Prezidenţiale 2020 | ADEPT | Chişinău 2018 | Găgăuzia 2016 | Prezidenţiale 2016 | Locale 2015 | partide.md | avere.md
Modernizarea partidului de guvernămînt
|
|
Evenimentele majore din viaţa social-politică a Republicii Moldova (RM) sînt generate de politica promovată de Partidul Comuniştilor (PC) care deţine majoritatea constituţională în Parlamentul ţării. În cadrul plenarei din luna mai a.c. a PC preşedintele ţării şi liderul partidului, Vladimir Voronin, a lansat idea modernizării partidului de guvernămînt. Cîteva săptămîni mai tîrziu organul de presa al PC “Comunistul” s-a referit chiar la necesitatea schimbării programului politic al partidului. Aceste iniţiative sînt în prezent în centrul atenţiei observatorilor locali.
Discuţiile referitoare la necesitatea modernizării PC se poartă demult. Imediat după alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 au ieşit în evidenţă un şir de probleme care fac procesul de modernizare inevitabil. Spre exemplu, a fost nevoie de aproape un an de aflare la guvernare a PC pentru ca să fie depăşit aşa-numitul “sindrom al opoziţiei”. Manifestarea acestui sindrom a căpătat de multe ori forme curioase. Astfel, în 2001 în perioada preconizată pentru semnarea de către preşedintele Vladimir Voronin a documentelor de aderare la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) şi la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE) lideri marcanţi ai PC îşi permiteau să afirme în public precum că OMC este un instrument al imperialismului american, iar după spatele PSESE se văd siluetele tancurilor NATO, de aceea, aderarea Republicii Moldova la aceste organizaţii era pusă sub semnul întrebării. Dar în mediile ziaristice moldoveneşti a căpătat rezonanţă afirmaţia lansată în cadrul congresului PC din aprilie 2002 de către liderul partidului referitoare la voinţa politică de “a transforma RM într-o Cubă a Europei” în caz de pericol extern pentru guvernarea comunistă.
În prezent există cel puţin cîteva motive majore care impun măsuri de urgenţă pentru modernizarea PC. Este vorba, în primul rînd, despre schimbarea conjuncturii politice internaţionale şi a celei regionale (extinderea UE şi NATO, parteneriatul strategic al ţărilor vecine cu aceste instituţii). În al doilea rînd, este vorba despre faptul că RM a devenit un subiect al monitorizării foarte minuţioase din partea Consiliului Europei (CE). În sfîrşit, au demarat pregătirile pentru alegerile locale ce urmează să se desfăşoare în luna mai 2003, în condiţiile unei instabilităţi economice şi a necesităţii deblocării relaţiilor economice şi a creditării externe a ţării.
În aceste condiţii PC a lansat în lunile mai-iunie un şir de seminare pentru instruirea activiştilor de partid menite să explice de ce este necesară modernizarea PC. Pe lîngă tradiţionalele discuţii privind lipsa de cadre competente şi necesitatea atragerii în rîndurile PC a noi membri din generaţiile mai tinere şi educate se vehiculează cu insistenţă şi ideea precum că scopurile programatice al PC în domeniul economic nu pot fi realizate pe motiv că organismele financiare internaţionale nu permit acest lucru. Anterior PC argumenta că promisiunile în domenii de maximă sensibilitate pentru societatea moldovenească nu pot fi onorate din cauza poziţiei intransigente a partidelor de opoziţie, mai ales, a Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD). Se pare că aceste argumente sînt invocate pentru a demonstra aderenţilor PC că modernizarea este impusă de circumstanţe ce nu depind de voinţa conducerii partidului.
Pe 15 iunie a.c. PC a organizat o conferinţă practico-ştiinţifică în cadrul căreia a făcut bilanţul unui an de guvernare. La conferinţă au fost invitaţi şi lideri ai partidelor politice care împărtăşesc doctrine politice socialiste şi social-democratice. Acesta este un semnal pozitiv ce nu poate fi ignorat. Se poate afirma că preşedintele Vladimir Voronin a făcut un prim-pas pentru a repara greşeala comisă cu ocazia lansării aşa-numitului “pact social”. În cadrul “pactului social” preşedintele ţării intenţiona să aibă discuţii cu reprezentanţi ai diverselor domenii ale societăţii civile cu excepţia liderilor partidelor politice pe care i-a numit “vagabonzi politici”. Este evident că PC, care intenţionează să se modernizeze, are nevoie de un anumit suport al reprezentanţilor forţelor politice de stînga care ar putea deveni aliate ale partidului de guvernămînt. O eventuală alianţă cu partidele de orientare socialistă şi social-democrată ar amortiza şocurile reformatoare din interiorul PC care se confruntă cu grave probleme. Deşi PC raportează înregistrarea unor succese în domeniul economic (6,1% — creştere economică în 2001) un şir de experţi pun la îndoială aceste performanţe. Ei cred că este vorba despre o banală mistificare statistică. Argumentele lor în acest sens sînt că o creştere economică ar fi trebuit să fie însoţită în mod inevitabil de o creştere a consumului de energie şi de creşterea acumulărilor bugetare. Or, anul trecut acest lucru nu s-a întîmplat, bugetul fiind îndeplinit, spre exemplu, în proporţie de doar 85%.
Un alt semnal important care indică seriozitatea intenţiilor reformatoare ale preşedintelui Voronin este legat de schimbările structurale şi de personal din cadrul preşedinţiei care va avea rolul principalului generator de iniţiative reformatoare. Există aşteptări că iniţiativele reformatoare ale preşedinţiei vor contrasta foarte puternic pe fundalul activităţii aripei dogmatice a PC. Faptul că cadrele dogmatice ale PC mai continuă pînă în prezent să participe la plenarele Uniunii Partidelor Comuniste ale URSS (UPC-PCUS) scoate în evidenţă că modernizarea PC nu va fi uşoară. Judecînd după lucrările recentei plenare a UPC-PCUS putem constata că Partidul Comunist din Rusia tratează partidele comuniste din fostele republici sovietice ca pe nişte filiale ale sale. Raportul de bază al plenarei UPC-PCUS “Despre combaterea extremismului guvernanţilor şi coordonarea acţiunilor comune ale partidelor comuniste întru apărarea drepturilor muncitorilor şi libertăţilor democratice ale cetăţenilor” ne demonstrează că comuniştii ruşi nici nu au dorit să ia în consideraţie faptul că în RM tocmai comuniştii sînt la guvernare. Aceste lucruri ar putea fi interpretate ca simple curiozităţi dacă preşedintele Voronin n-ar vorbi cu insistenţă despre necesitatea consolidării statului independent — Republica Moldova. Oponenţii politici pot învinui PC de lipsă de sinceritate atunci cînd, pe de o parte vorbeşte despre independenţa ţării, iar, pe de altă parte, face parte dintr-o uniune a partidelor unei ţări inexistente deja, dar pe care intenţionează s-o refacă. Contrastul poziţionărilor din interiorul PC iese în evidenţă şi atunci cînd preşedintele lansează iniţiative cu caracter vădit liberal, iar alţi fruntaşi ai partidului îndeamnă a fi preluate ideile ciuci he ale comunismului nord-coreean. Apropo, acest contrast este similar cu cele din arealul coreean. Acolo există un singur popor divizat în două ţări aflate sub influenţă comunistă şi liberală. Nord-coreeni inspiraţi de ideile ciuci he construiesc comunismul şi bomba atomică murind de foame. Sud-coreenii trăiesc pur şi simplu şi invadează pieţele mondiale cu produse hi-tech. Nord-coreenii cer permisiunea scumpului preşedinte de a organiza o sărbătoare a tradiţiilor naţionale şi se bucură că acesta este îngăduitor, iar sud-coreenii invadează cu milioanele străzile oraşului pentru a-şi exprima bucuria că naţionala lor de fotbal “a pus pe labe” Italia, calificîndu-se în sferturi de finală la campionatul mondial de fotbal.