecare formaţiune participantă la alegeri se vor stabili în ordine descrescătoare circumscripţiile cu cele mai multe voturi acumulate. Ordinea candidaţilor în listele de partid a formaţiunilor se va stabili în conformitate cu rezultatele obţinute în circumscripţiile respective. Numai după aceasta CEC va putea depune documentele la Curtea Constituţională pentru validarea mandatelor deputaţilor. În rest, totul va rămîne neschimbat, inclusiv substituirea deputaţilor care ulterior, din anumite motive, vor părăsi forul legislativ.

Care sunt avantajele acestui sistem?

În primul rînd, acest sistem combină avantajele celor două sisteme de bază — proporţional şi majoritar. Astfel, orice vot acumulat de formaţiunile politice va conta, neexistînd voturi suplimentare ca în cazul sistemului majoritar. În acelaşi timp vor fi promovaţi candidaţii capabili să aducă cît mai multe voturi partidului lor. În al doilea rînd, pentru alegători nu se va schimba absolut nimic, ei vor vota exact aşa cum au votat şi pînă acum, cu un buletin absolut identic. Numai că semnificaţia votului lor va fi dublă, votînd partidul respectiv, ei contribuie şi la alegerea candidatului distribuit în circumscripţia respectivă. De aceea, liderii formaţiunilor politice vor fi motivaţi să desemneze în fiecare circumscripţie administrativă candidatul cu cea mai mare pondere în regiunea respectivă. Aceasta va trebui să asigure ulterior mult rîvnita relaţie strînsă între deputaţi şi alegători. În al treilea rînd, liderii de partide nu vor mai putea stabili şi schimba în mod arbitrar, sau pentru bani (cum se face adeseori în cadrul actualului sistem), ordinea candidaţilor în listă: aceasta o va face electoratul. Tocmai, de aceea, sistemul poate fi numit proporţional preferenţial. Este adevărat, liderii de partid vor putea atribui o circumscripţie, unde formaţiunea respectivă are poziţii mai puternice, unor oameni mai apropiaţi, prieteni etc. Dar acest lucru are şi partea de revers, putînd stîrni nemulţumirea colegilor din filialele locale care muncesc zi cu zi în teritoriile respective. În astfel de condiţii este puţin probabil ca persoanele care acum propun bani pentru un loc în topul listei de candidaţi să mai poată face acest lucru, căci nimeni nu le poate garanta suportul alegătorilor din circumscripţia administrativă. Dimpotrivă, alegătorii ar putea să se răzbune pe astfel de candidaţi impuşi, nevotîndu-i. În al patrulea rînd, acest sistem ar stimula foarte mult activitatea filialelor teritoriale, precum şi pe cea a membrilor partidului. Tocmai aceasta ar trebui să contribuie la fortificarea partidelor. N-ar trebui să existe impedimente ca lideri politici din capitală să devină lideri ai filialelor teritoriale, dacă membrii de partid din teritorii ar dori sa-i aleagă pentru competenţa lor mai mare. În schimb, asta i-ar obliga să se afle în teritoriu o bună parte de timp şi să contribuie în mod real la fortificarea filialelor.

Un alt lucru important menit să fortifice partidele este faptul că potrivit sistemului respectiv membrii şi colegii de partid distribuiţi în diferite circumscripţii administrative se vor afla într-o competiţie nu numai cu adversarii lor politici din alte formaţiuni, ci şi cu camarazi proprii de partid, desemnaţi în alte circumscripţii. Cei care vor aduce mai multe voturi partidului vor fi ulterior în topul listei de candidaţi. În acelaşi timp această competiţie internă n-ar trebui să servească drept sursă de neînţelegeri în rîndurile partidului — camarazii competitori, activînd în circumscripţii diferite. Dimpotrivă, fiecare va fi interesat să acumuleze cît mai multe voturi contribuind paralel la victoria partidului şi promovarea personală.

Mai este un lucru de menţionat. În Moldova practic nu există partide politice care ar avea un număr suficient de mare de personalităţi bine pregătite pentru a reprezenta formaţiunea in guvern şi legislativ. Noul sistem oferă o oportunitate pentru politicienii ambiţioşi să nu-şi formeze propriile partide pentru a se promova în viaţa politică, ci să adere la unul din partidele existente. Aceştia nu vor fi puşi în situaţia umilitoare de a face coadă în lista de candidaţi stabilită de liderii partidelor, ci vor putea prin rezultatele obţinute în circumscripţiile administrative să-şi probeze în mod empiric valoarea lor politică.

Aici pare să existe o problemă. S-ar putea întîmpla ca liderul de partid să acumuleze în circumscripţia sa administrativă mai puţine voturi ca alţi candidaţi ai partidului respectiv şi aceasta ar putea contribui la subminarea autorităţii sale ceea ce nu este o problemă de neglijat. În Moldova la fel ca şi în alte ţări ale lumii imaginea partidului se identifică în mare măsură cu imaginea liderului care este ales în conformitatea cu statutul acestuia, deci imaginea liderilor trebuie protejată pe cît se poate. Spre exemplu, este greu să ne imaginăm ce ar reprezenta imaginea Alianţei “Braghiş” fără liderul acesteia, sau imaginea PPCD fără Iurie Roşca, sau a recent înregistratului partid al independenţilor fără Serafim Urechean etc. De aceea, este imperios necesar ca liderului de partid sau liderilor de partid care formează o coaliţie să nu li se distribuie circumscripţii administrative, oferindu-li-se din start locurile în topurile listelor de candidaţi. De fapt, acest raţionament vrea să spună că în fiecare circumscripţie administrativă candidează liderul partidului cu care se identifică imaginea acestuia şi candidatul distribuit în circumscripţia dată. Sigur, în timpul campaniei electorale liderul de partid va favoriza candidaţii săi din acele circumscripţii pe care le va vizita personal, arătîndu-şi astfel preferinţele pentru un candidat sau altul, dar ar putea exista şi alte raţionamente pentru a vizita anumite circumscripţii. Oricum, rolul liderului de partid rămîne unul de nivel naţional, ci nu de importanţă locală ca a celorlalţi candidaţi.

În sfîrşit, acest sistem ar favoriza coalizarea forţelor politice care au priză la electoratul din diferite regiuni, astfel, acoperind o arie mai mare de influenţă.

Care ar fi dezavantajele noului sistem?

În primul rînd, pentru început sistemul va fi tratat cu suspiciune, lucru ce va putea fi înlăturat abia după testarea sistemului în alegeri reale. În al doilea rînd, el presupune muncă suplimentară pentru CEC, care va avea mai multă bătaie de cap. În al treilea rînd, sistemul respectiv poate duce la lipsa de interes pentru coalizarea forţelor politice de aceeaşi orientare, care au pondere relativ egală în aceleaşi regiuni ale ţării. În al patrulea rînd, pot fi cazuri cînd aceleaşi circumscripţii administrative vor fi reprezentate de mai mulţi deputaţi din diferite formaţiuni, iar altele nu vor fi reprezentate deloc.

Concluzii

Pare a fi evident însă că propunerea ADEPT corespunde criteriilor formulate mai sus. În plus, putem constata că avantajele noului sistem depăşesc neajunsurile sale. De aceea, ADEPT va continua sa promoveze şi să popularizeze noul sistem în rîndurile partidelor politice, organelor electorale, membrilor parlamentului, considerînd că el poate contribui la dezvoltarea procesului democratic şi electoral în Republica Moldova.

 

© 2001–2018 Asociaţia pentru Democraţie Participativă “ADEPT”
Tel./Fax: (373 22) 21-29-92, e-mail:
Reproducerea materialelor se permite doar cu menţionarea sursei

Creat de NeoNet